184,013 matches
-
mână, apar alte scaune, copiii se rotesc prin jur ridicându-și căpșoarele, oamenii se strâng laolaltă, coeziunea grupului crește. Un bărbat de vârstă mijlocie, mai puțin cherchelit decât ceilalți, își începe danțul lui pe jos, pe care îl horește în forță și cu toată convingerea. Văsîi accelerează tempoul. Un alt bărbat, mai tânăr, în ținută de jogging ";Adidas" (o îmbrăcăminte la mare modă, pe care oamenii pricopsiți o arborează în zilele de sărbătoare), se apropie legănând pruncul din brațe în ritmul
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
viața ta și a lor cresc buruieni și resturile unui menaj sanguin devorîndu-ți strigătul, văzul/ că limbă de șmirghel au avut toate iubirile tale, piele cu solzi și parfum de anghinare uscată la soare.) doar Dumnezeu știe măsura cămășii de forță căreia ei îi spun suflet!... - fericiți cei ce și-o poartă ca pe o ie ușoară/ ca pe o margaretă în părul negru al vieții! * * * un soare albastru răsărit din întunericul nopții-i femeia/ o sfioșenie-n halat de mătase
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
Caut în grabă un vers de Madi, ca s-o reaud și descopăr că mai la îndemână îmi e cartea lui Radu despre istoria tragică&grotescă a întunecatului deceniu nouă, unde a citat, spre a dovedi cele spuse despre copleșitoarea forță a poeziei sale, aceste cuvinte: "Copila Atenei călcând peste ierburi în liniște mare"/ mormăie câinele,/ care te vede sărind pe fereastră cu capul în mâini,/ Singuratecă. Adriana Bittel Pentru Mariana Marin nu va mai fi nici dimineață, nici primăvară. Cum
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Ștefan Cazimir Destinat susținerii unei idei interesante, un articol apărut recent (Mihai Apostol, Imnul național - pagini de istorie, în România literară, nr. 47, 2002) conține, din păcate, o seamă de erori și confuzii, riscînd să-și micșoreze forța de convingere. Să le luăm pe rînd. 1. Hotărîrea președintelui Putin "de a reveni la imnul de stat al sucombatului URSS, urmînd ca textul să fie adaptat la condițiile actuale din Rusia", n-a rămas, cum presupune autorul articolului, "doar
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
de tubă cum îmi diluează sângele din vârful falangelor, ducând mai departe muzica precum un râu ce-și poartă în amonte icrele de nisetru către inima fecundabilă a izvorului, eu sunt doar o particulă a estetosferei și port în mine forța gravitațională a artei ca pe un ovar ce așteaptă în fiecare clipă un alt principiu generator al foamei de stimuli poemul perfectei claustrofobii lui Nicolae Manolescu vei căuta răcoarea lângă șemineul de malachit într-o seară ce se naște greu
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
trăgând pe turta proprie spuza unor merite pe care niciodată nu le-au avut. Și, totuși, își zicea el nădejdea mântuirii rămâne. Ea, doar nădejdea era singura ce-i mai rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele de 24 și 25 noiembrie, la Palermo s-au înregistrat ploi și vânturi violente, ceea ce ar fi putut grăbi sfârșitul său. Hotelierul Salvatore
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
proprie spuza unor merite pe care niciodată nu le-au avut. Și, totuși, își zicea el nădejdea mântuirii rămâne. Ea, doar nădejdea era singura ce-i mai rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele de 24 și 25 noiembrie, la Palermo s-au înregistrat ploi și vânturi violente, ceea ce ar fi putut grăbi sfârșitul său. Hotelierul Salvatore Ragusa era conștient
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
după război existența literaturii dinainte. De fapt, a literaturii. Prin ele și prin altele ea dovedește că nu-și epuizase substanța în chip natural și că, ajunsă la linia de graniță a anului 1948, a fost lichidată prin acțiuni de forță. Ar fi putut continua dar nu a fost lăsată.
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
ce m-a ajutat cel mai mult? continuă fără să aștepte răspuns. Exemplul lui Beethoven, idolul meu. Din adâncurile unui ocean de tristețe a vrut să înalțe un imn de slavă Bucuriei. Nimic nu a fost în stare să încovoaie forța lui neîmblânzită. Nefericit, cu inima plină de amărăciune, a năzuit întotdeauna să cânte fervoarea Bucuriei. Și a reușit! Simfonia a 9-a a stârnit de la început un entuziasm delirant. La prima audiție care a avut loc la Viena în 1824
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
capitolul său din Antigoethe, nu aveam să fiu de acord cu rechizitoriul său prin care îl condamna pe poetul gânditor de a fi sacrificat Legea pierzându-se în desișul legilor. Vedeam și continui să văd în Goethe operând o rară forță cosmogonică. Poetul era un născător de lumi. El nu avea de ce să cultive Legea în idealitatea sa abstractă, hegeliană, asemenea lui Noica. Și iată un ultim exemplu din experiențele anilor mei de formație universitară. Unul dintre magiștrii cărora le rămân
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Avântul nemaiîntâlnit al științelor, marile descoperiri ale fizicii, abia acestea îi dau lui Henry Adams sentimentul declinului și presentimentul marilor seisme sociale care vor veni. În spiritul celui mai negru pesimism filozofic Adams vorbește despre autodistrugerea civilizației prin deszăgăzuirea unor forțe scăpate de sub orice control. Acest fel de a vedea transpare și în stilul autobiografiei sale, în ironia amară, în cultivarea sarcasmelor, în "persiflarea de sine și diminuarea cu orice chip". Michel Leiris, al treilea autor de autobiografie discutat pe larg
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
faimă mulți vilegiaturiști, unde mi-am petrecut verile copilăriei mele. Maestrul a ridicat sprîncenele într-un gest de mirare năstrușnică. - Adică, îmi propui o călătorie de multe ceasuri la Ocna Sibiului? - Da, m-am trezit accentuînd cu cuvinte cu o forță pe care nu mi-o puteam stăpîni. Am stăruit în ideea mea răsărită spontan care deodată pusese stăpînire pe mine și pe care o însuflețeam cu o expresie de o naivitate camuflată. Propunerea mea îndrăzneață părea că-l aruncase pe
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Maestru într-o dilemă absurdă. După cîteva clipe de nedumerire părea că își revenise dintr-o capcană pe care i-am întins-o. Își șterse sudoarea de pe fruntea încălzită de atmosfera înăbușitoare a apartamentului în care căldura verii pătrundea cu forță. Se uită la mine cu o privire duioasă și îngăduitoare, ca la un copil care rostește cuvinte necontrolate. Deodată expresia lui căpătă o altă nuanță, rostind: - Cum să plec la Sibiu, pe arșița asta? Pentru mine o deplasare chiar numai
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
stațiunea Ocna Sibiului, nu. Părea că întăresc îndrăzneața mea invitație, fără a sesiza încurcătura ce o stîrniseră cuvintele mele, spuse într-o doară. Am luat de la început pledoaria mea, care, cu toate că voiam să-i dau altă tonalitate, nu-și schimba forța. Lovinescu mă asculta cu un interes îngăduitor, parcă aș fi recitat o poezie învățată cîndva, în copilărie. I se părea pesemne atrăgătoare propunerea mea pe care i-o prezentasem atît de insolit. Deodată ca sub o putere străină de el
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în mintea mea. Cuvintele mele izbucniră din gîtlej, într-un elan de o sinceritate neîndoielnică. - Dar, Maestre, am rostit cu îndrăzneală, în momentul acesta reputația mea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea trecutelor ceasuri ale școlii. - Nulla dies sine linea, a înviat maxima latină rostind-o în forță. Lovinescu o repetă în ideea de a mi-o fixa în memorie. - Îți recomand să nu o uiți. Odată întoarsă la București, să scrii în fiecare zi, măcar o linie. Să nu te culci pe lauri. Creația nu este o
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
poșetă batista și am fluturat-o spre el, ca pe un imens fluture de lumină, care se pierdu în depărtare. Acum la vîrsta de aproape 93 de ani, din adîncul memoriei mele, care spre mirarea mea a înviat cu o forță de evocare trezită pe neașteptate, a răsărit amintirea acelei călătorii pe care am reconstituit-o verbal și cu ușurință, exact așa cum ea s-a desfășurat înainte cu peste 65 de ani, săvîrșită într-un elan de tinerețe, stîrnit cu naivă
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
României să fie pătată. Tratatul secret consfințea o alianță defensivă or tocmai Puterile Centrale procedaseră, și de data asta, la cea mai sfruntată agresiune. Cu o majoritate zdrobitoare, sfatul adoptă neutralitatea. O neutralitate provizorie, necesară țării pentru a-și aduna forțele și a-și cîntări în liniște șansele. Doi ani, cît timp se menținu în expectativă, "cu arma la picior", România fu teatrul unor intense frămîntări politice și diplomatice. Opinia publică era divizată. Se făcea propagandă pentru ambele cauze. Adevărații patrioți
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
întrunire de rămas bun. Părerea celor mai mulți era că ofensiva va fi pornită în Ardeal, pentru desrobirea fraților de peste munți. La ce se puteau însă aștepta din partea bulgarilor? La mai nimic, se pronunțase cu dispreț notarul. Abia îi învinsesem, dovedindu-le forța noastră. Vom sta de veghe la graniță, și asta va fi suficient. Ca niciodată erau cu toții de acord deși simpatizau politic deosebit. Aceste simpatii erau dezinteresate (căci ce influență puteau ei să aibă?) și superficiale. Dar adesea se făcea din
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
grea și sare în apă. Dar nu apucase să se odihnească mai mult de două ore. Soția îl scuturase miloasă de umăr. Între timp ea și pusese totul la cale: ranița, valiza. Zorii o găseau parcă schimbată, își și descoperise forța, forța aceea născută din instinctul matern, care o va ajuta să îndure orice în lipsa lui. Ocrotitoare îl privi cum mănîncă, apoi voise să-l însoțească la școală. El însă îi interzisese. Putea să-l mai vadă o dată numai cînd va
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și sare în apă. Dar nu apucase să se odihnească mai mult de două ore. Soția îl scuturase miloasă de umăr. Între timp ea și pusese totul la cale: ranița, valiza. Zorii o găseau parcă schimbată, își și descoperise forța, forța aceea născută din instinctul matern, care o va ajuta să îndure orice în lipsa lui. Ocrotitoare îl privi cum mănîncă, apoi voise să-l însoțească la școală. El însă îi interzisese. Putea să-l mai vadă o dată numai cînd va trece
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
carte îi făcuse mult bine. Am verificat eu însumi acest efect stimulator, dătător de viață și de energie citind jurnalul Gabrielei Melinescu și simțindu-mă îndemnat - chemat de vocile amintirii care veneau din text, delicate și totodată vibrînd de o forță subtilă și severă - să scriu despre această carte extraordinară, să scriu numaidecît - ceea ce am și făcut, trimițînd fără întîrziere articolul meu revistei 22, unde a apărut. (Un fragment, spre măgulirea mea, a fost selectat pentru coperta a 4-a a
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
un mare vînător de fuste" nu e deloc inexact. Cu acuități și ingenuități copilărești, el este un fel de Don Juan, dar altfel decît Stavroghin, favoritul sau. Cioran ilustrează acel tip de donjuanism despre care se spune că își are forță de atracție paradoxala tocmai în caracteristicile care, aparent, ar fi contrare donjuanismului și nu l-ar defini: aspectul adolescentin, candid, în esență neviril. ("Cioran se arătă încă puternic fixat asupra vîrstei de adolescent", afirma Blaga, reluîndu-și repetat observația: e "un
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
țara, un culoar prin Germania, prin Polonia, pe unde-o fi mai aproape, mai de-a dreptul... (Căci Marea Baltică nu mai exista.) Trebuie să obținem acest coridor prin Europa, trebuie să-l obținem cu orice preț, la nevoie chiar prin forța armelor! ... Ce vis curios! Afară începe să se lumineze de ziuă și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia poezia sa cu o discreție aristocratică, îi repugnau contorsiunile romantice. La V. Voiculescu îl atrăgea magma clocotitoare a problematicii, gravitatea ei și strădania poetului de a găsi acestor forțe de o izbucnire, uneori primitivă, făgașul și eliberarea în poezie. Experiențele creatoare ale lui V. Voiculescu se oglindeau constant în înțelegerea lui Ion Pillat care, cu generozitatea sa sufletească și chiar iubire, potolea mefiența de țăran a acestuia, rămasă ascunsă
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]