76,244 matches
-
răspund cu aceeași, simetrică, lipsă de umor. Vernisaj, 1995, cu ale mele Uși ieșene celebre. Din asistență se desprinde necunoscutul care e nelipsit din mai toate pozele vernisajelor. Ar fi, cică, unul din foștii lectori de la Școala de partid de pe fosta Karl Marx, azi Lascăr Catargi. Mi se-apropie de ureche și-mi susură prin galbena-i placă dentară: Cea de colo e ușa lui Ilie Pintilie, nu? Aferim! zic mie. Clandestinitatea (doctrinară) a portretului ca gen e notorie deja de
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
au pierdut atunci și ei, de bună seamă. Ovidiu Constantinescu fusese concediat mai dinainte din funcția ce deținea în cadrul Fundațiilor. A urmat, odată cu anul 1948, o perioadă grea pentru Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, îi întîlneam în micuța dugheană din fostul pasaj Europa (între Calea Victoriei și strada Cîmpineanu, actuala stradă 13 decembrie; la restaurantul dinspre Calea Victoriei a cîntat oarecare vreme minunata Maria Tănase): acolo, în prăvălioara aceea, Cioculescu deschisese un anticariat prea puțin ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
în principiu justă. Dacă mârâiturile, înjurăturile și bășcălia erau o formă de revoltă, atunci fusesem cu toții niște revoltați care se ignorau. Dar nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală pentru ca, în așteptarea febrilă a următorului, doamnele și domnii cercetători să-și plângă aprig de milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
ieșire, să văd mai bine. Ploua și mai tare. Sus, în colțul stâng, scrisoarea avea imprimată aceeași stemă și aceeași adresă. Cel care semna indescifrabil mi se adresa cu Cher cousin, continua cu precizarea că-mi dăduse de urmă datorită fostei mele soții, la charmante ei pétillante comtesse Lisa Pavlovich Komarovsky, și mă invita urgent la Paris pentru o afacere de familie căreia îi venise în sfârșit timpul, după aproape un secol, să fie rezolvată. În cazul unui răspuns afirmativ, un
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
a eului (“sam ai plătit lumina mă-ntrebai / erai pudică te duceam cu vorba / îmi plăcea întunericul tău / mă bălăceam în el”), la discursul amoros (“unde ești sam iubitule / s-auzea de sub pat / și-au început să iasă pe rând / fostele mele femei / treizeci și șapte la număr”), ori la pasiunea adolescentină pentru o femeie idealizată, asimilată capodoperei artistice: “și mă îndrăgosteam de mona lisa / aveam o carne castă timpurie / ca un pământ virgin / mâncam agrișe / apostolii veneau cu flori de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
știe să deosebească binele de rău, frumosul de urît, traiul activ și sănătos de cel decăzut și apăsat de trîndăvie, dar fără de voie se lasă atinsă la rîndu-i de amăgirile modernității și pare să-i placă acel spirit vînturat de fostul monah Iosif Theodorescu, care iscălește T. Arghezi și ale cărui elucubrații îmbracă vedenii sumbre și curioase, imagini menite să nu stea niciodată alături, rostogolindu-se în forțate îmbrățișări. De fapt, cuvintele cheamă cuvinte și răspunde cine vrea. M. Dragomirescu Ioana
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
singuratic) etc. Atunci internatul se redeschisese și, până la încheierea anului școlar, probleme de acest gen n-au mai fost. Acum însă trebuie să supraviețuiască prin mijloace proprii, trebuie să-și rupă prada și nu are la îndemână decât relațile cu foștii colegi de școală: cu sprijinul acestora învață să supraviețuiască. Învață să-și caute locuri de muncă pasagere, împrumută bani ( pe care are tentața să nu-i mai restituie), găsește locuințe în medii extrem de sărace. Locuiește împreună cu doi băieț într-o
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
de condei, au fost eliberați din carceră numeroși cărturari învinuiți fără motiv, s-a reînnodat o legătură cu tradiția, s-au deschis ferestre și spre alte țări de pe glob. Desprinderea din chingile Moscovei, începută timid și precaut încă din inițiativa fostului ceferist, a cunoscut un avânt când la cârmă s-a aflat Nicolae Ceaușescu. Acesta a combinat comunismul cu naționalismul, impunând o altă strategie din partea cărturarilor ca să scape de strânsoare (nu pot stărui în acest volum asupra unor delimitări). În esență
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
Mihai Pelin -Opisul emigrației politice, București, Compania, 2002, p. 220); încă mai puțin lirism în greva foamei pe care autorul o declară în 1978, în semn de protest față de arestarea politică și internarea psihiatrică abuzivă a lui Cezar Mititelu, un fost coleg de la Facultatea de Filosofie (" În ceea ce privește convingerile sale - scria Monciu-Sudinski atunci despre Mititelu -, mă tem că nici un psihiatru de penitenciar nu-l va putea vindeca!" - în Virgil Ierunca, Postfață la Rebarbor, București, Ileana, 1997, p. 133). De altfel, la capătul
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
e nu numai ilegal și derizoriu, dar și motivat de un pragmatism în totală discordanță cu...etica și toleranța autorităților vremii: "În vara lui 1978, Monciu-Sudinski face greva foamei...la domiciliu, protestînd contra internării într-un spital psihiatric a unui fost coleg de facultate și vagabond din Piatra Neamț; primarul Ion Dincă dispune eliberarea internatului, dar grevistul vrea mai mult un pașaport cu care dispare în Vest" (op. cit., 2001, p. 1039). Aprecierea degajă cinism și un evident parti-pris politic; în plus, ea
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
unei periferii reale generalizate. Seria "pedagogică" din Rebarbor (Pas de vals, Vals, Disciplina, Mela, Frig, Terasamentul) vorbește tocmai despre noua natură umană a omului periferic/socialist, preocupat prin orice mijloace să-și obțină pacea interioară. În Pas de vals, un fost boxer de performanță, numit pedagog școlar după război, își impune cu grația și eficiența vechii meserii metodele didactice asupra elevilor care îi tulbură, prin simpla lor existență, liniștea: "Izbea sec și precis, fără patimă, dar cu o deosebită eleganță" (în
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
O flacără caldă flutură în fața ochilor mei, dar c-un nou pumn pedagogul stinse flacăra." (p. 25) Complicitatea sado-masochistă între anchetator și victimă se instalează însă repede, nu numai pentru că elevul într-adevăr furase, dar și din cauză că pedagogul (probabil, un fost torționar) știe să alterneze momentele educative de groază cu cele de grijă părintească: Îmi întinse batista lui, galbenă cu pătrate albastre. Am început să-mi șterg gura cu ea, nu mi-era că i-o murdăresc, era ca și cum mi-ar
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
un apartament pe strada Sandu Aldea într-un cartier aflat lîngă Școala de Agronomie, liniștit, cu o grădină largă cu un spațiu mare, rezervat fetiței mele și guvernantei ei. Inaugurasem noul apartament cu o mobilă nouă realizată de faimosul Găietan, fostul iubit al doamnei Leonida, o vestită frumusețe a Capitalei, la ceasul acela. Crima săvîrșită de el stîrnise vîlvă în capitală. Fiind pedepsit cu cîțiva ani de închisoare, învățase o meserie și devensie unul din cei mai de seamă tîmplari de
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
creații romanești universale din secolul al XX-lea. N-am găsit, de pildă, la nimeni o mai sugestivă imagine a sfidării Timpului precum aceea din subcapitolul Întoarcerea lui Feisal: "(...) fugind roată prin curțile goale din jurul caselor, șturcoaicele și tătăroaicele din fostul harem al lui Feisal, cu putinile în capț dansau, bătînd ritmic cu tălpile în pămînt. Erau aceleași putini înverzite de vreme și de ploi pe care turcul Feisal le știa încă dinainte de emigrare și de 1914, cînd el purtase fes
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
celor care aspiră, infernal, să înlăture eșafodajul unui regim care este, constituțional și politic, al muncitorilor și țăranilor. Clemența este un păcat capital, expus ca atare. Dușmanul este identificat, prin expunerea unei genealogii și denunțarea vinovățiilor sale istorice. Căci "astăzi foștii exploatatori ai țării române ponegresc și dușmănesc eliberarea poporului și înălțarea statului crimă și mai oribilă."4 Tuturor celor neinițiați în arcanele universului guvernat de burghezie și moșierime, clasicul li se propune ca un Vergiliu ce cartografiază bolgiile infernului. Uitarea
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
căror identificare probează o familiarizare cu exigențele lecturii partinice al unui trecut care devine transparent în ochii inițiaților. Din manualul de istorie, evenimentul trece în cronica clasicului și imaginea mișcării țărănești de la 1888, punctată de arestarea muncitorilor instigatori și schingiuirea "foștilor soldați care luptaseră în războiul ruso-româno-turc pentru independența patriei lor", sub supravegherea unuia dintre nenumărații Lahovary, "exponent al moșierimiii", "biruitor pe câmpul de luptă", anunță, veterotestamentar, anul 1907, cel al ridicării mulțimilor fără nume. Căci ieșirea din labirint este imaginabilă
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
un exemplar ilustrativ în cel mai înalt grad. Maestrul își probează, pentru a câta oară?, capacitatea de a incorpora în discursul său mitologemele democrat-populare. Uciderea în efigie este corolarul exterminării. Fizice. Detașarea ironică cu care este descrisă truda donchișotescă a "fostului învățător de sat, personagiul ridicol din guvernarea Maniu", se traduce într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se intersectează cu tânărul corifeu al noii literaturi, Petru Dumitriu, cel din "Drum fără pulbere
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
însă că poporul sărman e lipsit de instrucție elementară și că țărănimea nu citește gazetele. Nu știa însă că, dacă plugărimea i-ar fi cetit scrisorile, și-ar fi făcut cea mai proastă impresie despre cunoștințele în materie agricolă ale fostului învățător."7 Lunga călătorie în inima întunericului ajunge la capătul ei și întreaga țară se trezește la o nouă viață. Dublul textual imaginat de Mihail Sadoveanu este, abstracție făcând de o realitate documentabilă, fascinant: scriitorul își redobândește demnitatea refuzată de
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
imposibilă. Anunțul menționat de memorialistă a apărut într-adevăr la mijlocul lunii iulie 1943 și suna astfel: "Prefectura Poliției Capitalei comunică: Gurfinchel Sara, zisă Gurian Sorana, născută la 3 noiembrie 191319 în Comrat Tighina, fiica lui Ițic și Ghitlea, licențiată 20, fostă publicistă, de statură mică, avînd piciorul drept mai scurt și cu defect la ochiul drept, este urmărită de poliție pentru fapte grave. Persoanele care-i cunosc adresa sau o găzduiesc sînt rugate a anunța pe d. comisar șef Urseanu..."21
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
politică a diplomației sovietice. Pentru cei cari au fost plăcut surprinși citind articole de politică externă semnate de o femeie, dăm următoarele lămuriri foarte necesare: Sorana Gurian și-a făcut apariția în presa noastră, semnînd niște articole tîmpe în «Azi», fostul săptămînal, care a apărut între 1937 1940. Era muritoare de foame și o ajutau colegii de redacție. În 1938, o vedem cu o garsonieră elegantă în str. Edgar Quinet, pentru ca în 1939 s-o găsim instalată, cu tot confortul, într-
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
de pază și oferea ceaiuri la care veneau gazetari turci, italieni, germani, englezi, americani, francezi, dar nu și sovietici. Încercase să intre funcționară la agenția «Tass» fie și fără salariu -, dar fusese refuzată. Izbutise totuși să cunoască pe tovarășul Șaroff, fostul conducător al agenției «Tass», și spera să și-l apropie, cu atît mai mult cu cît stăpînește limba rusă. Dar, pînă la urmă, nu s-a ales cu nimic. În 1939, Sorana Gurian avea foarte strînse legături cu legațiile Axei
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
toate traducerile lui Stancu din Esenin au fost rodul colaborării cu Sorana Gurian, uitîndu-se că, la publicarea celor dintîi, adunate într-un volum în 1934, cea în cauză era încă la Iași și n-avea decît 21 de ani. Cu fostul director al gazetei "Azi" scriitoarea tradusese însă și comedia în versuri Prea multă minte strică de A. S. Griboedov 30, tipărită în volum în 1945 și inclusă în repertoriul stagiunii 1945 - 1946 a Teatrului Național din București.) Iscălitura Soranei Gurian mai
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
mică pentru a alcătui o armată japoneză convingătoare). Felul cum își petrece Tom Cruise cele trei luni destinate turnării filmului reprezintă o mană cerească pentru gazetele locale: acum se așteaptă cu nerăbdare ca Penelope Cruz să treacă cu copiii pe la fostul ei soț. Dar acum trebuie neapărat să vă împărtășesc propriile mele întîmplări cu staruri în zona de maxim interes din Noua Zeelandă. Căci eu am văzut-o pe Gwyneth Paltrow! Citisem deja cu toată atenția anunțul din Otago Daily Times că
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
ține de ceea ce Radu Cosașu a numit "literatura mătușilor": este evocarea mătușii Maria, muncitoare care are ceva de Ana Roșculeț, de către nepoata ei. Al doilea, Viața ca o corectură este o comedie de limbaj de un haz incredibil pe care fosta ziaristă o trăiește în 1989 într-un birou-vizuină de la întreprinderea Poligrafică. Tabloul de familie îi reușește Tiei Șerbănescu tot ca spectacol lingvistic, plin de vioiciune, împănat cu greșeli, confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
știe de boală de la Petrovici - poate chestia cancer). Monica vine, 10-10. (Joi, 27 mai [1943]). O zi mai tîrziu, vineri, un eveniment neașteptat îi oferă lui Lovinescu o mare bucurie, dacă nu cea mai mare din ultimii ani de viață. Fostul oponent, chiar dușman, Arghezi, îi scrie una dintre cele mai emoționante scrisori rămase de la scriitorii români (este reprodusă, integral, în note și arată că, și pentru consolarea eficientă e nevoie de talent). Lovinescu notează, succint ca de obicei: "Zi mohorîtă
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]