1,684 matches
-
contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O, cine știe - suflete-n ce piept iți vei cânta și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat și frânta bucurie de vieață? Cine știe? Cine știe? FRUMOASE MÎNI Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu căldura voastră capul plin de visuri, așa îmi veți ținea odată și urna cu cenușa mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde-mi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută pe frunte, mângâindu-i părul lung și blond. Dă-mi pace să dorm, Geo... sunt frântă... Gheorghe se opri pentru câteva clipe, apoi își ridică blând soția în șezut. Se uită lung la ea, după care începu să o lovească, întâi cu palmele, apoi cu pumnii. Dumnezeii mă-tii de curvă! Cât crezi că o să-ți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
încălzescă și aici. Nu-ți fă probleme, crezi că la mine la bloc e mai cald? Dar te rog ceva, numai să nu te superi... M-aș băga în pat, să mă încălzesc sub plapumă. Am mers toată noaptea, sunt frântă, mă întreb cum de mai rezistă Ghiță. Elena adormi imediat. Nu simți când mama soacră făcu focul și nu auzi când strigă la un vecin să-i taie o găină. Dormea liniștită, cu o mulțumire copilărească pe chip. Poate visa
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ar face mama compot și din rest ar face dulceață. Of! Prea mult dulce!... Dar, dacă ar avea o inimă mare ca norul de pe cer? Mmm!... nu ar încăpea în piept, și chiar dacă ar veni îngerașul acela uriaș cu aripi frânte, m-aș teme să nu plece”... Se întristă, apoi începu a plânge. Așa l-a găsit tatăl lui, când soarele nu mai era și mantia albastră a serii își întindea faldurile peste dealurile și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
deși se împleticeu în mers. Iarba le cuprinse apoi până la glezne, lăsând să se vadă doar fusta de pânză țesută în casă, roasă de mizerie și ruptă de vreme. Când, într-un final, ieși din hățișul de salcâmi, fetița căzu frântă de durere. Crucea pe care o trăgea după ea se lăsă liniștită pe spate și așteptă cuminte cu fața în sus, să fie înălțată. Copila privi mâinile și bluza ce a fost cândva albastră cu flori mici roșii, acum toată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ca să aducă mîncarea Dumnezeului lui. 18. Nici un om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: și anume nici un om orb, șchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung; 19. nici un om cu piciorul frînt sau mîna frîntă, 20. nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are rîie, pecingine sau boșit. 21. Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să ardă Domnului jertfele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Dumnezeului lui. 18. Nici un om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: și anume nici un om orb, șchiop, cu nasul cîrn sau cu un mădular mai lung; 19. nici un om cu piciorul frînt sau mîna frîntă, 20. nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are rîie, pecingine sau boșit. 21. Nici un om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să ardă Domnului jertfele mistuite de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
de bună voie vei putea să jertfești un bou sau un miel cu un mădular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruințe, nu va fi primit. 24. Să n-aduceți Domnului un dobitoc cu boașele frînte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceți ca jertfă în țara voastră. 25. Nici să nu luați de la străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceți ca mîncare Dumnezeului vostru; căci sunt sluțite, au metehne: și n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
pe terenul de joacă și toată lumea urcă, în afară de tați. Domnul și doamna Thaw își luară rămas-bun prin geam și după o așteptare îndelungată, autobuzele părăsiră terenul de joacă și se îndreptară spre Cumbernauld Road. A urmat o periodă obscură și frîntă, în care Thaw și mama, cu Ruth în poală, au stat în autobuz noaptea, traversînd un ținut nevăzut. Autobuzele erau mereu prost luminate și ferestrele, acoperite cu pînză uleioasă, neagră-albăstruie, așa că nimeni nu vedea afară. Probabil că au călătorit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
partidului, vom avea să înregistrăm cu durere bilanțul de care am vorbit mai sus și care se traduce prin degenerarea fizică și intelectuală a națiunii. [4 decembrie 1882] ["S-O LOVI... S-o lovi nu s-o lovi, iat-o frântă că ți-am dres-o. Cam așa, în bobote, ni se răspunde de cătră foile guvernamentale de câte ori relevăm lucruri reale și pozitive, ca și când le-am vorbi chinezește și nu ne-ar pricepe. Una zicem noi, alta răspund dumnealor. Să zicem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
murdării. Cu tot respectul pentru defileu și pentru Majestățile Lor, batjocura nu putea fi iertată. Căci ce avea mai scump bucureșteanul decât păcătuirea privată și moralitatea publică? Fu nevoie de sute de opintiri ca să-ncline, în zgomot teribil de osii frânte și roți sfărâmate, imensul jgheab, din care-n cele din urmă un val distrugător, ducând cu el naiade și flori, bucăți de pod și de falsă tencuială, câini și pisici, copii îmbrăcați în marineri, mingii vărgate și cocarde tricoloare, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și asta deși știau că orice contact cu clonele este mortal... Actul lor e peste puterea mea de înțelegere. Abatele se opri, lăsând impresia că meditează. ― Să înțeleg că au murit din pricina bolii...? ― Nicidecum. Au fost asasinați. Amândoi au gâtul frânt. La fel și o femeie. Rim ar fi zâmbit dacă și-ar fi putut permite acest lux. Teoria Abatelui stătea cumva în picioare, dar, dacă lucrurile fuseseră într-adevăr așa cum spunea el, părea foarte puțin probabil ca în decursul generațiilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
plâns. Brațele lui se deschiseră să o primească, iar ea i se strânse la piept aproape cu violență, lăsându-și capul pe umărul său. El vru să se explice, să se justifice: — Lidania, eu... — Taci!... îi șopti, cu o voce frântă. Nu spune nimic! Strângând-o în brațe, Sebastianus îi simți spatele nervos și puternic, care se înfiora sub atingerea mâinilor sale. îi mângâie cu blândețe creștetul, în vreme ce dorința sa se aprindea iarăși. Ea își înălță capul, își aținti privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
evidentă neliniște, apoi i se adresă direct, vorbindu-i în limba sa pe un ton interogativ. Tânărul răspunse fără întârziere, căci Mabertus îi sucea un braț la spate, dar Hippolita, deși nu înțelegea ce spuneau, observă că vocea sa era frântă, de teamă sau mai degrabă de rușine. Cei doi schimbară câteva cuvinte pe un ton aprins: căpetenia barbară părea mâniată, băiatul părea evident stânjenit și dădea impresia că se justifica. Imediat după aceea, bătrânul războinic schimbă câteva cuvinte cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Te-am întrebat unde sunt tatăl tău și mama ta... Și frații tăi? Au fugit cumva și te-au părăsit aici? Copila înălță iarăși capul și, strângând pumnii, îl străpunse cu privirea. — Toți sunt morți! strigă mânioasă, dar cu glasul frânt. Acum îl fixa cu ură, de dincolo de vălul de lacrimi, pe care, totuși, părea să și le rețină din răsputeri. Buza de jos îi tremura de furie. — De când? — Ce-ți pasă ție? răspunse ea cu putere, cu vocea schimbată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se sustragă ororilor care-l înconjurau pentru a se regăsi pe sine. în sfârșit, își adună forțele și ridică privirea, contemplând câmpul de luptă: un imens morman de cadavre, presărat cu sulițe înfipte în pământ, steaguri abandonate și arme frânte, printre care rătăceau cai fără călăreți și oameni ce păreau niște spectre. Până unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea altceva decât trupuri întinse în mărăciniș, în unele locuri căzute unul peste altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic vreodată... Cerșeam un curcubeu privind pe geam! Am atins cu degete de gheață O stea ce a căzut în drumul meu, Mi-am mai dorit încă o viață... Dar s-o trăiesc în felul meu! ZBOR Pe-o aripă frântă Mi-am pus sufletul Ce încerca să zboare. Dincolo de curcubeu Mi-am pansat rănile Încercând leacuri Colorate... Prea târziu tristețea, Prea târziu durerea, Prea târziu am uitat, Am uitat prea târziu... Zborulă SINE NOMINE Am crescut, am rătăcit pe undeva
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
păcatele iertate Și umbrele să nu-mi mai fie Ănegru! Blestemul e rostit, s-a împlinit Când la răscruce timpul bate ora O clipă a rămas și s-a oprit Cu ruga mea și-a tuturora. Un înger cu aripa frântă Blestemul la mal se descântă Și vântul adie-n fuioare Șoptește în van: “DE CE OARE”?! ANATEMĂ Te blestem în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci în gânduri adormite. Și în amurgul rece să-Ți
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
obloji cu legături, nu-l vor lega ca să se întremeze, și să poată mînui sabia." 22. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului și-i voi rupe brațele, pe cel tare și pe cel frînt, ca să-i cadă sabia din mînă. 23. Iar pe Egipteni îi voi împrăștia printre neamuri, și-i voi risipi în felurite țări. 24. În schimb, voi întări brațele împăratului Babilonului, și-i voi pune o sabie în mînă; iar brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
sclavi... ce-adesa sânt Feciori de regi a căror singură Nenorocire-a fost bravura-n luptă, Ce nu au altă vină pe-ăst pământ Decât c-au fost ceea ce-au fost... Văzut-ai Tu un triumf?... Văzut-ai regi bătrâni, Frânți obosiți, adânc * nefericiți, Trăgând la car, carul triumfător? Ți-nchipuiești [tu] mii de mii de ochi, Reci, nemiloși, privind acel spectacol? O crudă bucurie înmiită! Încât nimic nu samănă Nenorociri[i]-adînci în care a căzut aceia Decât rușinea ce o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un act 2254 [PERSOANELE] MUREȘANU MORS INDIFERENTIALUL (NIRVANA) GENIUL LUMINEI IRIS (Scena înfățișază un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de-o parte stânci crăpate, unele țepene, altele răsturnate, de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a[unui] sat de colibe, risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă turnul vechi și negru a bisericii satului. Biserica de lemn cu ferestre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cântare Dispar, ca sarcofage, insulele în mare, Din insulele sfinte străbat cântări ferice... Noroc și disperare îmi par unite-aice. Luntrea, un vis de aur, a mărei pânzărie Albastră, ca săgeata cea repede, -o sfâșie... Ș-acuma e aproape de stânci rebele, frânte, Cu poalele-necate în valuri tremurânde... Acum pe-o piatră seacă din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară Și-n două despicată se scutură în vânt... Ce face de nu vine? Ci vino mai curînd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
caietelor cu aproximație în anul 1970. Așadar, scrierea nu poate fi considerată un jurnal consecvent, cuminte. Un fel de jurnal retrospectiv, retroactiv. Titlurile posibile cu care ne înștiințează autoarea că a cochetat sunt: Adevărul vieții mele, Singurătăți, Zbor cu aripi frânte, O viață neînsemnată, Lungul drum al unei vieți, Valuri, valuri, mereu valuri. La începutul primului caiet putem citi un fel de dialog al Eugeniei Ionescu cu sine: - Spuneai că ai multe caiete cu însemnări și tot felul de documente. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]