2,684 matches
-
toate acestea ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili. Generalul austriac Rabutin distruge în 1704 zidurile Clujului, pentru ca orașul să își piardă semnificația militară. Începând cu 1715, armata habsburgă începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest fel din Transilvania. Din 1790 până în 1848 și apoi din nou în perioada 1861 - 1867, Clujul a fost capitala Marelui Principat al Transilvaniei în cadrul imperiului austriac, fiind totodată și sediul dietelor transilvane. În 1776, împărăteasa Maria Tereza a
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
dus la cunoștința soldaților de rând, iar atacul asupra orașului Zara s-a dat așa cum se plănuise. Catolicii din Zara le-au amintit atacatorilor că sunt coreligionari, agățând steaguri cu crucea la ferestrele diferitelor clădiri ale orașului și pe zidurile fortificațiilor, dar orașul a fost luat cu asalt și cucerit după un scurt asediu. Atât venețienii cât și restul cruciaților au fost excomunicați imediat de Inocențiu al III-lea. Bonifaciu a părăsit flota mai înainte de plecarea ei din Veneția pentru a
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
în cadrul aceleiași aceiași familii. De pe zidurile de apărare ale orașului, cetățenii capitalei luau în derâdere mulțimea pestriță a cruciaților, care se așteptaseră ca prințul Alexios să fie primit cu entuziasm. Cruciații au debarcat și au atacat colțul de nord-est al fortificațiilor și au provocat pierderi orașului care nu au făcut decât să scadă până la zero popularitatea lui Alexios al III-lea, care a fugit din oraș. Prințul moștenitor Alexios al IV-lea a devenit coregent alături de tatăl său orb, Isaac. Alexios
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
rea a fost un factor care a obstrucționat mult acțiunile cruciaților. Vântul care bătea cu putere dinspre țărm a împiedicat cele mai multe corăbii să se apropie sufiecient de mult de zidurile orașului pentru a lansa un asalt. Numai cinci turnuri ale fortificațiilor au fost implicate în lupte și niciunul dintre acestea nu a putut fi cucerit. Până seara era evident că atacul eșuase. Clerul catolic a discutat situația și a hotărât care va fi mesajul pe care trebuie să-l propovăduiască în
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Papei atunci când au chemet cruciații la luptă. În ciuda faptului că Papa Inocențiu al III-lea le-a cerut cruciaților să nu atace din nou, scrisoarea papală a fost cenzurată de preoți, iar cruciații s-au pregătit să atace de pe uscat fortificațiile, în timp ce venețienii s-au pregătit să atace de pe mare. Armata bizantină și garda imperială formată din mercenari varegi erau pregătiți de luptă, dar Alexius al V-lea a fugit din oraș în timpul nopții. Pe 12 aprilie, condițiile meteorologice s-au
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
fost dăruite de papă regelui Filip al II-lea, ceea ce a crescut interesul monarhului pentru continuarea luptelor. În noiembrie, Simon de Montfort a cucerit Périgordul și castelele Domme și Montfort. El a mai cucerit de asemenea Castlenaud și a distrus fortificațiile din Beynac. În 1215, Castelnaud a fost pierdut numai pentru a fi imediat recucerit de Montfort, și cruciații au reușit să intre în Toulouse. Orașul Toulouse a fost oferit lui de Montfort, iar în aprile 1216 acesta și-a cedat
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
Toulouse în 1228. Regina Blanche i-a oferit lui Raymond-fiul o înțelegere prin care îl recunoștea pe cel din urmă ca stăpân Toulousului în schimbul participării nobilului la lupta anti-cathară, a retrocedării proprietăților bisericești, a predării propriilor castele și a distrugerii fortificațiilor Toulouselui. Raymond a semnat înțelegerea la Meaux în aprilie 1229. El a fost arestat, biciuit și închis pentru o scurtă perioadă de timp, după care a fost grațiat. Languedoc era acum sub controlul ferm al regelui Franței. Inchiziția a fost
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
aprilie, Ioana intră în oraș, alături de Dunois. Peste cinci zile cade unul dintre puternicele forturi pe care englezii le construiseră pentru blocarea Orleansului. La 7 mai, fata constrânge șefii militari francezi, mai mult decât sceptici, să ordone asaltul unei noi fortificații care stopa accesul pe podul Loarei. Rănită la umăr de o săgeată, conduce, totuși, asaltul. Cu stindardul în mână, comandă soldaților să „spargă” fortăreața. Se supun și succesul nu întârzie să vină. A doua zi, Talbot ridica asediul. Dar adevărul
Ioana d'Arc () [Corola-website/Science/306745_a_308074]
-
1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „"fiind de față întreg clerul moldovenesc"”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481. Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
se prezintă astăzi sub forma ruinelor unei mari cetăți care a fost întărită cu trei valuri succesive de pământ, palisade din lemn și șanțuri, aflate în hotarul localității Cornești, comuna Orțișoara, județul Timiș. Urmele fortificației se află la 18 km nord de Timișoara, la est de șoseaua Timișoara - Arad, având centrul la cca. 2,5 kilometri la nord de vatra satului Cornești, între localitățile Cornești, Orțișoara, Seceani și Murani. Marea fortificație de la Cornești, localitate care
Fortificația cu valuri de pământ de la Cornești (Jadani) () [Corola-website/Science/306866_a_308195]
-
Orțișoara, județul Timiș. Urmele fortificației se află la 18 km nord de Timișoara, la est de șoseaua Timișoara - Arad, având centrul la cca. 2,5 kilometri la nord de vatra satului Cornești, între localitățile Cornești, Orțișoara, Seceani și Murani. Marea fortificație de la Cornești, localitate care mai înainte s-a numit Jadani, a fost figurata pe toate hărțile importante ale Banatului, incepand cu hartă Mercy, ridicată în 1723-1725.<br> Majoritatea surselor, până la Ioachim Miloaia, în deceniul 4 al secolului trecut, dar și
Fortificația cu valuri de pământ de la Cornești (Jadani) () [Corola-website/Science/306866_a_308195]
-
Jadani, a fost figurata pe toate hărțile importante ale Banatului, incepand cu hartă Mercy, ridicată în 1723-1725.<br> Majoritatea surselor, până la Ioachim Miloaia, în deceniul 4 al secolului trecut, dar și după aceea, au considerat cetatea un ring avar, o fortificație ridicată de rămășițele avare care s-au retras spre est în urmă înfrângerii de către Carol cel Mare. O altă ipoteză , susținută de C. Răileanu în 1981, dar infirmata de Florin Medeleț, consideră ruinele drept rămășițe ale orașului "Tema", amintit în
Fortificația cu valuri de pământ de la Cornești (Jadani) () [Corola-website/Science/306866_a_308195]
-
urmă înfrângerii de către Carol cel Mare. O altă ipoteză , susținută de C. Răileanu în 1981, dar infirmata de Florin Medeleț, consideră ruinele drept rămășițe ale orașului "Tema", amintit în Cosmografia să de anonimul din Ravenna <br> Cele trei teorii asupra fortificației de la Cornesti- (concept și text: Leonard Dorogostaisky, grafică și video: Aurelian Scorobete) - "Video"
Fortificația cu valuri de pământ de la Cornești (Jadani) () [Corola-website/Science/306866_a_308195]
-
Fortificația medievală din Turda-Veche a înconjurat actuala Biserică Reformată din Turda Veche, în evul mediu biserică romano-catolică cu hramul Sf. Maria. Bisericile turdene și-au creat după marea invazie tătară din 1241 fortificații de jur-împrejur. Cea mai importantă fortificație s-a
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
Fortificația medievală din Turda-Veche a înconjurat actuala Biserică Reformată din Turda Veche, în evul mediu biserică romano-catolică cu hramul Sf. Maria. Bisericile turdene și-au creat după marea invazie tătară din 1241 fortificații de jur-împrejur. Cea mai importantă fortificație s-a construit în jurul actualei Biserici Reformat-Calvine din Turda-Veche. În secolele XV-XVI actuala Biserică Reformată-Calvină era deja împrejmuită cu un zid gros de apărare, având patru bastioane de colț (vezi planul anexat). Pe vremea
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
Fortificația medievală din Turda-Veche a înconjurat actuala Biserică Reformată din Turda Veche, în evul mediu biserică romano-catolică cu hramul Sf. Maria. Bisericile turdene și-au creat după marea invazie tătară din 1241 fortificații de jur-împrejur. Cea mai importantă fortificație s-a construit în jurul actualei Biserici Reformat-Calvine din Turda-Veche. În secolele XV-XVI actuala Biserică Reformată-Calvină era deja împrejmuită cu un zid gros de apărare, având patru bastioane de colț (vezi planul anexat). Pe vremea principelui Sigismund Báthory (1581-1597 si 1599-1602
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
mai păstrează inscripția 1608, anul refacerii acestei porțiuni de zid (pe vremea principelui Gabriel Báthory, 1608-1613). De asemenea, există urme de zid in curțile unor case din Piața Republicii, nu departe de strada Mircea cel Bătrân (greu accesibile). Ruinele acestei fortificații medievale sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 ().
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
de sare de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane (în zona ștrandului actual). Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Potaissa a apărat exploatările de sare de la Turda. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
opiniei arheologului maghiar Bóna, locuirea sitului în secolul al IX-lea a fost confirmată de o serie de obiecte, după cum au scris Florin Curta și I.M. Țiplic Cetatea a fost ridicată în mai multe etape, ea evoluând de la o simplă fortificație la cetate de reședință a comitatului Dăbâca, menționată documentar în 1146, în secolele X-XIV ea jucând un rol important în Transilvania. A fost distrusă la invazia tătarilor din 1241, fiind apoi reconstruită. Nu a mai reușit însă să își recâștige
Cetatea Dăbâca () [Corola-website/Science/306933_a_308262]
-
de 8,5 m și o înălțime de 16 m. Inițial a fost mai lungă, cu 5-10 m, având spre est (respectiv spre Piața Republicii) obișnuitul cor/altar, cu bolți ogivale în cruce, cor care a fost demolat odată cu construcția fortificației împrejmuitoare (biserica nu mai încăpea în incinta zidurilor de apărare, fiind plasată de-a curmezișul față de fortăreață; corul/altarul a trebuit să fie sacrificat pe o lungime de 5-10 m; așa se explică aspectul neobișnuit de inestetic al fațadei de
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306951_a_308280]
-
a fost menționat că "Anthonius magnus de Buda", alături de "Thomas similiter magnus de Zeek, Mychael, et Gallus de Kend, alter Mychael Volach de Wyragosberk, et Johannes Meșter de Cluswar". La sfârșitul anului 1437 Budai a căzut în lupta în apropierea fortificațiilor Bisericii Calvaria de la Cluj-Mănăștur, după ce Clujul se alăturase răsculaților. Până în anul 1988 una din principalele străzi clujene i-a purtat numele. Odată cu valul de schimbări ale numelor de străzi care evocau personalități de etnie maghiară, "Stradă Budai Nagy Antal" a
Antal Budai () [Corola-website/Science/306969_a_308298]
-
pentru populația amenințată (majoritatea oamenilor se refugia, totuși, în acele grele perioade în Cheile Turzii). Resturi din aceste vechi ziduri se mai găseau în secolul al XX-lea în spatele casei cu etaj de lângă biserică, pe partea sudică (spre piață). Poarta fortificației a fost demolată cu ocazia clădirii acestei case cu etaj, care a folosit materialul din acea poartă. Zidurile au fost construite exclusiv cu pietre aduse din castrul roman (ca, de altfel, multe din clădirile turdene, de pildă Tribunalul, fosta Primărie
Biserica Romano-Catolică din Turda () [Corola-website/Science/306962_a_308291]
-
conflict, datorită faptului că a pus accent pe pregătirea militară și a fost ajutat de generalii săi. Aceștia erau conetabilii Du Guesclin și Clisson, care au reușit să realizeze o strategie elaborată împotriva englezilor, construind pe teritoriul francez mai multe fortificații care aveau rolul de a evita lupta și de a-i obliga pe soldații englezi să își irosească forțele. Planul anterior a funcționat atât de bine încât s-au recuperat aproape toate teritoriile pierdute in fața englezilor. Franța a fost
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
reformată calvină și biserica evanghelică, înconjurate de o incintă fortificată. Cetatea a fost construită în secolul XIV, datorându-și aspectul actual modificărilor din secolele XVI și XVII. Cercetările arheologice au descoperit, sub actuala cetate, o așezare daco-romană, suprapusă de o fortificație de pământ. Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
XVI și XVII. Cercetările arheologice au descoperit, sub actuala cetate, o așezare daco-romană, suprapusă de o fortificație de pământ. Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]