2,106 matches
-
mâncare bună, la care nici vinul nu lipsise. Ieșeau pe o rohatcă, se plimbau până sub dealul Ulmilor, și se întorceau cu un buchet de flori, vesele și ațâțate. Tineri palizi, stângaci în hainele lor nouă, treceau pe lângă dânsele murmurând frânturi de cântece; și Haia, alăturea de Tudorița, nici nu se uita la ei. Apoi prietinia între cele două fete se strânse și mai tare. Într-un rând, în amurg, Haia intrând fuga în casa picherului, se opri uimită în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rog să-mi spui... Ce să-ți spun, dragă? N-am ce să-și spun... Ți-am spus tot, că mi-e drag... că ne vedem câteodată, că tata nu știe nimic... Altceva ce să-ți mai spun?... Totuși, în frânturi de fraze, începu să-i facă iarăși mărturisiri: de când îl cunoaște pe Ștefan Bucșan, cum s-au întâlnit întăi, care a fost cea dintăi vorbă a lui, cum a zâmbit el și ea a înțeles iubirea lui; și Haia asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pârjol imens în pădurile de sălcii. La treizeci de pași, luciul bălții tresărea în goana vresperilor lacomi, care se țeseau după albitură măruntă. Fluiera o mierlă nu departe; doi granguri îi răspundeau din desimea sălciei celei bătrâne. Mierla își repeta frântura de viers cu statornicie; grangurii bolboroseau și gângăveau, mai mult chemând și strigând decât cântând, cu fluierașele lor sonore. Am strigat pe gazda mea: —Moș Mitre! —Ahău! a răspuns el, tresărind ca dintr-o meditație. Acum încep a umbla țânțarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu degetele împletite în părul meu, cu ochii închiși, cu chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung răstimp, nici unul din noi nu a spus nimic. Umezi de sudoare și extenuați de plăcere, zăceam pe cearșafuri. Purtam frânturi de conversații cu mine însămi în gând: A fost uluitor. A fost incredibil. Dar nu am spus nimic: orice ar fi sunat ca un clișeu. —Anna? —Mmm? S-a rostogolit peste mine și a spus: Ăsta a fost unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el. Am ajuns la Jenni’s mult prea devreme și am comandat o cafea latte și am încercat să trag cu urechea la conversația pasionantă care avea loc între patru bărbați uscați, arătoși, îmbrăcați în negru. Din nefericire, prindeam doar frânturi de fraze. „...să fii high...“, „...să te lași purtat de dragoste...“, „...un deget de sos teriyaki, frate...“ Apoi a venit Rachel. N-am mai fost de ceva timp pe-aici, a comentat, aruncând o privire neliniștită spre băieți. Am flashbackuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pus mâna pe brațul mamei. Apoi și una, și cealaltă s-au uitat în același timp la mine cu coada ochiului, s-au îndepărtat câțiva pași și au început cu glas scăzut o discuție din care n-am prins decât frânturi. În gura Salmei au revenit de câteva ori cuvintele „rumiyya“ și „vrăjitorie“, poate și „leac“; evreica s-a arătat atentă și liniștitoare. Cele două femei și-au dat întâlnire în același loc peste două zile, pentru a începe să colinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el în grajd, știa cu siguranță. Și totuși, câinele nu mârâise. Valerius întredeschise ochii. Era întuneric; razele lunii pătrundeau printr-o crăpătură a ușii, răsfrângându-se pe pietrele de jos. „Nu-l omorî.“ Din nou cuvintele acelea - poate erau o frântură de vis, dar poate că fuseseră rostite în șoaptă. Îi păru rău că nu avea curajul lui Julius Civilis, batavul care punea repede mâna pe sabie și îndrăznise să înfrunte armata romană, reușind să-i scape lui Nero. Valerius ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o luă la fugă, cu sângele curgându-i din nas. Valerius își făcea loc prin mulțime, uitându-se pe rând la bărbații din care; toți aveau umeri lați și brațe puternice. Și o mulțime de cicatrice. Continuă să înainteze. Auzea frânturi de fraze și un singur nume, repetat de o sută, de o mie de ori: Salix. Nu luă în seamă protestele celor pe care îi dădea deoparte, nerăbdător să ajungă la care. Acum erau chiar în fața lui. Era cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oameni îmbrăcați în haine prăfuite, cu un fel de disperare în ochi. Am văzut toate astea ascunzându-mă în spatele ușilor și a gardurilor ori pândind prin coridoare și nu cred să mă fi văzut cineva. La final văzusem destul și frântura pe care o zărisem mă infectase deja pe de-a-ntregul, deși n-o știam încă, așa cum o infectase și pe Prepelicar. Iar oamenii din oraș erau albi. Un lucru curios mi s-a întâmplat pe drum, la întoarcerea pe platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
grecească înfățișează doi iubiți rămași de-a pururi tineri prin faptul că arta le-a conferit nemurirea. Pe de altă parte, ei rămân împietriți într-o veșnică îmbrățișare neterminată, fiind condamnați - tocmai prin actul artistic care a surprins doar o frântura a vieții lor - să nu-și înplinească iubirea niciodată. Eminență cenușie îîn fr. în original). Aluzie la Ignațiu de Loyola î1491-1556), călugăr spaniol și adversar al Reformei. A fost fondatorul Ordinului lui Iisus și primul general al Ordinului Iezuit. Vasiliscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sticla asta, să fiu silit să mă pliez pe tot trecutul meu, după ce odată mi s-a părut că m-am îndepărtat de el? — Îmi pare rău că nu vă pot urmări, m-a întrerupt ea. Am prins doar o frântură de discuție și mi s-a părut interesantă. De-asta am... — Nu-i nimic interesant, i-am retezat elanul. Vorbeam despre tinerețea noastră. — Tinerețe?! a pufnit ea. Acum ați îmbătrânit? — Despre un alt timp, în care, nu zâmbiți, erați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am dorit atunci, dar din prostie sau din lașitate n-am știut, n-am avut curajul să-ți vorbesc. Căutam doar să-ți fiu în preajmă. De ce să n-o afli acum? De ce să nu râd acum și de acea frântură de timp care rămăsese nepovestită în mine? — De ce râzi, m-a întrebat dintr-odată, ca și cum ascultase tot ce-i spusesem în gând. Ce este atât de amuzant în ceea ce-ți trece prin cap în clipa asta? Simțeam că înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a ridicat și s-a mutat pe un scaun, mormăind o scuză. — Și dacă n-am ce spune? În timp ce, în gând, o întrebam dacă mai are vreun rost să continuăm așa, tot trăgând de vorbe care nu puteau uni nici o frântură, o singură clipă doar, din tot timpul acela pe care, evocându-i-l, i-ar fi rămas la fel de străin, după cum străine, false mi-ar fi fost și vorbele. — Și eu mă gândesc că ne amintim din trecut doar lucruri neînsemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înțelegeam ce scrie acolo, dar vederea acelor imagini de orașe sau femei sau mașini străine iarăși ne înfierbânta imaginația. Eram amândoi dornici de necunoscut, de fabulos, de lumi pe care le inventam din nimicul unor cioburi de imagini răzlețe, din frânturi de ziare străine sau din poveștile auzite pe ici, pe colo în atât de mica lume a acelui orășel. Abia intrând în frizeria domnului Albrechtino i-am simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că mă podidiseră lacrimile când m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înserat, când veneam eu, după ieșirea de la serviciu, era aproape pustiu. Îmi alesesem o masă lângă geam, unde îmi beam în liniște votca și apa minerală. Câteodată, la masa vecină, veneau niște indivizi care se cunoșteau între ei. Vrând-nevrând, prindeam frânturi din discuțiile lor. Fuseseră, din câte mi-am dat seama, în decembrie acela de pomină în clădirea C.C.-ului. Au stat câteva zile bune acolo. Acum erau îngrijorați. Se simțeau urmăriți, vânați și tot povesteau ce-a pățit unul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scârnă, care-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să alcătuiască acum un text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi, din petice, cu multe goluri și semne de întrebare. Un text al altei minciuni. Un text construit fără har, fără umor, fără talent, fără conștiință. Un text paralel vieții, parodiind-o, în cel mai bun caz. Atunci, despărțindu-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina ei. O bătrânică rotundă, cu fața roșie, ochi mici, părul alb, des, tuns scurt. Am încercat să discut și cu ea. Zâmbea întruna, aprobându-mă, orice i-aș fi spus. Din frânturi de fraze, din zâmbete însoțite de începuturi de confesiuni, am început să înțeleg că fusese îndrăgostită de Camil Petrescu, pe când era elevă. I-a vorbit odată chiar, la o „Săptămână a cărții“, când scriitorul dădea autografe pe Ultima noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi plăceau foarte mult filmele și mergea la cinematograf de cel puțin două ori pe săptămînă. Într-o sală de cinema Înțelesese Fumero că Penélope fusese iubirea vieții sale. Restul, mai ales maică-sa, fuseseră doar niște curve. Ascultînd ultimele frînturi din relatarea lui Aldaya, a hotărît că, la urma urmei, n-avea să-l omoare. De fapt, s-a bucurat că destinul Îi adusese din nou Împreună. A avut o viziune, ca În filmele pe care le savura atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aduce împăcarea celor două tabere printr-o soluție de compromis. Exemplul de mai sus ne arată cât de dificil, dar promițător a fost drumul comediei în literatura română. Dar, așa cum remarca Al. Piru, „oricât de caragialești, toate acestea sunt doar frânturi, cărora numai geniul lui I. L. Caragiale a știut să le dea locul și sunetul potrivit în creția sa unică...”<footnote Piru, Al., Precursorii lui Caragiale, în „Viața românească”, IXV, nr. 6, București, 1962, p. 117. footnote>. II Personajul comic a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care-i bulversau conștiința Încărcată Își aveau, pe pe acum, bine Înfipte rădăcinile În salonul bântuit de Oliver și tovarășii săi de suferință. Noimann luptase cu cifrele. Se războise cu literele și cu notele muzicale. Deseori Îi răsunau zile Întregi frânturi din arii de operă, de care nu putea scăpa. Era suficient să se gândească la Rigoletto, la Nabucco, Bărbierul din Sevilla sau alte personaje celebre, că acestea Îi și apăreau În cameră... Frazele pe care le auzea, le rostea, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pe parcurs, ideile de acolo prindeau contur aici. Și frazele rostite aiurea Începeau să se frământe În aer, Încercând să se materialize Într-o anumită formă. Desigur, nu toate ajungeau la coerență, ci se mulțumeau să persiste sub forma unor frânturi de propoziții și de fraze sau de simple pocnete ce ți se scurgeau pe lângă ureche, Îmbibându-se În pereți, În mobilier sau În tocurile de la uși. Altele Însă căpătau consistență și, din simple figuri de stil, se transformau În personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
senzații. La ce bun mirosul? La ce bun auzul? La ce ar mai putea folosi ochii În beznă odată ce te lași călăuzit de buricul degetelor? La ce ar mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri grele. Gemetele creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dar nu este conștientă că se află într-o călătorie. Doar dacă devenim conștienți că visăm putem să preluăm controlul călătoriei și să ne aflăm în ce poarte denumirea de vis conștient. Mai menționăm aici faptul că în timpul somnului avem frânturi de transmisii din diferitele tărâmuri astrale, de la diferite ființe, cât și reflectări în plan conștient a anumitor structuri informaționale de balast (imagini, clișee, trăiri ce ne-au marcat pe dea lungul timpului, care s-au înmagazinat în anumite spații de
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
nădejdea... Ei doresc neamului românesc un viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi viața românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o frântură de cer din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi, bătrânii luptători ajunși la malul dimpotrivă, privind înapoi trăim nostalgia anilor de foc. Nu s-a stins în sufletele noastre setea tinerească
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]