425,743 matches
-
ea în timp. În schimb, a dat ideea și poate că se va găsi cineva care să facă o istorie a boemei autohtone de la începuturi pînă în prezent. Fiindcă în perioada regimului comunist din România, boema a însemnat și o formă de protest împotriva totalitarismului, si un mijloc de a conserva un anume fel de libertate culturală. Dar - după cum rezultă din dosarele de la CNSAS - sub travestiul de boemi destui au fost cei care au făcut pe nemulțumiții și pe liberii la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
reguli stabilite, cunoscute). Oricum, acel copiat care e o activitate specială și se poate baza chiar pe o fază preliminară de creațe ( pregătirea fițuicilor) e condamnat în mod absolut. În schimb, școala tinde ( tindea?) să tolereze sau să premieze alte forme de copiere. Învățatul pe de rost și reproducerea exactă din memorie a unui text au fost multă vreme ( mai sînt încă, poate?) o formă de adecvare școlară răspîndită și răsplătită. Cu atît mai justificată cu cît nu se baza pe
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
e condamnat în mod absolut. În schimb, școala tinde ( tindea?) să tolereze sau să premieze alte forme de copiere. Învățatul pe de rost și reproducerea exactă din memorie a unui text au fost multă vreme ( mai sînt încă, poate?) o formă de adecvare școlară răspîndită și răsplătită. Cu atît mai justificată cu cît nu se baza pe un text scris, ci de unul dictat de profesor. Cred că în acel caz - un text vorbit, notat personal, învățat personal, reprodus fără a
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
mediile artistice din țară. Cu o activitate prodigioasă și cu o efervescență creatoare ieșită din comun, el este prezent în aceeași măsură la Sângiorz Băi, la Bistrița, la Târgu-Mureș, la Cluj și la București. Neobosit și fără inhibiții, creator de forme, de evenimente și de instituții el este inițiatorul Simpozionului de pictură, sculptură și ceramică de la Sângiorz Băi și al Muzeului de Artă Comparată din același oraș, aproape finalizat în acest moment Max Dumitraș a traversat toate experiențele artistice și a
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
cine știe cărei abilități de a face turism printre codurile artistice, ci expresia adîncă a unei nevoi irepresibile de a construi. Pentru că el este, prin natura sa profundă, o fire eminamente creatoare. Atît în pictură, cît și în scultură și în celelate forme de exprimare, el se manifestă energic și rafinat în același timp, folosind, cu o mare capacitate de înțelegere a materialelor și a tehnicilor, deopotrivă memoria istorică a acestora și potențialul încă neexplorat. Așezat la intersecția a două culturi, cea popular-etnografică
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
intersecția a două culturi, cea popular-etnografică, pe care zona Bistrița o poate încă valorifica, și cea de sursă academică, specifică oricărui mediu artistic structurat, Max Dumitraș a reușit, în cele aproape două decenii de activitate, să realizeze o sinteză de forme în același timp profundă și personală. Acest moment al creației sale, marcat prin ciclul Veriga, expus acum la galeria din Bistrița, reprezintă o purificare formală extremă și o investiție conceptuală de o maximă acuratețe. Cercetarea fundamentală încorporată în vîrsta actuală
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
de a stabili rațiuni adînci între diversele componente ale realului. Deși lucrările de astăzi pornesc din aceeași realitate, ele nefiind, la origine, decît felii ample din trunchiuri de copac, intervenția asupra lor, fie aceea cromatică, fie asocierea cu metalul, desubstanțializează forma sau o transferă dintr-un registru material în altul. Rînd pe rînd, lemnul își exhibă propria-i natură, își dovedește disponibilitatea pentru a primi expresii multiple, devine apoi indiferent ca esență sub stratul compact de culoare, pentru ca, finalmente, să se
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste, care, neacceptîndu-și nemijlocit subiectul, își cîștigă dreptul de-a nu-și accepta nemijlocit nici obiectul. Jocul cu sine al ființei are loc prin intermediul genericului Adam. Situarea sa amuzată între categorii și forme ale materiei introduce grația unei metafizici care cedează pasul badineriei: "Adam se-ntinsese în iarbă/ Jumătate lucru verde-nisipos,/ Jumătate ființă murmurînd/ Cerul de ce e prea jos. ( ...) Adam era lipit pămîntului/ Și cum nu știe a visa/ El adormise ca un
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
găină.// Eu dacă nu m-aș învîrti, m-aș încerca/ să fiu un cal înhămat la pietroaie/ Să le trag înainte, să le dau drumul/ Din infinitul mic în infinitul mare" ( Orologos). Un atare imaginar spumos e și el o formă a materialității, o concretețe simulată din nostalgia celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
atare imaginar spumos e și el o formă a materialității, o concretețe simulată din nostalgia celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a umple momentele de abstragere, inevitabile în dialectica morală, cu o materie jovial-suavă: "Sunt singură, nu știu ce zici,/ Azi e duminică dang-ding./ Văd fir cu fir absența ta/ De pînză goală de paing" ( Scrisoare de
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
ludicul filologicalelor la secundul. Punctul de pornire e grav și acribios tocmai pentru a asigura pe de o parte dezlănțuirea orgiastică a imaginarului, iar pe de alta pentru a-l înfrîna la momentul oportun, pentru a-l obliga la o formă. Stînd de vorbă, într-o seară tîrzie, la el acasă, cu Dimov, am avut impresia că l-am surprins agreabil cu o formulă ce mi-a venit atunci în minte pentru a-l caracteriza: un parnasian al hazardului. Cred acum
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
nici unul, de fapt. Dar mai ales schimbarea direcței de atac mă zăpăcea. Întrebarea esențală fiind învelită în zeci de alte întrebări inutile, neînsemnate, secundare, desigur, puse, probabil, cum alcătuiesc zecile și zecile de foi o ceapă, miezul ei, o singură formă, compusă în mod complex. Instinctiv, ca să scap, am încercat să deviez subiectul. Arătând cu bărbia pata mare neagră de sos de lângă cotul celuilalt, am spus, făcându-mă că abia atunci observ: ce formă curioasă are pata aceea, - aț văzut? -, și
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
foi o ceapă, miezul ei, o singură formă, compusă în mod complex. Instinctiv, ca să scap, am încercat să deviez subiectul. Arătând cu bărbia pata mare neagră de sos de lângă cotul celuilalt, am spus, făcându-mă că abia atunci observ: ce formă curioasă are pata aceea, - aț văzut? -, și am întins degetul spre ea. Personajul a privit în silă; pe urmă s-a uitat și la mine, mirat. Nu seamănă cu România mare de altădată? - îndrăznisem. Plus Basarabia, plus Bucovina, bineînțeles. Nu
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
discuție realitățile psihologice din spatele mitului rezistenței muscelene, îl face pe cititor, cel puțin, să-și privească mai bine trecutul oarecum mai înțelegător, oarecum mai realist. E o carte pentru memorie, dar nu una care, prin osificare, să devină o altă formă a uitării, ci o memorie vie, chiar dacă, uneori, dureroasă.
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
urmat lupta pentru finanțare, ceea ce a cauzat o întârziere de doi ani în apariția revistei. Ai perfectă dreptate când spui că mă interesează valorile literare, nu cele politice. Sunt scriitoare, nu politician: cred că lectura textelor ca literatură e o formă esențială de respect pentru colegii - adesea mai mult decât remarcabili - din țările pe care le acoperă Orient Express. Sunt țări a căror cultură literară mă entuziasmează. Și mai e ceva: cu toate că există multe aspecte ale istoriei recente a Europei care
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
în calitatea imaginii, nu în încercarea de a masca experiența. E scrisul pentru tine un gen de jurnal? O rafinare a experienței într-un limbaj concentrat dar în principal accesibil? FS. N-aș crede că văd scrisul ca pe o formă de jurnal. Conținutul rândurilor pe care le scriu n-au decât un rol foarte mic în viața mea. Ceea ce nu înseamnă că nu pun preț pe conținut: el ține însă de o lume reflexivă interioară. În această lume gândurile și
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
apariția cărților. Este și cazul acestui, să-i zicem, volum în care greșelile, nu neapărat de redactare, abundă supărător. Dacă autorul nu cunoaște pluralul unor cuvinte, conjugarea etc., cineva ar fi trebuit să corecteze, mai mult sau mai puțin tacit, formele stâlcite precum: umere, pe acolo unde, noi tacem, nedejghiocate, acoperișe, monastire, a miia oară, ghiară ș.a. Recomand autorului, înainte de orice, lucrul cu dicționarul. Paul Doru Chinezu are câteva cărți publicate la activ și, după cum e obiceiul, este de câțiva ani
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
Pavel Șușară Cunoascuta graficiană și arhitectă Mihaela Șchiopu i-a dedicat Irinei Nicolau, la aproape un an de la dispariție, o expoziție de pictură cu totul specială. Deschisă la Galeria Simeza, această formă de evocare, de resuscitare a memoriei și de mărturisire publică a unei prietenii suspendate prematur de către un destin abuziv, nu este o construcție epică în jurul unei prezențe umane și culturale atît de active în ultimul deceniu, așa cum a fost Irina
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
arhaice, era privită ca o sursă proaspătă a nevoii noastre de identificare și nicidecum ca un simplu sit arheologic, frumos așeazat în diorame, ca la Muzeul Antipa. Chiar și grafia Irinei avea un duct ingenuu, de copil care abia deprinde forma literei, dar în spatele acestei inocențe se întindea orizontul vast al privirii savante și al voluptăților de un extrem rafinament. Cînd prezența Irinei era simultan atît de pregnantă și de complexă, atît de limpede în aparență, dar cu atîtea straturi în
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
fi putut transforma într-un memento cu nenumărate accente sentimentalo-funerare, s-a manifestat în pictura Mihaelei Șchiopu printr-o explozie de culoare, prin revărsări fove de tonuri crude. Tehnici mixte în marea lor parte, lucrările au devenit instrumente ale vitalității, forme de celebrare în sine, dincolo de modele și de forme preexistente sau posibile. Artistă complexă și neliniștită, cumulînd în același spațiu interese și disponibilități multiple, cu aceeași vocație a construcției ca și Irina Nicolau, Mihaela Șchiopu și-a conceput în așa
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
sentimentalo-funerare, s-a manifestat în pictura Mihaelei Șchiopu printr-o explozie de culoare, prin revărsări fove de tonuri crude. Tehnici mixte în marea lor parte, lucrările au devenit instrumente ale vitalității, forme de celebrare în sine, dincolo de modele și de forme preexistente sau posibile. Artistă complexă și neliniștită, cumulînd în același spațiu interese și disponibilități multiple, cu aceeași vocație a construcției ca și Irina Nicolau, Mihaela Șchiopu și-a conceput în așa fel mesajul încît el să acopere deopotrivă o experiență
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
acestuia pentru vibrația materiei și pentru volubilitatea tonului, iar amîndouă se supun unui instinct sigur al structurării exterioare și al coeziunii lăuntrice. Există, în complexul de imagini care a constituit expoziția Mihaelei Șchiopu, și sensul devenirii într-un univers al formelor, adică acel marcaj al traseului de la pata de culoare oarecum sălbatică și aproape amorfă și pînă la structura ușor recognoscibilă, și simptomele plenitudinii, acea materie explozivă gata să facă pasul de la exuberanță la celebrare. Prin această regie subtilă a imaginii
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal și, deci, autentic cotidian. Dacă în Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată în registru obligat ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, în Loin d’Odile ( 1998): Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, în
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
ceea ce numai din comoditate continuam să numesc viața mea, decît de o liotă de detalii vii [...] Nu mai aveam aproape deloc amintiri, din cauza inutilității lor, iar ceea ce tîram după mine nu semăna cu nimic din ce-ar putea lua vreo formă. Se-nțelege că, în atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă întorc spre prezent, și în mod întîmplător spre viitor, care nu figura decît ca o prelungire plată a prezentului." ( trad. mea). În 2002, musca apare într-o "nuvelă
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
În adaptarea cuvîntului englez la română se observă o mare varietate de soluții; de fapt, se pot atesta toate posibilitățile: de la păstrarea englezismului ca atare (inclusiv cu pronunția originară) la adaptarea lui fonetică (prin pronunțarea conformă scrierii) și morfologică, în forma icon sau icoană; pluralele lui icon sînt iconi ( masculin), iconuri sau icoane (neutru); icoane e, desigur, în primul rînd pluralul formei feminine. De fapt, e o situație în care este greu de făcut o distincție clară între "adaptare", deci preluare
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]