5,247 matches
-
de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, ce se vor amesteca cu populația autohtonă(romani, iliri, celți). În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). Ducatul slav al Carantaniei, primul stat proto-sloven și primul stat slav stabil, s-a format în secolul al 7-lea. În 745, Carantania și-a pierdut independența în fața Imperiului franc. Numeroși slavi s-
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
drept pentru care a fost ales ca rege de aristocrația locală. Henric a dus două campanii pentru a-l face să renunțe și să se supună în 921. Lotharingia, aflată sub stăpânirea regilor Franciei Occidentalis, a fost readusă sub controlul francilor răsăriteni. În 924-926, Henric a încheiat un armistițiu cu maghiarii, iar în 932-933, i-a înfrânt. Victoria a fost doar temporară, incursiunile maghiarilor fiind la fel de devastatoare. Politica sa era specifică unei confederații în cadrul căreia ducatele își mențineau autonomia. A urmărit
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
care traversează Illyria, urmăresc armata slavă condusă de "Dauritas" și o înving, probabil, în Oltenia. În 582, avarii cuceresc Sirmium (astăzi Sremska Mitrovica), unde marele han Baian își va muta reședința, opunând o rezistență puternică Imperiului Bizantin. Pretinzând tribut dela franci, dominația avară este limitată de împăratul bizantin Mauriciu (Maurikios). În anul 584, sclavinii sub conducerea lui Ardagast pustiesc Tracia până la Adrianopol; în anii 585-588 aceiași sclavini ajung până la Salonic. La rândul lor, avarii atacă Moesia și ajung până la Tomis. Împăratul
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
kettős honfoglalás"). Pentru a asigura securitatea drumurilor comerciale din est, Carol cel Mare, care i-a învins pe avari, întemeiază în anul 800 în estul Imperiului Franc "Marca Avară", situată pe teritoriul de astăzi al landului austriac Carintia. Sub presiunea francilor, și în urma înfrângerilor militare suferite, avarii acceptă să se creștineze. Regele lor se baptizează după ritualul creștinesc (latin), luându-și numele de Avram. Imperiul Avar însă nu a putut fi salvat nici prin aceste măsuri importante. În anul 803 khanul
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
goți, longobarzi și sarazini, insă și-a regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin. Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Anconă. După anul 1000, Anconă a devenit treptat independența, în cele din urmă transformându-se într-o importantă republică maritimă, adeseori ciocnindu-se cu interesele vecinei Veneția. Republică oligarhica, Anconă a fost guvernată de
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
ținutului este derivat din denumirea de normanzi ("oamenii din nord"), dată neamurilor germanice din Peninsula Scandinavă care se răspândiseră între secolele VIII și XI pe insulele britanice, ajungând în secolul al IX-lea să devasteze și ținuturi din nordul regatului francilor. Treptat, acești năvălitori au început să se stabilească în Frizia și la gurile Loarei. Sub presiunea exercitată de anglo-saxoni așa-numita "Mare Oștire" a normanzilor a debarcat în anul 878 pe continent și a devastat timp de 13 ani ținuturile
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
au început să se stabilească în Frizia și la gurile Loarei. Sub presiunea exercitată de anglo-saxoni așa-numita "Mare Oștire" a normanzilor a debarcat în anul 878 pe continent și a devastat timp de 13 ani ținuturile de nord ale francilor, silindu-l pe Carol al III-lea cel Gras, regele Franciei Occidentale, să plătească tributuri. După numeroase conflicte cu francii, normanzii s-au așezat în ținutul actual al Normandiei. Căpetenia lor Rollo (Gånge Rolf), probabil un nobil wiking originar din
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
a normanzilor a debarcat în anul 878 pe continent și a devastat timp de 13 ani ținuturile de nord ale francilor, silindu-l pe Carol al III-lea cel Gras, regele Franciei Occidentale, să plătească tributuri. După numeroase conflicte cu francii, normanzii s-au așezat în ținutul actual al Normandiei. Căpetenia lor Rollo (Gånge Rolf), probabil un nobil wiking originar din Norvegia, a încheiat ulterior un acord cu Carol al III-lea cel Simplu, regele Franței, în 911 la St.-Clair-sur-Epte
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
în modul autonom caracteristic Evului Mediu timpuriu, a dus la o stabilizare economică și politică a regiunii. Conform acestei autonomii ținuturile au purtat sub carolingieni denumirea de "regnum", principii normanzi asumându-și ei înșiși răspunderea pentru implementarea dreptului și instituțiilor francilor. Titlul de "marchio", marchiz, dobândit de Richard I. în 965/968, i-a permis acestuia să instituie la rândul său conți în domeniu, alegându-i din rândurile propriei familii. Titlul de duce a fost purtat de casa normandă după venirea
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
711, arabii și berberii islamici conduși de Tariq au trecut Africa spre Gibraltar în Spania, distrugând Regatul Vizigot de la Toledo și în scurt timp, cuceresc peninsula iberică, până în Asturia. Dar din sudul Franței, în 732, sunt respinși la Poitiers de către francii conduși de Charles Martel. Incapacitatea de a se menține în Asia Mică și înfrângerea de la Poitiers din 732 au stopat expansiunea islamică. Califatul Omeiad a înfruntat o serie de probleme, precum imensitatea teritorială, particularismele tribale, contestări ale clanului Banu Hashim
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Numele de Franța provine de la denumirea latină Francia care înseamnă "tărâmul Francilor". Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către poporul războinic germanic ce se numeau ei înșiși Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotație geo-politică, ci mai mult geografică sau sociologică, similară
Etimologia numelui Franței () [Corola-website/Science/334587_a_335916]
-
Numele de Franța provine de la denumirea latină Francia care înseamnă "tărâmul Francilor". Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către poporul războinic germanic ce se numeau ei înșiși Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotație geo-politică, ci mai mult geografică sau sociologică, similară cu termenele actuale Maghreb sau Balcani. Termenul de franci desemnează cel mai probabil o ligă sau o confederație de popoare germanice instalate pe malul
Etimologia numelui Franței () [Corola-website/Science/334587_a_335916]
-
Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către poporul războinic germanic ce se numeau ei înșiși Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotație geo-politică, ci mai mult geografică sau sociologică, similară cu termenele actuale Maghreb sau Balcani. Termenul de franci desemnează cel mai probabil o ligă sau o confederație de popoare germanice instalate pe malul drept al Rinului, dincolo de frontierele Imperiului Roman care nu erau supuși nici Imperiului și nici unui alt popor mai important. Originea numelui de franci nu este
Etimologia numelui Franței () [Corola-website/Science/334587_a_335916]
-
Termenul de franci desemnează cel mai probabil o ligă sau o confederație de popoare germanice instalate pe malul drept al Rinului, dincolo de frontierele Imperiului Roman care nu erau supuși nici Imperiului și nici unui alt popor mai important. Originea numelui de franci nu este clară existând mai multe ipoteze: Poporul francilor era în principal un popor de războinici și își alegea un șef numit "Rex Francorum" (Regele Francilor). Din perioada domniei lui Hugo Capet acest termen este folosit în mod strict pentru
Etimologia numelui Franței () [Corola-website/Science/334587_a_335916]
-
sau o confederație de popoare germanice instalate pe malul drept al Rinului, dincolo de frontierele Imperiului Roman care nu erau supuși nici Imperiului și nici unui alt popor mai important. Originea numelui de franci nu este clară existând mai multe ipoteze: Poporul francilor era în principal un popor de războinici și își alegea un șef numit "Rex Francorum" (Regele Francilor). Din perioada domniei lui Hugo Capet acest termen este folosit în mod strict pentru a face referire la Regatul Franciei. Din 1190 regele
Etimologia numelui Franței () [Corola-website/Science/334587_a_335916]
-
nu erau supuși nici Imperiului și nici unui alt popor mai important. Originea numelui de franci nu este clară existând mai multe ipoteze: Poporul francilor era în principal un popor de războinici și își alegea un șef numit "Rex Francorum" (Regele Francilor). Din perioada domniei lui Hugo Capet acest termen este folosit în mod strict pentru a face referire la Regatul Franciei. Din 1190 regele începând să poarte denumirea de "Rex Francie" ce devine mai târziu "Roi de France" (Regele Franței).
Etimologia numelui Franței () [Corola-website/Science/334587_a_335916]
-
herulilor întorși. Ar trebui remarcat faptul că astfel de identificări nu sunt acceptate istoriografic pe scară largă. De asemenea, s-a sugerat că herulii întorși au fost primii care au colonizat Islanda. Niciun "heruli" nu este menționat în cronicile anglo-saxone, francilor sau nordicilor, deci se presupune că au fost cunoscuți în nord și vest sub un alt nume. Enciclopedia Britanică din 1911 a sugerat că "heruli" ar fi putut să fie un titlu de onoare, din moment ce numele heruli în sine este
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
Mării Mediterane. În 1986, portretul său a apărut pe un timbru comemorativ. Pentru a celebra centenarul de cinema în 1995, guvernul francez a emis o serie de monede de ediție limitată, care a inclus și o monedă de 100 de franci cu imaginea actorului. se numără printre cei mai populari actori francezi ai timpurilor moderne și a fost ridicat la statutul de mitic în patria sa, nu în ultimul rând și din cauza morții sale timpurii, în plin apogeu al popularității sale
Gérard Philipe () [Corola-website/Science/308171_a_309500]
-
2006, iar Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Moldova, Muntenegru, Serbia și UNMIK (în numele Kosovei) în 2007. În 2013, Croația a ieșit din CEFTA și a aderat la UE. Elveția și Liechtenstein fac parte dintr-o uniune vamală din 1924, ambele folosesind francul elvețian ca monedă națională. Următoarele organizații politice și/sau economice au fost în Regiunea Baltică în era postmodernită: Adunarea Baltică are ca scop promovarea cooperării între parlamentele statelor baltice, și anume republicile Estonia, Letonia și Lituania. Organizația a fost planificată
Integrare europeană () [Corola-website/Science/327474_a_328803]
-
secolul al V-lea, Cusum a fost devastată de invazia hunilor. Până la sfârșitul secolului al V-lea, bizantinii au reconstruit orașul și l-au numit prin numele Petrikon și Cusum. Orașul a fost cucerit, mai tarziu, de ostrogoți, gepizi, avari, franci, bulgari și, din nou, de către bizantini. Regiunea a fost cucerita de Regatul Ungariei între secolul al X-lea și al XII-lea, iar orașul a fost menționat, sub numele Bélakút sau Peturwarad (Pétervárad, sârbă: Petrovaradin), în documentele din 1237. În
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
căsătorit cu fiica lui, iar apoi i-a cucerit regatul. La origine, Desiderius a fost un funcționar regal la curtea regelui longobarzilor de la Pavia, "dux Langobardorum et comes stabuli", funcție oarecum similară cu cea contemporană de "dux Francorum", din statul francilor. Regele Aistulf l-a numit pe Desiderius duce de Istria și Toscana, iar după moartea lui Aistulf tronul a fost preluat de către Desiderius însuși, în 756. În acel moment, predecesorul lui Aistulf, Ratchis, a părăsit mănăstirea de la Montecassino unde se
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
fiul său, Adalgis (Adelchis). Alboin de Spoleto și Liutprand de Benevento au fost convinși de către papa Ștefan să se supună francilor, astfel încât s-au separat de conducerea centrală a longobarzilorși s-au pus sub protecția lui Pepin cel Scurt, regele francilor. În 758, ducele Liutprand de Benevento s-a răsculat pe față împotriva lui Desiderius, care a reușit totuși să îl înfrângă și să ofere ducatul de Benevento lui Arechis, aducând ducatul mai aproape de Pavia ca niciodată ulterior domniei lui Grimoald
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
nu a reușit să obțină un număr consistent de susținători, astfel încât s-a retras, revenind la mănăstire, nemaiauzindu-se nimic despre el. Papa Ștefan al III-lea s-a opus căsătoriei lui Carol cel Mare, devenit între timp rege al francilor, cu fiica lui Desiderius, pe nume Desiderata, în 768, însă înainte de a muri în 772, papa Ștefan a încheiat pace cu longobarzii. Noul papă, Adrian I, a implorat ajutorul lui Carol împotriva lui Desiderius, așa încât căsătoria dinastică a fost dizolvată
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
văduva fratelui lui Carol, Carloman I, a căutat protecția pe lângă regele longobard după moartea soțului ei din 771. Probabil pentru a da replica față de repudierea Desideratei de către Carol, Desiderius i-a recunoscut pe fiii Gerbergei ca moștenitori legitimi ai Regatului francilor și a trecut la atacarea papei Adrian, pe motiv că a refuzat să îl încoroneze ca rege. De asemenea, Desiderius a invadat ducatul de Pentapolis. Trimișii papei Adrian și ai lui Desiderius s-au întâlnit la Thionville, însă între timp
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
între timp Carol cel Mare devenise hotărât să intervină de partea papalității. Ca urmare, Carol și unchiul său, Bernard și-au condus trupele peste Alpi în 773. Longobarzii au suferit o mare înfrângere la Mortara (Ara Mortis), în Lombardia, iar francii au trecut la asedierea chiar a capitalei statului longobard, Ticinum (astăzi, Pavia). Fiul lui Desiderius, Adalgis a strâns o puternică armată la Verona, însă tânărul prinț a fost atacat și presat de franci către litoralul adriatic și a fugit la
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]