1,309 matches
-
să se zbată cu atâta violență între mâinile care o țineau, să scoată strigăte atât de sfâșietoare, încât până și cortegiul funerar al rușilor din cimitirul acelui îndepărtat orășel siberian avea să rămână înmărmurit. Deși obișnuiți cu strălucirea tragică a funeraliilor din țara lor, cu lacrimile năvalnice și cu bocetele răscolitoare, oamenii aceia străteau încremeniți în fața frumuseții chinuite a tinerei franțuzoaice. Ea se zbătea deasupra gropii strigând în limba ei sonoră: „Aruncați-mă și pe mine! Aruncați-mă!” Acel cutremurător strigăt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
analizei, În rituri de separare, rituri de limită și rituri de agregare. Cele trei categorii secundare nu sunt dezvoltate În mod egal la o aceeași populație și nici Într-un același ansamblu ceremonial. Riturile de separare sunt mai dezvoltate În cadrul funeraliilor, riturile de agregare În ceremonialurile de căsătorie, iar În ceea ce privește riturile de limită, ele pot constitui o secțiune importantă, de exemplu, În graviditate, logodnă, inițiere, sau se pot reduce la minimum În cazul adopției, celei de-a doua nașteri, cele de-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dificultatea fixării unor note specifice imuabile și a unor granițe absolute. Dacă eliminăm opoziția religios vs laic, (mai ales militar), procesiunile și paradele se amestecă (o ceremonie de Încoronare include atât elemente de procesiune, cât și paradă; la fel, la funeraliile oamenilor politici sau la sărbătorile naționale fuzionează parada militară și procesiunea de depunere de coroane la monumentele consacrate). Dacă punem În surdină opoziția solemn vs sărbătoresc, procesiunile și paradele nu se mai pot distinge clar de mișcările carnavalești (paradele de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schimbări și absorb neliniștile grupului În fața tranzițiilor și transformărilor. Ele oferă un punct de focalizare pentru energiile nedistribuite, energii care apar În mod natural atunci când grupul se confruntă cu schimbarile din plan social și marchează aceste schimbări În forma căsătoriilor, funeraliilor sau migrațiilor. Sărbătorile, pe de altă parte, operează În acele momente În care viața unui grup pare mai stabilă, În momentele temporal neutre ale anului. Sărbătorile Își fabrică propria energie, stârnind lucrurile, creând dezordine pentru „plăcerea distracției”. În timp ce ritul subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
început. Mi-e sete încă de viață [...] Când voi fi sătul, îmi voi permite luxul să fiu și eu erou. Am să contribui, probabil, și eu cu câteva rânduri în cărțile de citire ale elevilor din clasele primare. Voi avea funeralii naționale și copii eroilor de azi vor rămâne repetenți, dacă nu-mi vor ști biografia. Până atunci, însă, nu dau voie nimănui să atenteze la libertatea lașității mele de a voi să trăiesc. 169 La loc de cinste între procedeele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
taxiul care îl adusese în gara Brașov. Aflând în tren de decesul poetului Nichita Stănescu, se decide instantaneu să-și părăsească bagajul, șeful și implicit, serviciul, pentru a lua un alt tren spre București, cu scopul de a merge la funeralii. În lipsa banilor, achită contravaloarea biletului de tren printr-un portret desenat la comandă conductorului de tren, pornește spre Uniunea scriitorilor, este oprit de o patrulă de poliție și este eliberat după ce recită o poezie de Claude Aveline tradusă de Veronica
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai atenuat, inducând doar un vis în care se disting personaje deja cunoscute. Cea de-a treia variantă îi aparține cetățeanului Vasile Mureșan, transformat în personaj literar de prozatorul Mircea Nedelciu. Amănuntele aventurii prin care trece pentru a ajunge la funeralii nu sunt păstrate, însă nu pentru a relativiza adevărul celorlalte versiuni, ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă "reală" conchide și explică: Atât. Mai departe...proza lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
peste hotare, devine membru al Comitetului Național Român în exil. Anton Crihan a încetat din viață ca ultimul unionist care a cunoscut, după 1988, independența Republicii Moldovenești, în limitele cunoscute. A fost înmormântat la Chișinău, unde i s-au organizat funeralii naționale. O stradă din capitala Basarabiei îi poartă numele, iar în satul natal, Sângerei, la școală, este un caiet ilustrativ a vieții și operei marelui om politic și luptător pentru o Basarabie românească. Ca principale opere rămase de la distinsul profesor
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
convingerea că odată ajuns în lumea liberă va putea aduce o contribuție substanțială în apărarea intereselor naționale. I sa curmat firul vieții cu puțin timp înainte de a-i sosi pașaportul de emigrare și să se alăture familiei aflate în Australia. Funeraliile lui Alexandru Gonța s-au desfășurat la Biserica „Sfânta Vineri” din București, fiind înmormântat cu 16 preoți în prezența multor basarabeni și colaboratori. GUȘTIUC, LEONIDA (1909-1987) AGRONOM Om de știință de înalt prestigiu și probitate științifică, dascăl cu frumoase aptitudini
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
1952, prima doamnă a Argentinei s-a îmbolnăvit, se pare, de cancer ovarian, iar în perioada agoniei, mulțimea, cu lumânări aprinse, a venit în fața palatului să se roage pentru însănătoșirea ei. Moartea ei a îndurerat mulțimea. I s-au făcut funeralii naționale, adoratorii au încercat s-o canonizeze, fără să reușească. Și după moarte, personalitatea ei a continuat să fascineze, pe de o parte, și pe de altă parte, să reaprindă ura detractorilor cu dezvăluiri legate de eleganța stridentă (s-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru a nu le mai vedea În descompunere și atacate de carnivore, deci În scop protector, dar, la un moment dat, gestul a căpătat nuanțe ulterioare, fie mentale, fie sociale. Într-un mic grup de vânători, se știe, moartea și funeraliile nu sunt evenimente cotidiene: sunt ocazii speciale, asemenea nașterii, pubertății, căsătoriei, care, fiind crize ale existenței, Întrerup rutina. Deși sunt simple, riturile și ceremoniile care Însoțesc funeraliile oferă membrilor unui grup ocazii rare și binevenite de a se reuni, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mentale, fie sociale. Într-un mic grup de vânători, se știe, moartea și funeraliile nu sunt evenimente cotidiene: sunt ocazii speciale, asemenea nașterii, pubertății, căsătoriei, care, fiind crize ale existenței, Întrerup rutina. Deși sunt simple, riturile și ceremoniile care Însoțesc funeraliile oferă membrilor unui grup ocazii rare și binevenite de a se reuni, de a se informa și de se Întâlni cu ceilalți. Fără asemenea situații, vânătorii, o populație cu densitate scăzută, reușesc să se adune În grupuri mai mari de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Unele animale - taurul Apisxe "Apis" la Memphis, berbecul Banebgedxe "Banebged" la Mendes - sunt considerate sacre din cele mai vechi timpuri, sunt alese după criterii clare și tot după criterii cultuale clare Își petrec viața, până la moartea care este urmată de funeralii umane, chiar regale. Aceste culte străvechi, chiar dacă se vor diminua cu timpul, reușesc să se Înmulțească până În punctul În care ajung să existe animale sacre În toate templele; de altfel, la un moment dat, În unele regiuni, toate animalele de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
defunct, moștenitorul tronului are Îndatorirea rituală, pe care mitul i-o atribuie lui Horusxe "Horus", de a se Îngriji de nevoile Încă pământești ale celui care a părăsit pământul, adică de a-i aduce ofranda, În toate formele ei, de la funeralii la Îngrijirea postumă. Simpla continuare a cultului strămoșilor transpare, chiar În cuvinte, dincolo de formulele În care, În această colecție, fiul se Îndreaptă spre tată, la fel ca Horus spre Osirisxe "Osiris", pentru a-i aduce ofranda și pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pentru a se opri la sfârșit la templul suveranului momentului. În partea publică a templului se obișnuiește să se reprezinte scene de viață, adesea legate de cariera defunctului; Însă, În acest caz, ne interesează mai mult scenele care ilustrează funeraliile, care culminează cu intrarea În mormânt, reprezentată schematic În „deschiderea gurii” acelei „ființe” complexe care este sarcofagul antropoid În care este Închis corpul devenit nepieritor prin mumificare (care atinge acum perfecțiunea). „Deschiderea gurii”, care se săvârșește prin atingerea gurii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
când În Hattușaș s-a săvârșit un mare păcat” (Otten, 1958). Într-adevăr, moartea regelui produce un dezechilibru În ordinea lucrurilor, deci un „păcat” ce trebuie Înlăturat; dar, pentru că, potrivit concepției hitite, după moarte, regele „devine zeu”, riturile care Însoțesc funeraliile au trăsăturile unor ritualuri magice sau ale celebrării sărbătorilor: acestea trebuie să elibereze Hattușaș de impuritate, să favorizeze trecerea suveranului de la condiția umană la cea divină și să confirme divinizarea. Funeraliile regale durau paisprezece zile, În timpul cărora riturile magice săvârșite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hitite, după moarte, regele „devine zeu”, riturile care Însoțesc funeraliile au trăsăturile unor ritualuri magice sau ale celebrării sărbătorilor: acestea trebuie să elibereze Hattușaș de impuritate, să favorizeze trecerea suveranului de la condiția umană la cea divină și să confirme divinizarea. Funeraliile regale durau paisprezece zile, În timpul cărora riturile magice săvârșite de „bătrână” se uneau cu acțiunile rituale tipice sărbătorilor, cum ar fi „băutul” divinității și cântarea cu instrumente muzicale. Unele ceremonii magice aveau scopul de a crea pentru defunct un patrimoniu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost implicat într-un scandal de mituire și s-a sinucis. Mișcarea lui a fost un eșec. În ciuda respectului lui Iorga față de sacrificiul lui Moța și al lui Marin, el era dezgustat de tulburarea produsă în rîndul tinerilor de funeraliile acestora. Sălile universității erau goale, nu se putea ține nici un curs. Iorga comenta că "toți studenții sînt politizați", a intervenit pe lîngă Tătărăscu și Guvern în legătură cu seriozitatea pericolului pe care îl reprezenta Legiunea, a cerut un concediu, l-a învinuit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Hitler și a acuzat guvernul de lașitate. Radicalii de dreapta au replicat, declarînd că "Iorga a pierdut legătura cu tineretul". O avalanșă de amenințări legionare cu moartea s-a abătut asupra lui, iar Legiunea i-a organizat un simulacru de "funeralii" la Vălenii de Munte. Studenții legionari nu erau pentru Iorga decît simpli reprezentanți ai anarhiei și ai nazismului. Istrate Micescu, un neobosit susținător al extremei drepte pe lîngă regim, a încercat să penduleze conceptual între Iorga și Legiune. Nu m-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
făcută. Trupul lui Iorga a fost identificat și transportat cu un camion la București, la cimitirul Bellu. A fost depus în capela cimitirului. A fost anunțată doamna Catinca Iorga, care a venit și a identificat și ea trupul soțului ei. Funeraliile lui Iorga au avut loc a doua zi, pe 29 noiembrie. Maniu era ocupat cu funeraliile lui Madgearu, dar (așa cum am văzut) a intervenit totuși pe lîngă Antonescu, asigurînd o "înmormîntare creștinească pentru Iorga". Au mai fost și alte intervenții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bellu. A fost depus în capela cimitirului. A fost anunțată doamna Catinca Iorga, care a venit și a identificat și ea trupul soțului ei. Funeraliile lui Iorga au avut loc a doua zi, pe 29 noiembrie. Maniu era ocupat cu funeraliile lui Madgearu, dar (așa cum am văzut) a intervenit totuși pe lîngă Antonescu, asigurînd o "înmormîntare creștinească pentru Iorga". Au mai fost și alte intervenții pe lîngă Antonescu în același scop: ofițeri superiori (printre care colonelul Nicolae Dragomir) și alții. Deși
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai fost și alte intervenții pe lîngă Antonescu în același scop: ofițeri superiori (printre care colonelul Nicolae Dragomir) și alții. Deși o crimă făcea ca autopsia să fie obligatorie, s-a renunțat la ea. Chiar ținînd cont de teroarea atotstăpînitoare, funeraliile au fost remarcabil de dezolante. Foarte puțini au cutezat să vină să vadă cum este coborît în groapă sicriul lui Iorga, sub șfichiuirile reci ca gheața ale crivățului, vîntul care năvălește în Valahia venind din stepele Rusiei. Nu s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
indignată de lașitatea și oportunismul înaltei societăți bucureștene, ajunse la culme mai ales după crimele de la Jilava. Capătul drumului lui Iorga a fost trist. Trebuie să remarcăm totuși o excepție: greu încercata Franță nu și-a uitat prietenul. Prezența la funeralii a însărcinatului francez a fost bătătoare la ochi. Au venit și cîțiva ofițeri superiori, protestînd prin prezența lor împotriva anarhiei legionare. Pe lîngă toate acestea, se făcuseră pregătiri minuțioase pentru reînmormîntarea lui Codreanu și a altor legionari. O procesiune solemnă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ei îi scria scrisori lui Iorga. Dar așa cum se întîmplă de multe ori după patruzeci de ani de viață comună și armonie -, pur și simplu nu putea suporta să fie singură. Și-a dat discret sfîrșitul în noiembrie 1941. La funeraliile ei au participat mai mulți oameni decît la cele ale lui Iorga. Prințesa Elena a trimis o coroană de flori cu numele gravat pe ea, un gest purtînd amprenta regalității 54. Primul parastas public în memoria lui Iorga a avut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ani de la Universitatea Carol care și-a dat foc pe treptele Muzeului Național din Piața Wenceslas la Praga, În semn de protest față de invazia sovietică și consecințele ei. Palach a murit după trei zile În urma arsurilor, pe 19 ianuarie 1969. Funeraliile lui, desfășurate pe 25 ianuarie 1969, au fost o ocazie de doliu național: pentru Palach și pentru democrația pierdută a Cehoslovaciei. La următoarea ieșire În stradă a demonstranților pro-democrație (după un meci În care Cehoslovacia a bătut Uniunea Sovietică la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]