KorAP: Find »[drukola/base=fund & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...628 >

15,687 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

de locuri ciudate, apoi găleți Întregi de apă, și pînă la urmă au fost rîuri și torenți, bietele cămile au fost luate pe sus de șuvoaie și picioarele subțiri și ciolănoase li se zbăteau cumplit În timp ce cocoașele le trăgeau la fund. Îmi era Îngrozitor de sete. Poate că sarea de la transpirația ei mă făcea să mă simt așa, Însă știam precis că trebuie neapărat să găsesc apă. M-am dat jos din fotoliul În care mi-aș fi petrecut bucuros tot restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

așa? — Da, dar m-a rugat să nu-ți spun. Nu contează. Doar n-o s-o mănînc! Ochii lui spălăciți deveniră subit visători. Rowe Încercă să-l readucă pe pămînt: — Unde m-aș putea duce? — Trebuie să te dai la fund, răspunse Hilfe, pe un ton detașat, aproape apatic. Așa e moda acum. Comuniștii o practică dintotdeauna. Nu știi cum procedează? Asta nu-i o glumă. — Ascultă, Rowe, știu prea bine că țelul pe care-l urmărim nu-i o glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
În alt vis. Acum, se vedea pe strada principală a unui orășel de provincie, unde, copil fiind, stătuse cîndva la o mătușă, sora mai mare a maică-sii. LÎngă curtea hanului La stema regală, zărea ferestrele luminate ale șopronului din fundul curții, unde aveau loc În fiecare sîmbătă „serate dansante“. Ținînd la subsuoară o pereche de conduri, aștepta o fată mai mare decît el, care trebuia să iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de a-ți dezvolta, cu timpul, Însușirile la care visezi. Același lucru se-ntîmplă și cu oamenii evlavioși: tot repetînd, zilnic, niște vorbe adesea goale, ajung să-și formeze, treptat, o deprindere, un soi de sediment depus fără știrea lor pe fundul sufletului - pînă cînd Într-o bună zi, spre mirarea lor, se pomenesc acționînd potrivit unor norme În care nu știau că cred. De la moartea soției sale, Rowe nu mai visase cu ochii deschiși; nici măcar În timpul procesului nu visase - bunăoară la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
schimbe nimic, nici măcar să șteargă petele de pe pereți. O valiză deschisă, plină de rufe murdare, completa acest interior sordid, lăsîndu-te să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele. CÎnd ridici o piatră, Îi descoperi uneori fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
petele de pe pereți. O valiză deschisă, plină de rufe murdare, completa acest interior sordid, lăsîndu-te să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele. CÎnd ridici o piatră, Îi descoperi uneori fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
găsi printre fișele dumneavoastră. — Dar ne descurcăm bine, foarte bine, spuse domnul Prentice cu blîndețe. Hai să revenim la asasinarea lui... Cost. Se prea poate, desigur, să fi fost doar o Înscenare menită să te facă să te dai la fund, Domnul Prentice Își puse palmele pe masă și continuă: — E o problemă frumoasă. Aproape că am putea s-o exprimăm În termeni algebrici. Povestește-mi tot ce i-ai spus lui Graves. Rowe repetă tot ce-și amintea - Îi vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

dă tonul. - Cred că nu e cazul. Producătorul de televiziune strigă: - Seagrave e acum dublura tuturor actrițelor. Din cauza părului ăluia blond, frumos. Și cu brunetele, Seagrave, ce faci? Seagrave lovi ușor penisul minuscul a fiului său. - Le-o bag în fund. La-nceput niște hașiș, rulat strâns ca un supozitoraș, apoi le-o vâr până la rădăcină. Două drumuri la prețul de unu. Își privi gânditor mâinile unse. Mi-ar plăcea să le-o fac tuturor în mașinile alea pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
afurisitele alea de harnașamente de două parale pe care suntem nevoiți să le purtăm. Seagrave trase din țigara prost rulată pe care i-o dăduse Vaughan. Ținând fumul în plămâni, rămase cu ochii pironiți la muntele de mașini abandonate din fundul grădinii. - Ți le imaginezi, Vaughan, într-una din tamponările alea frumoase în lanț? Gândește-te: o serie de rostogoliri, dar dintr-alea fabuloase, sau poate o ciocnire frontală ca lumea. Visez la așa ceva. Ți se potrivește ca o mănușă, Vaughan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului temerile mele. A zâmbit. - Stai să iasă luna, zise. Care astru tocmai făcea duș în spatele unor nori. Am așteptat, privind câmpul gol, ascultând zgomotele mașinilor care se vânzoleau pe autostrada din fundul scenei. Într-un târziu apăru și luna, dezvăluind o priveliște magnifică: în razele ei, se întruchipă pe tarlaua răpănoasă din dreptul nostru o construcție gigantică, un cub cu totul și cu totul de sticlă, ale cărui laturi aveau pe puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
l-ai lăsat pe mitocanul ăla să scape nepedepsit? Tu ești un geniu, pe când el... el e un nimeni! Ești un om atât de bun! Adăugă fata lingându-mă pe gât. - Hm, da... am răspuns zâmbind și călcând acceleratorul până la fund. Roțile mușcară din asfalt și, din punctul de vedere al unui improbabil martor care, fumând, o privea de la un balcon, mașina dispăru în noapte. 8/9 octombrie 2004 DREPTATEA LUPULUI Pe fundul fântânii era un întuneric de puteai să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
da... am răspuns zâmbind și călcând acceleratorul până la fund. Roțile mușcară din asfalt și, din punctul de vedere al unui improbabil martor care, fumând, o privea de la un balcon, mașina dispăru în noapte. 8/9 octombrie 2004 DREPTATEA LUPULUI Pe fundul fântânii era un întuneric de puteai să-l tai cu cuțitul. Lupul schelălăi de câteva ori de frică până se convinse că nu-l auzea nimeni. Simțea o durere colosală la burtă. Pipăindu-se, își dădu seama că avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Și, și... - Hagi? - Ah, da, Hagi! Fotbalist! Mare fotbalist! - Da, a jucat și la Barcelona. - Oh, da, Barcelona! - Sunteți spaniol? l-am întrebat, deși nu eram dornic să fac conversație. - Nu, a răspuns apăsând pe accelerator, care era oricum la fund. - Dar? - Mexican! După cum bănuisem. Nu știam ce să mai spun. Era mexican. Și? - De unde veniți? m-a salvat el. - Din Germania. - Oh! Oh! Oooooh! Nemții sunt niște trădători! - Poftim? - Războiul din Irak, au fost contra lui, ne-au lăsat singuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
se grăbească, abia înaintând, Shuoke nu se sperie prea tare. Dar peste nici o secundă, valul ajunsese la câteva zeci de metri de Shuoke, care începu să înoate din răsputeri - evident zadarnic, valul prăbușindu-se peste el și trăgându-l la fund, moment în care Shuoke se trezi, simțind nevoia să se pișe. Probabil că între pișat și vis exista o legătură, și anume apa, își zise, orbecăind prin cameră în direcția camerei de baie. Se întreba dacă trebuia să se pișe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
săptămână la poliție dacă aveau un semn de viață sau de moarte de la administrator. Nu aveau. Trăiam în continuare în căcat. Pictorița încerca să facă un portret-robot. Din păcate era naturalist-cubistă și portretul arăta ca un ghiveci de flori pe fundul căruia dormea un motan. Într-o seară priveam la portret în timp ce femeia îmi sugea pula. - Nu poți să-l faci ca lumea? am întrebat-o. Nu seamănă deloc. - Mhuh, răspunse ea. - Of. Cel puțin sexul era ok. Sudorile noastre amestecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

pariu s-a încheiat: doctorul tocmai intra în local. — Comisarul a întârziat astă-seară, cine știe cum. Doctorul intră și salută de jur-împrejur; privirea nu i se oprește asupra soției, dar a înregistrat cu siguranță că un bărbat vorbește cu ea. Merge până în fundul localului, cu spatele la bar; pune o monedă în biliardul electric. Și iată că eu, care trebuia să trec neobservat, am fost analizat, fotografiat de ochi cărora nu-mi pot face iluzia că le-am scăpat, ochi ce nu uită nimic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
trei minute. Dar... — Șterge-o, sau trebuie să te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge din privirea comisarului, pleacă mai departe. II Ai citit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
așa până la sfârșit. Filele au fost tipărite pe o singură parte; apoi, au fost împăturite și legate, de parcă ar fi fost complete. Iată că romanul acesta, atât de bogat în senzații, ți se prezintă dintr-o dată sfâșiat de văgăuni fără fund, de parcă dorința de a reda deplinătatea vitală ar revela golul de dedesubt, încerci să sari peste lacună, să reiei povestirea, agățându-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de coupe-papier. Nu mai înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
a explicat dificultatea de a desena cele patru cârlige din diverse unghiuri și perspective. Am înțeles că obiectul ascundea un mesaj pentru mine și trebuia să-l descifrez: ancora, un îndemn să mă fixez, să mă agăț, să dau de fund, punând capăt stării mele fluctuante, menținerii mele la suprafață. Dar această interpretare putea da naștere unor dubii: putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg. Ceva în forma grapinei, cei patru dinți îndoiți, cele patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână fără fund. Simți chemarea hăului, ești tentat să te arunci acolo, să ajungi la întunericul ce te cheamă... — Hei, cu armele nu se glumește! fac eu și întind o mână, dar ea îndreaptă arma spre mine. — De ce? spune ea. Femeile nu, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
aranjat lovitura împreună, fără ca el să bănuiască nimic. La momentul potrivit, am ridicat perdeaua și primul lucru pe care l-am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între genunchii ei albi; apoi tâmpla bine pieptănată, pe pernă, lângă fața ei cam spălăcită, care se deplasa cu nouăzeci de grade pentru a mă lăsa să-l lovesc. Totul s-a întâmplat într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cu detașare și fără grabă, lăsând să transpară chiar și o anume plictiseală și permițându-mi luxul să mă lungesc asupra unor episoade secundare și a unor detalii nesemnificative. De câte ori scârțâie portița - eu stau în garajul plin de căzi din fundul grădinii - mă întreb din care din trecuturile mele sosește persoana care vine să mă caute chiar și aici: poate e doar trecutul de ieri și din acest cartier, măturătorul arab, scund de statură, care începe în octombrie turneul bacșișurilor, casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
trimitea deja un mesaj prin care o puteam recunoaște: frenezia reptilelor îmi amintea că răul era singurul ei element vital, iar lumea era o cloacă cu crocodili din care nu puteam scăpa Tot așa, aplecându-mă de pe terasă, priveam către fundul acelei curți interioare. Cerul se lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
picioarele mele sunt pe punctul de a fi înghițite într-o crăpătură: interstițiile se lărgesc, în curând, între mine și Franziska se va interpune o prăpastie, un abis! Sar de pe un mal pe altul, iar în jos nu se vede fundul, ci doar neantul care continuă la infinit; alerg pe bucăți de lume risipite în gol; lumea se fărâmițează... Cei din Secția D mă cheamă, fac gesturi disperate să mă întorc înapoi și să nu merg mai departe... Franziska! Iată, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]