1,800 matches
-
al plecării, al depărtării, acela ce duce spre ținutul visului: „lumea dorită” a Atlanticului, Asia frumoasă, India plină de minuni (Marea Mediterană). Ea are, În esență, o funcție decorativă și stimulatoare. Incită fantezia și facilitează poezia. Pe țărm, poetul aude „un freamăt blînd / de strofe dulci, divine” și simte, cu o reală satisfacție, că darul de a cînta bunurile lumii nu l-a părăsit. Cabinetul s-a deplasat aici. Poetul singuratic și meativ, asaltat de urgii, este acum un vînător de melodii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. Pe cîmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curînd sub raza caldă se usucă și se perde.” (VÎnătorul) Șoapta nopții se aude suspinînd Încetișor; Arborii prin Întuneric dau un freamăt sunător, Și deodată Aurora se ivește radioasă, Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă.” (Puntea) Imaginile nu sînt prea variate: dimineața este o trezire veselă a naturii, renașterea este rezultatul Însoțirii dintre soare și pămînt. Alecsandri patetizează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe deal, adunare - În jurul lui - de păstori, Împresurare liniștită, răcoroasă a lucrurilor. Elementul nocturn este, cel puțin În Pasteluri, sărac. Imaginația surprinde doar somnul nepăsător al firii: „Acum Însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare”, dulcea (iarăși dulcea) amorțire, freamătul stins al vieții, căderea văpăilor reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează Împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură În treacăt a nopței dulci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
natural, capabil să producă durere sau beție drăgăstoasă. Cel mai sincer, el este În idile. Rodica este, În fond, arhetipul eroticii sale. Ea este simbolul jovialității și al sănătosului realism al vieții. Rodica este fata nubilă, dar poate simboliza și freamătul materiei tinere. La celălalt capăt se află Steluța: durerea ce se izbăvește În poezie. * Ce Înseamnă, Încă o dată, pentru Alecsandri, a seriei Două lucruri În același timp: 1) a intimiza, a stăpîni și ordona informul, haosul material și 2) a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tonul unor afirmații categorice, sau certitudini absolute, lucru pe care îl deprinsese în copilărie de la învățătorii săi, un călugăr sicilian de la Tindari, și un calabrez din Roseto. Învățase că cunoașterea nu te face fudul, dimpotrivă... Lampadarele salonului avură parcă un freamăt. A fost anunțată sosirea lui Richelieu 3. Cardinalul salută cu o solemnitate care sugera întreaga emfază a unei binecuvântări, îi adresă un surâs lui Tommaso și-i întinse Regelui un document spre a-l semna. Schimbul de conveniențe a fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ghemuit, pe trotuar. Maca se apropie și-l împunse cu vârful cizmei. — Scoală-te ! spuse. Doar nu vrei să cărăm noi, în locul tău, tot ce-ai făcut. — Să-l iertăm... șopti Jenică și parcă în rândul umbrelor se auzi un freamăt de nedumerire. Nu suntem judecători, spuse Tili. Cât timp nu s-a găsit nimeni care să-l judece cum se cuvine, noi nu putem să-l iertăm. Rămaseră în jurul lui, nemișcați. Umbrele, privind unele peste umerii celorlalte, grăbindu-se fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai bune mărci de pantofi: Todds, Sioux, Clarks, Snipe) și, când intră în casă, am aceeași senzație ca atunci când îl revăd pe Flipi: spațiul se luminează brusc, intră în vibrație, iar palpitul acestor "copii", neliniștea lor de cai de rasă, freamătul pe care îl răspândesc în jur te trimit, toate, la un amplu zvon al existenței în măruntaiele căreia pare că, prin ei, se pregătește ceva, ca în preliminariile revărsării unui vulcan, când totul fierbe în vederea izbucnirii finale, a isprăvii care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract!" După care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii și al unui mârâit prelung. Freamătul pe care ființa lui îl emite continuu îi cuprinde până la urmă pe toți cei de față și, în curând, toată lumea începe să se certe cu toată lumea. Simțindu-și forța de disoluție, redublează, devine ludic și instigator. Are în ochi, peste
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
munte... Și totuși cel mai rău gust, căci tot ce bea apă și tot ce trăiește trebuie să bea apă, dorințele după apele din pârâiașele de munte se înnobilează în chip pasionant. Apa pârâului de munte, știi, munți înalți, cascade, freamătul naturii, și pustiirea săracilor în apă. EA: Folositorul și Dorința: una peste alta fals. Inutilul și Folositorul, Dorința și Viciul, Bucătăria și Vârfurile munților. O legătură de iubire între Folositor și Dorință și apoi o conductă de apă din munți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vioaie, care încearcă, cu toate mijloacele să-i poarte spre ispită pe tinerii păstori florentini. Această narațiune, care caută să se găsească sub semnul mântuirii, al salvării sufletului, zugrăvește, într-o manieră foarte senzuală, foarte concretă, dragostea adevărată, dragostea naturală, freamătul plenar al simțurilor.”611 Din nou modelul pozitiv decade din grandoarea pe care ar fi trebuit să o 608 Giovanni Boccaccio, Comedia delle ninfe fiorentine, Edizione di riferimento: a cura di A. E. Quaglio, în Tutte le opere, vol. II
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a rosti oracole În cazul În care animalul ce urmează a fi sacrificat nu reacționează În momentul aspersiunii. Căci se așteaptă din partea lui nu o simplă mișcare a capului „ca În cazul altor sacrificii”, ci „să tresară și să freamăte din toate mădularele cu un zgomot sacadat”. (Avem oare de-a face aici cu o anticipare a posesiunii divine, a crizei de entuziasm profetic?) Am avut prilejul, În capitolul precedent, de a vedea cât de profund credea Plutarh În semnificația
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de jertfit 1 nu tremură și nu se zguduie de frisoane din cap până În vârful picioarelor În timpul acestuiritual? Căci nu este Îndeajuns victima să-și scuture doar capul, ca În cazul altor sacrificii, ci se cere să tresară și să freamăte din toate mădularele cu un zgomot sacadat. Dacă aceasta nu se Întâmplă, se anunță că oracolul nu funcționează și nu mai este adusă Pythia. Mi se pare un lucru de bun-simț să se procedeze astfel și să se respecte acest
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vioaie, care încearcă, cu toate mijloacele să-i poarte spre ispită pe tinerii păstori florentini. Această narațiune, care caută să se găsească sub semnul mântuirii, al salvării sufletului, zugrăvește, într-o manieră foarte senzuală, foarte concretă, dragostea adevărată, dragostea naturală, freamătul plenar al simțurilor.”611 Din nou modelul pozitiv decade din grandoarea pe care ar fi trebuit să o 608 Giovanni Boccaccio, Comedia delle ninfe fiorentine, Edizione di riferimento: a cura di A. E. Quaglio, în Tutte le opere, vol. II
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Inima devine verb/ Conjugat în i și ire / Fata superfinisează / Și în juru‐i /Turnuri zvelte de inele / Cresc jucându‐ se cu cerul / În sclipiri de albe stele... / În oglinda lor tăcută / Văd subțirele‐i contur / Trepidând de energie / Și de freamăt proaspăt pur. Lângă dânsa ca o vrajă / Pe cărarea apei vii / Un voi nic spre ea se urcă/ Din adâncuri străvezii / Întâlnindu‐se cuminte / Se privesc adânc și cald; / Ea cu ochii de cicoare / El cu ochii de smarald./ Cele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de Gheorghe; „Ciocârlia și cârtița”, de Tr.; „După ploaie” de Ioan V. Nestor etc. La rubrica „Foița ziarului Răsăritul” se publică: „Săptămâna literară” de Pamfil Șeicaru - Almanahul Societății Scriitorilor Români pe anul 1913 care face referiri detailate la conținutul revistei „Freamătul” (nr. 11 anul II ), la poeziile lui G. Tutoveanu. Mai apar: Cronica artistică - Expoziția de pictură A. 153 Georgescu‐Delahuși; Foița bibliotecii pentru popor, de Virgil Gabrielescu etc. Ziarul are rubrici diferite și bogate: politica din lăuntru, străinătatea, o vorbă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
V. Voiculescu, T. Pamfile și M. Lungeanu, doar Tutoveanu provenea din grupul de la „Făt Frumos”, făcând legătura cu o nouă generație de condeie. Dar - spune G. Ursu, din întreg materialul publicat, se dovedește că „Florile Dalbe”, ca și „Făt-Frumos” și „Freamătul” au servit aceluiași crez al unei literaturi izvorâtă din firea curată a neamului 333 nostru”... „O revistă sau o carte literară trăiește nu prin viața lor proprie, ci prin viața timpului în care s-a născut, prin viața interioară a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dintâi, după plecarea din cercul „Academiei Bârlădene” , prof. G.G. Ursu crede că această Academie a Bârladului și „Florile Dalbe” au făcut multă cultură în Țara Moldovei de Jos. * Biblioteca municipală Bârlad are exemplarele din „Florile Dalbe” apărute în anul 1919. * * Freamătul Revistă literară, apare la Tecuci, la 1 ianuarie 1911, mai întâi sub conducerea lui Constantin Doboș, apoi Doboș și D. Zbârnea. Mutată la Bârlad, începând cu 1 ianuarie 1912, sub conducerea lui George Tutoveanu, director, și T. Pamfile, secretar de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
secretar de redacție, revista s‐a încadrat în tradiția literară a Palodei, afirmând „spiritul de cetate” ale revistelor „Ion Creangă” și „Miron Costin” Revista a adus prinos subtil de recunoștință poetului Ștefan Petică (vezi numărul triplu din 1912 al revistei Freamătul,din facsimil). 335 ”După încetarea lui „Făt Frumos”, cum înțelegeam atunci, ca și astăzi, că Bârladul nu poate fi lipsit de o revistă literară, mărturisește George Tutoveanu, în „Scrisul Nostru” într‐ o discuție cu V. Damaschin, am primit să conduc
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
atunci, ca și astăzi, că Bârladul nu poate fi lipsit de o revistă literară, mărturisește George Tutoveanu, în „Scrisul Nostru” într‐ o discuție cu V. Damaschin, am primit să conduc în Bârlad, în al doilea an de apariție, revista literară Freamătul (1908), care apăruse un an la Tecuci, întemeiată fiind de prietenii mei: D. Doboș și D. Zbârnea. La această revistă literară, tipărită cu o deosebită îngrijire în tipografia cea nouă a lui T. Slobozeanu, și‐ a început ucenicia de scriitor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și „Să muncim!” și își propune ca ideal speranța că dacă nu va putea mări comoara lăsată de înaintași, cel puțin să n‐ o risipească. În numărul 12 din decembrie 1912, G. Tutoveanu își anunță abonații: „Începând de la numărul viitor Freamătul va continua să apară sub conducerea unui comitet.” * Colaboratori la Freamătul: G.B Bacovia, Maria I. Bătulescu, I. Bogdan, E. Boureanu, D. Karnabat, E. Ciuchi, M. Codreanu, L. Corodeanu, L. Cosmovici, A. Cuza, N. Davidescu, C. Demetrescu, C. Doboș, A
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu va putea mări comoara lăsată de înaintași, cel puțin să n‐ o risipească. În numărul 12 din decembrie 1912, G. Tutoveanu își anunță abonații: „Începând de la numărul viitor Freamătul va continua să apară sub conducerea unui comitet.” * Colaboratori la Freamătul: G.B Bacovia, Maria I. Bătulescu, I. Bogdan, E. Boureanu, D. Karnabat, E. Ciuchi, M. Codreanu, L. Corodeanu, L. Cosmovici, A. Cuza, N. Davidescu, C. Demetrescu, C. Doboș, A. Doinaru, I. Dongra si, I. Dragoslav, D. Hasnaș, Ștefan O. Iosif
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Petrovici, V. Poeană, N. Popa, I. Rașcu, C. Săndulescu, 336 Alexandru T. Stamatiad, E. Speranța, Pamfil Șeicaru, Zoe G. Frasin, A. Xenopol. „George Bacovia și Bârladul” de Constantin Parfene în Vremea nouă Vaslui nr. 76/1968 . Revista literară și științifică „Freamătul” apărută la Tecuci, la 1 ianuarie 1911 nu s-a putut menține un an întreg, sub conducerea lui Constantin Doboș și Dimitrie Zbârnea, iar în al doilea an a trecut la Bârlad sub conducerea poetului George Tutoveanu, scrie G.Ursu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu s-a putut menține un an întreg, sub conducerea lui Constantin Doboș și Dimitrie Zbârnea, iar în al doilea an a trecut la Bârlad sub conducerea poetului George Tutoveanu, scrie G.Ursu în studiul său „Tecuciul literar”, Bârlad, 1943. „Freamătul” în intenția inițială a fost o revistă de cultură generală, care cuprindea și literatură, fără o direcție bine definită, cu o seamă de colaborări locale și fără de valoare deosebită, printre are deabia se strecurau, ici-acolo câteva nume cunoscute: Bacovia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în „Istoria literară a Bârladului”, București, 1936,p.50. Cu ocazia comemorării morții lui Ștefan Petică, inițiată de G. Tutoveanu, acesta întâlnindu-se cu conducătorii revistei tecucene primește să conducă în Bârlad, în al doilea an, de apariție, revista literară „Freamătul”. În decursul anului următor, 1912, la Bârlad apar 10 numere ale revistei la Tipografia nouă a lui Slobozeanu, sub direcția lui G. Tutoveanu, secretar de redacție fiind Tudor Pamfile, iar administrator rămânând mai departe, ca la Tecuci, același Eugen Ritter
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
G.Ursu în „Istoria literară a Bârladului”. În acest timp, la Liceul din Bârlad studia Pamfil Șeicaru, pe care poetul George Tutoveanu, nu numai că-l familiariza cu literatura franceză dar și l-a luat ca apropiat colaborator la revista „Freamătul”, scrie G. Ursu în „Tecuciul literar”, p.117. Și detalia: „Se știe că revista „Freamătul” apărută la Tecuci... secretar de redacție .... a fost Tudor Pamfile, dar cel care făcea cronica literară a revistei era mai cu seamă Pamfil Șeicaru, elev
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]