58,766 matches
-
pur și simplu de cetățenia franceză". Într-o anumită măsură, observația se susține, daca este să luăm în calcul și ceea ce spune Hagen Schulze 15, ca limbă oficială a Franței a fost impusă după Revoluție, după ce trecuse prin filtrul Academiei Franceze. Până atunci, nu putea fi vorba de o limbă franceză vorbită la nivel de masă, care să mai fie și garant al unei apartenente etnice. Cu toate acestea, după cum remarcă Hobsbawm 16, elementul etnic și lingvistic nu era cu totul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
observația se susține, daca este să luăm în calcul și ceea ce spune Hagen Schulze 15, ca limbă oficială a Franței a fost impusă după Revoluție, după ce trecuse prin filtrul Academiei Franceze. Până atunci, nu putea fi vorba de o limbă franceză vorbită la nivel de masă, care să mai fie și garant al unei apartenente etnice. Cu toate acestea, după cum remarcă Hobsbawm 16, elementul etnic și lingvistic nu era cu totul neglijat în conceperea naționalității în afara cadrelor statale. "Diversele elemente folosite
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
prezente, fie asociate cu națiunea revoluționară, fie creându-i problemele; și cu cât pretindea mai mult a fi una indivizibila, cu atat caracterul ei eterogen îi crea probleme. E aproape sigur că, pentru majoritatea iacobinilor, un francez care nu vorbea franceză era suspect și că, în practică, era adesea acceptat criteriul etno-lingvistic al naționalității". Cele două mari direcții în conceperea națiunii îi au că fondatori pe Ernest Renan și pe Johann Gottfried Herder. Într-o conferință ținută la Sorbona pe 11
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
-lea a numit "națiunea istorică", mai ales dacă statul cadru pentru viitoarea națiune a fost asociat cu un Staatsvolk - popor al statului, că rușii, englezii sau castilienii"28. După cum apreciază Schulze 29, "aceste două idei naționale, cea subiectiv-politică a Revoluției franceze și cea obiectiv-culturală a romantismului german, s-au hrănit reciproc, s-au intersectat și au constituit notă fundamentală a polifoniei modernismului european. Într-o perioadă caracterizată prin dezrădăcinare și criza a semnificațiilor, desconsiderare a trecutului și euforie față de viitor, ideea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
state europene. Unele sisteme economice, de altfel foarte bine pregătite, aflate în fața unor dificultăți, au declarat retoric că este tot mai evident că "sănătatea nu are preț"1. Calitatea serviciilor medicale se află în dezbatere în numeroase țări europene; sistemul francez său german, recunoscute că modele eficiente pentru modalitățile de finanțare și drepturile oferite asiguraților, au unele dificultăți în armonizarea capitalului de stat cu partea privată a investițiilor. Introducerea legilor pieții și rentabilizarea spitalelor sunt noțiuni care se vehiculează de câteva
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de lectură: utopia este un riț integrator, o formă socială de adaptare la șocurile prezentului. Câți dintre noi pot rezista la asaltul realității fără doză zilnică de utopie? Cartea Teodorei Prelipcean seamănă, că structura, cu o abordare clasică din lumea franceză - Que-sais-je? -, în care un cititor mediu poate ajunge, cu un efort rezonabil, la o cunoaștere decentă a unui întreg domeniu intelectual, pe următoarea schemă narativa: definirea sistematică a temei, tratarea substanței ei în maniera diacronica, apoi selectarea unor zone de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
privită cu cel mai mare interes. Volumul (destul de sec) intitulat Reportajul interbelic românesc. Senzaționalism, aventură și extremism politic trece în revistă principalele tipuri de reportaj practicate în perioada interbelică, dintr-o dublă perspectivă comparativă: reportajul românesc este comparat cu reportajul francez din aceeași perioadă (mult mai vag sunt aduse în discuție cazuri de reportaj din presa anglo-saxonă și italiană), pe de o parte și cu proza, română și franceză, de cealaltă parte. De altfel, mai multe dintre vedetele reportajului din perioada
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
interbelică, dintr-o dublă perspectivă comparativă: reportajul românesc este comparat cu reportajul francez din aceeași perioadă (mult mai vag sunt aduse în discuție cazuri de reportaj din presa anglo-saxonă și italiană), pe de o parte și cu proza, română și franceză, de cealaltă parte. De altfel, mai multe dintre vedetele reportajului din perioada interbelică au scris și reportaje. Din capul locului trebuie subliniată ponderea nefiresc de mare pe care o au în economia volumului (mai bine de jumătate din totalul paginilor
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
De altfel, mai multe dintre vedetele reportajului din perioada interbelică au scris și reportaje. Din capul locului trebuie subliniată ponderea nefiresc de mare pe care o au în economia volumului (mai bine de jumătate din totalul paginilor) analizele din spațiul francez (publicistic, dar și literar), în condițiile în care subiectul cărții este, totuși, reportajul interbelic românesc. Este adevărat - și Radu Ciobotea o demonstrează pertinent - reportajul românesc dintre cele două războaie a fost intens influențat de cel francez. Fapt firesc, câtă vreme
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
din secolul al XIX-lea, Franța a fost principalul reper cultural al românilor. Dincolo de această nonconcordanță între titlu și conținutul cărții, considerațiile autorului sunt pline de sugestii pentru tinerii jurnaliști de astăzi. El face o istorie a genului, subliniind filiația franceză, dar aduce în discuție câteva subiecte de mare actualitate. Unul dintre acestea este cel legat de obiectivitatea de care trebuie să dea dovadă reporterul în vreme de război. Conflictele din fostul spațiu iugoslav sau Irak au avut, indiscutabil, și o
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
delicată situație? Care a fost atitudinea profesioniștilor informației în perioada în care Europa era scindată între cele două totalitarisme ale veacului XX: comunismul și fascismul? Concluziile lui Radu Ciobotea sunt mai mult decât interesante: În fața extinderii proaspetelor pasiuni revoluționare (...) presele franceză și românească au două tipuri de reacții: prima este de a acoperi întregul câmp al evenimentelor politice, fără a cădea, la început, în susținerea uneia sau alteia dintre cauze. A doua reacție este cea de implicare directă, atât din punct
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
o dă fascinației pe care a avut-o Cioran pentru ideile fasciste și chiar pentru persoana lui Hitler. Reportajul nu înseamnă însă numai teme cu miză istorică majoră. El este și senzaționalism, iar începuturile speciei stau sub semnul romanului foileton francez din secolul al XIX-lea. Existența underground, lumea interlopă, tenebroasele subterane ale orașului, cerșetorii, șuții, prostituatele, viața mahalalei, dar și traiul în înalta societate, marile baluri sau nopțile pierdute în cazinouri fac deliciul cititorilor de gazete într-o epocă în
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
care neînțelegerea și incredulitatea totală din partea mediului ambiant l-au împins finalmente la sinucidere. L-am reîntîlnit peste ani pe Kravcenko, sub nume schimbat, în romanul lui Simone de Beauvoir, Mandarinii. Camus, Eugen Ionescu, Raymond Aron și alți cîțiva intelectuali francezi de anvergură erau pe vremea aceea printre puținii rezistenți solitari în fața asaltului rinoceritei. Ceea ce dovedește, dacă mai era nevoie, caracterul universal al gîndirii șablonarde. Emigrantul caută adesea să evadeze dintr-un univers al clișeelor înrobitoare, uniformizante și distrugătoare ale libertății
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
și pentru stilul ei mai ușor. E din Cartea a doua, numărul XIX. Versiunea mea, în proză, sună așa: Leul și măgarul la vânătoare Regele animalelor și-a pus în cap într-o zi să vânătorească (de la giboyer, singurul poet francez din sec. 17 căruia-i place să mascheze verbele, n.n.), deoarece își serba ziua, vânatul unui rege nefiind vrăbiile, ci robuștii, falnicii mistreți, precum cerbii cei cumsecade, ori drăguțele de căprioare. Ca să reușească în treaba asta, leul recurse la măgar
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în climatul și în civilizația europeană, cu precădere în spațiul germanic, francez sau italian, devine un agent al modernității și un exponent autoritar al unor simboluri și instituții noi, în esență el cumulează încă, în secvențe alternative, atît vocația de zugrav și de iconar, cît și pe aceea de actor laic în
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică (a celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă a empatiei, trebuie să apelăm la cuvântul intropatie (cuvânt francez propus de Flournoy că echivalent al empatiei, folosit pentru prima dată de către Titchener), cuvânt ce se definește că ,,o specie de comuniune afectiva prin care cineva s-ar identifica cu o altă persoană, măsurându-se în acest fel sentimentele” (R.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bune și la locul lor, numai că ,,celălalt” (fie el, individul, fie grupul din viața cotidiană, are mai multe ,,imagini”, mai multe „fete” (aș aminti și teoria idolilor la Francis Bacon, filosof englez, apoi teoria imitației la Gabriel Tarde, sociolog francez) și anume: imaginea cu care vrea să apară în ochii altei persoane, imaginea cu care realmente apare în ochii altei persoane, imaginea cu care își apare sieși, imaginea lui cea adevărată etc., în consecință mai multe stări ascunse. Pentru a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a Europei, apoi populația reprezintă 1/6 din populația lumii, adică unul din șase este indian, unul din patru oameni este chinez, unul din 20 oameni este american, unul din 30 este brazilian, unul din 40 este rus, 1% este francez, englez, german, său italian și restul mai suntem și noi. Teritoriul Indiei are forma aproximativă a unui triunghi isoscel cu vârful în jos, sprijinindu-se cu baza pe Munții Himalaiya, în partea de nord, iar celelalte două laturi ale sale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trei, ca să dea 9 (NOUĂ) și să ne dea NOUĂ, o poveste NOUĂ, despre... al nouălea CER! Ce ar mai fi de aflat? Mereu aceeași MĂRIE, cu... altă pălărie! - spune simplu, omul de rând. Așa cum „Important e Trandafirul”, în cântecul francez al lui Gilbert Becault, în tot acest LABIRINT DE TAINE, „Important este SENSUL”, care se dă Energiei: împotriva sau în folosul oamenilor! Numai Dragostea de oameni poate face ca „Secretul Genezei” să nu devină „Ultimul Spectacol!” Cântați, Cântați, Cântați și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
stîrnită de Lăzărescu pe teren autohton. Că filmul ne arată ca pe niște barbari și că se bălăcește în auto-condescendența fiecărui lungmetraj românesc. Ce chestie! Să ne gîndim la Haneke, austriacul care a scos la rampă rufele murdare ale rasismului francez. Nimeni nu i-a reproșat că filmul lui, "Ascuns" pune o nație întreagă într-o lumină nefavorabilă. Filmele, din orice țară ar proveni, nu sunt o carte de vizită atît de pe față, ci beneficiază și de deschiderea pe care le-
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
poetică, metrică și versificație, despre "natura poeziei" (lirică, epică, dramatică și subdiviziunile lor) și despre "forma poeziei" (limbă, stil, elocuție, prozodie etc.). Orientalistul Cipariu are considerații despre "versificare arăbească", iar exemplificările poeticianului se întind de la greci și latini la clasicii francezi, germani și italieni, de la poezia noastră populară și Dosoftei până la Gh. Asachi, Heliade, Alecsandri, Cârlova și Bolintineanu. Aș zice că nu se putea o receptivitate mai generoasă a unui canonic! Pentru sectorul de publicistică, Stela Toma adoptă descrierea micromonografică, extinsă
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
Romei antice, n-au avut gravitatea și semnificația tragică pe care o are ocupația Parisului de către germani." Diaristul resimte catastrofa ca pe una personală și "a tuturor celor ce s-au hrănit până acum cu alimentul acesta indispensabil al culturii franceze." El trăiește clipe de deznădejde, îl bate gândul să se sinucidă, însă nu are curaj. Pericle Martinescu dă o caracterizare memorabilă momentului: "Anul 1940, un an rău în toate privințele." Pentru Europa, dar și pentru țara noastră care trece prin
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
impus ca una dintre cele mai puternice pe planul cercetării teatrale". Eminentul critic și eseist a semnat remarcabile cărți și filme consacrate marilor figuri ale spectacolului contemporan sau aspectelor mitologice ale artei teatrului. Este de trei ori laureat al criticii franceze pentru cea mai bună carte de teatru și a fost distins cu Premiul UNESCO pentru cel mai bun film documentar despre teatru. Colaborator, membru în board sau conducător al unor importante publicații în România și în străinătate, membru în jurii
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
traducătorii, simți omul din spatele filologului, simți partea de chin din care s-a născut traducerea. Pînă acum, Ființă și timp a fost tradusă în 25 de limbi, existînd traduceri integrale în 21 de limbi: bulgară, chineză, cehă, coreeană, engleză, finlandeză, franceză, greacă, georgiană, italiană, japoneză, maghiară, olandeză, poloneză, portugheză, română, rusă, sîrbo-croată, slovenă, spaniolă și suedeză. Mai există o traducere recentă, dar parțială, în persană, precum și traduceri aflate în curs de încheiere în arabă, norvegiană și turcă. Ciudățenia este că în
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
mai puțin de șase variante integrale de traducere (al căror titlu îmbracă două variante: fie Sonzai to Jikan, fie U to toki), iar în coreeană trei variante (cu titlul Chonchae-wa sigan). Cîte două variante există în engleză (Being an time), franceză (L'ętre et le temps), italiană (Essere e tempo) și spaniolă (El ser y el tiempo), restul limbilor pomenite avînd doar o singură variantă. Printre traducători se numără trei femei: Marcia Sá Cavalcante Schuback în portugheză, Joan Stambaugh în engleză
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]