1,316 matches
-
durată în comunele și satele județelor Galați și Brăila a fost realizată o impresionantă ARHIVĂ DE FOLCLOR, care cuprinde 70 de volume cu înregistrări manuscrise și cu mii de metri de benzi magnetice. Arhiva a fost unanim apreciată de către marii folcloriști: Prof. univ. dr. docent Mihai Pop, directorul Institutului de Etnografie și Folclor din București, Prof. univ. dr. docent Augustin Z.N. Pop, istoric literar și folclorist, Academician Alexandru Dima, Academician Ion Zamfirescu, Prof. univ. dr. Ion Lăudat de la Universitatea “Al.
Ioan Brezeanu () [Corola-website/Science/325235_a_326564]
-
cu mii de metri de benzi magnetice. Arhiva a fost unanim apreciată de către marii folcloriști: Prof. univ. dr. docent Mihai Pop, directorul Institutului de Etnografie și Folclor din București, Prof. univ. dr. docent Augustin Z.N. Pop, istoric literar și folclorist, Academician Alexandru Dima, Academician Ion Zamfirescu, Prof. univ. dr. Ion Lăudat de la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iași, ș.a. Performanțele sale didactico-științifice sunt confirmate de numeroasele titluri onorifice, distincții, decorații și premii: Cetățean de onoare al municipiului Galați (1995); Doctor
Ioan Brezeanu () [Corola-website/Science/325235_a_326564]
-
superior să mulțumească aceluiași învățător, din partea sa, ” pentru împlinirea datoriei”. (Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuță - Istoria învățământului din Oltenia, vol. II,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1981, pag.181-182). În anul 1909, la Obislavul, a funcționat ca învățător I.N. Dumitrașcu, unul dintre folcloriștii de frunte ai țării (Ibidem, pag. 330), iar în anul școlar 1908-1909, la Grădiștea. ( Datcu, Iordan - Dicționarul etnologilor români - Vol. I, Editura Saeculum I.O., București, 1998) În anul școlar 1912-1913, a fost învățător la Grădiștea și Iosif Andreescu, mai
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
(n. 21 mai 1926, comuna Voinești, județul Iași) este un compozitor, dirijor și folclorist român. Între anii 1933-1937 face cursul primar în comuna natală, după care urmează între 1937-1945, Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, unde își dezvoltă aptitudinile muzicale cu profesorii: Constantin Baciu - teorie și solfegiu, muzică vocală și corală și Rudolf Podlowski-
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
De-a lungul carierii sale s-a bucurat de sprijin profesional din partea unor prestigioși maeștri, printre care: D.D. Botez, Mircea Chiriac, Viorel Doboș, Victor Giuleanu, Florin Comișel, Dinu Stelian, Victor Predescu și a colaborat cu muzicieni, dirijori, maeștri coregrafi și folcloriști, ca: Marin Constantinescu, Ionel Budișteanu, George Vancu, Iacob Ciortea, Eugen Gal, Floria Capsali, Gheorghe Popescu-Județ, Gheorghe Baciu, Iacob Lascu, Tamara Cap, Emilia Comișel și alții. Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
(n. 15 februarie 1911, Sibiu - 2001) a fost un antropolog, etnolog, geograf, folclorist, memorialist, poet și sociolog român, o cercetătoare interdisciplinară a satului românesc de deal și de munte, a civilizației ancestrale de pe teritoriul României, precum și a continuității neîntrerupte a acesteia pe teritoriile unde se vorbește limba română. Considerată, fără îndoială, mâna dreapta
Lucia Apolzan () [Corola-website/Science/329727_a_331056]
-
Wilhelm Bretz - corn, Albert Guttman a înființat un cvintet de suflători cu pian, ale cărui recitaluri de muzică de cameră s-au bucurat de aprecierea publicului, precum și de cea a Rectorului din acea vreme, Ioan D. Chirescu (compozitor, dirijor și folclorist, rector al Conservatorului bucureștean între 1950-1955). După absolvirea Conservatorului și a Examenului de Stat, Albert Guttman a fost numit, în februarie 1960, corepetitor la Conservatorul din București (la clasele de violă, flaut, canto, operă). Este momentul în care pianistul începe
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
sociale („Uncheșelul”, „La nuntă la Vijulan”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” ș.a.). Două dintre acestea sunt cântări „clasice”, răspândite în Oltenia rurală: „Ce faci moșule-n grădină?” (sau „Uncheșelul” / „Moșnegelul”) și „Ghiță Cătănuță”. Celelalte balade, numite de folcloriști „jurnale orale”, sunt relatări de evenimente senzaționale recente, lipsite de eroism. („Focul de la Costești”, „Bărbatul meu nu este mort”, „Gogin din Buduhala” sau „La nuntă la Vijulan”). Interesantă este „Cântarea lu Cojin” („Gogin din Buduhala”), bărbatul ucis de pădurar pe când
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
din Baia Mare și Universitatea Națională de Muzică din București. La 8 aprilie 2012 a susținut un concert tradițional de Paști, împreună cu Grigore Leșe în catedrala catolică Sf. Ioan Nepomuk din Suceava. Iată cum este descrisă Măriuca Verdeș de către etnologul și folcloristul Pamfil Bilțiu:
Măriuca Verdeș () [Corola-website/Science/327233_a_328562]
-
au creat un eveniment neobișnuit, neinventat. A fost așa cum trebuia să se întâmple. Prin mișcarea pe care au provocat-o, formând acele grupuri extraordinare de copii care cântă folclor, surorile Osoianu sunt mediatoare între istoria tradiției noastre culturale și actualitate."" Folcloristul,cercetătorul științific,Tudor Colac a afirmat: Pentru a vorbi despre acest festival, aș porni de la familie, care este acea unitate socială unde se creează, se moștenește și se recreează, se perpetuează tot ce înseamnă tradiție. Cuplul familial, grupul familial dintotdeauna
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
muzică populară, a fost nominalizată, pentru prima dată în calitate de colaboratoare și solista Maria Tănase. În plin succes interpretativ la Teatrul Satiric Muzical cu Revista 62, Maria Tănase a hotărât să plece în Gorj, solicitând Ministerului Învățământului și Culturii, funcția de folclorist la „Taraful Gorjului”, pentru a iniția și a supraveghea soliștii tineri în ceea ce privește ținuta scenică și interpretarea vocală, ca astfel să poată îmbină talentul lor cu autenticitatea regiunii, fără să le clintească curajul de a prezenta această autenticitate cu tot izul
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
al revistei Cultura Creștină din Blaj. A descoperit și în 1927 a tipărit, parțial (162 de piese), manuscrisul de Cântări și strigături românești al lui Nicolae Pauletti, colecția de folclor românesc din 1838 - De pe Secaș - reeditat integral, în 1962, de folcloristul Ion Mușlea. Pentru merite deosebite a fost decorat cu mai multe ordine și medalii: ofițer al ordinului Coroana României (18 aprilie 1930), cavaler al Ordinului Coroana României (6 iulie 1933), medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ” cl. I” (1931) și ofițer
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
blazon național Ostoja (n. 28 mai 1836 în Subortowicza în jurul orașului Merecz - d. 14 iunie 1903 în Varșovia) a fost un etnograf polonez, muzicolog, lingvist, folclorist, membru al Academiei de Științe și Arte; tatăl lui Mieczysław. Provine dintr-o familie nobilă, a fost fiul lui Aleksandr Karłowicz și al Antoninei din familia Mołochowiec. A făcut liceul în Vilnius (1847-1852), ulterior universitatea din Moscova unde a studiat
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
Emil Shay Săculeț (în ebraică:אמיל ש"י סֶקוּלֶץ, n.1915 - 1976) a fost un folclorist și etnomuzicolog român și israelian, originar dintr-o familie de evrei moldoveni, a mai fost pianist, dirijor, compozitor și aranjor. În România și apoi în Israel, Săculeț s-a distins prin cercetările sale în domeniul muzicii populare evreiești din România
Emil Săculeț () [Corola-website/Science/336948_a_338277]
-
(n. 4 aprilie 1917, Chișinău - d. 21 decembrie 1966, București) a fost un istoric literar, folclorist și poet român. S-a născut la Chișinău în familia istoricului literar Ștefan Ciobanu, viitor profesor universitar și membru al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1940), apoi studii de specializare în Franța (1942
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
Tehnică Cluj Napoca (C.U.N.B.M.), unde a predat cursuri de: "Introducere în studiul culturii populare, Școli, curente, direcții în antropologia culturală, Mitologie, Metode de cercetare în etnologie, Practică de cercetare, Marketing tribal". Membru al "Asociației Oamenilor de Știință," al "Asociației folcloriștilor și etnografilor," al "Ethno-web. Le Portail de l’Anthropologue", al "Open Anthropology Cooperative", în prezent este etnologul cu cea mai înaltă notorietate din Ardealul de Nord si Nord-Vest, recunoscut și premiat ca Omul anului 2013, în județul Satu Mare. A contribuit
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
(n. Moise Popovici, 20 iunie 1848, Ștei, comitatul Bihor, d. 14 noiembrie 1897, Iași) a fost un scriitor și folclorist român. Moise Popovici a fost al doilea fiu al preotului ortodox Nicolae Popovici și al Anei (n. Popa). A urmat școala primară în satul natal, apoi a urmat cursurile școlii germane din Băița, iar cursurile liceale le-a urmat la
Miron Pompiliu () [Corola-website/Science/334273_a_335602]
-
în sine: catapeteasma și icoanele împărătești, lucrate de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi din Iacobeni, trei policandre din cristal oferite bisericii de regele Carol I al României și faptul că primul paroh al lăcașului de cult a fost renumitul academician și folclorist Simion Florea Marian. Biserica a fost pictată în stil tempera, pe pânză, de pictorul Vasile Pascu. În patrimoniul ei se păstrează și o Evanghelie tipărită la Sibiu, în anul 1859, de mitropolitul Ardealului Andrei Șaguna. În data de miercuri 18
Biserica de lemn din Poiana Stampei () [Corola-website/Science/335272_a_336601]
-
În localitățile de pe cursul Bistriței gorjene, la fel ca în cele de pe apele vecine, Tismana și Jaleș, cu care Bistrița se întâlnește în Jiu, întâi au fost cântate baladele. Folcloriștii păstrează în arhiva națională astfel de cântece epice, înregistrate la Peștișani. Din baladele vitejești, a fost culeasă și publicată balada "Iancu Jianu" în revista „Buciumul” din Brădiceni, iar balada "Radu Anghel" a fost înregistrată la 30 septembrie 1934 pe cilindri
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
de a produce variații de timbru și sonoritate, necesare menținerii atenției ascultătorilor, iar pe de altă parte, de a puncta discursul poetico-muzical prin separarea diferitelor perioade. Baladele se încheie, de obicei, printr-un joc ales după inspirație din repertoriul obișnuit. Folcloriștii și etnomuzicologii de la Institutul de Folclor care au efectuat cercetări în această zonă au cules și înregistrat importante balade, în numeroase variante, de la rapsozi și lăutari, notabili fiind Marin Pînzaru din Giurgiu, Constantin Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș din Naipu
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
În zona vlăscean-teleormăneană se întâlnește un tip aparte de cântec, numit în mod curent „de dragoste” sau, mai simplu, „dragoste”, a căror tematică literară este dragostea propriu-zisă, cu o puternică tentă carnală. Acestea au constituit un interes deosebit pentru cercetătorii folcloriști și etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
turcesc. Melodia comună pentru momentele "gătitul miresei", "gătitul bradului" și "legatul miresei" are o la fel de largă circulație, fiind întâlnită în Oltenia, Muntenia și Dobrogea. Hora mare sau "Nuneasca" este o melodie rituală consacrată, cunoscută îndeosebi în Muntenia și Oltenia (unii folcloriști o consideră ca fiind originară din Vâlcea). În zonă există obiceiul ca luni dimineața lăutarii angajați la nuntă să trezească mirii printr-un cântec numit "Zorile de dimineață". Conținutul acestuia amintește de vechile cântece medievale. Această asemănare îi face pe
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
(n. 1841 - d. 1919) a fost un folclorist francez. A colectat povești populare în satul Montiers-sur-Saulx, pe care le-a publicat volumul "Contes populaires de Lorraine". El a susținut teoria că legendele europene sunt de origine indiană. Născut în 1841 în Vitry-le-François, a urmat mai întâi studii de
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
colaborat cu Ivan Franko. El este unul dintre neamuri, care a avut o influență principă în formarea convingeri socialiste la nepoata, idealurile de a servi patria, pe care ea a dezvoltat și a ajutat-o că un critic literar și folclorist. Leșia Ucraincnka și fratele ei, Michael (familia le-a numit numele comun - Myshelosya) au avut profesori instruiți în particular. Primii (4 ani) au învățat să citească. În ianuarie 1876 copii Kosach Michael și Larisa au sosit la Kiev pentru a
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
(n. 10 octombrie 1946, Obreja Veche, Fălești - d. 21 mai 1996, Chișinău) a fost un folclorist din Republica Moldova. În anul 1969 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Din 1971 e aspirant la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki" din Moscova, și în 1974 își susține teza de doctor în filologie “Poetica
Sergiu Moraru () [Corola-website/Science/335810_a_337139]