1,494 matches
-
un salon de obicei închis cu cheia, unde copiii nu aveau voie sa intre decât foarte rar, și doar însoțiți de adulți. Întâmplarea seamănă cu un basm. Într o după-amiază de vară, copilul Mircea gasește ușa salonului deschisă și intră furișându-se, ca să nu atragă atenția. „În clipa următoare, emoția m-a ținut locului. Parcă aș fi intrat într-un palat de basme: stolurile erau lăsate și perdelele grele, de catifea verde erau trase. În odaie plutea o lumină verde, irizată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori să mă prăjesc la soarele arzător al sudului, era împrejmuită cu ziduri înalte, acoperite cu iederă și trandafiri. Într-o zi, când trebuia să plec în oraș, câinele s-a furișat pe lângă mine, a ieșit din casă și dus a fost. Am vrut să-l închid la loc, dar nu știam nici cum îl cheamă, nici cum se strigă acolo un câine. Văzându-mă încurcată, un tânăr de pe stradă mi-a
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
frecvent și fără motiv. Opărită intenționat, a fost dusă în stare gravă la spital. A fost salvată. Mama ei a dus-o într-o altă familie ca servitoare, stăpâna s-a purtat civilizat cu ea, dar soțul i s-a furișat în pat. Biograful ei Emmanuel Bonini scrie că Josephinei i s-a arătat, în vis, Dumnezeu care i-a pus pe frunte o stea, era o previziune a celebrității ei. Copilei Freda Josephine îi plăcea să danseze, dansa pretutindeni, avea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
noapte. Chiar dacă patul era frumos aranjat, chiar dacă a primit în dar o păpușică. Doar o singură noapte... Pentru că, dimineața, trezită de sunetul ascuțit al unei locomotive (clădirea în care locuiau acei oameni, nu era alta decât gara Vameș), s-a furișat cu îndemânare și, repede, tot scările care au dus-o sus, au condus-o și la ieșire. Să fie coborârea ei un lucru predestinat? Dumnezeu știe! Dar, mânată de dragostea pentru bunica ei, izgonită, poate, de răceala acelei încăperi prea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
căruciorul de cumpărături. Dezamăgit, a dus punga la loc, dar nu a pus-o de unde a luat-o, ci pe raftul la care ajungea el. Sunt sigur că următorul copil care a trecut pe acolo a luat-o și a furișat-o în căruciorul lui tata, unde n-a mai avut soarta dinainte. Este un moment clasic în știința observării cumpărătorilor. Ar fi aproape imposibil ca familiile să facă împreună cumpărăturile, dacă nu li s-ar propune copiilor o masă într-
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
confruntăm cu contradicția de a vedea nume de firme bine cotate sau mărci deținute de supermagazin care sunt ambalate astfel încât să pară bunuri de lux, ca toate celelalte produse de pe rafturi. În unele cazuri, ambalajele mărcilor deținute de supermagazin se furișează periculos pe lângă cele de mărci cunoscute, atât de aproape încât aproape anihilează designul produselor mărcilor cunoscute. Celălalt comerciant de retail care a avut de învățat de la magazinele alimentare a fost farmacia, mai ales cele deținute de marile lanțuri comerciale. Astăzi
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
nu se bucura de prea bună reputație. Deferența și blândețea lui aveau o ipocrizie iezuită. Nimeni altul nu știa mai bine decât el cum să se strecoare în spatele tău și să-ți sară la picioare prin surprindere, cum să se furișeze în răcitor, sau cum să fure o găină de la un târgoveț. Nu o singură dată picioarele lui din spate au fost rupte, de două ori a fost spânzurat, în fiecare săptămână e bătut până când e pe jumătate mort, dar întotdeauna
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru că sunt mai sănătos, pentru că am mai multă energie și încredere, lucrurile bune din viață sunt și ele mai plăcute. Capitolul douăzeci, acele umbre sinistre. O altă mare bucurie a lăsatului de fumat este că scapi de umbrele acelea sinistre, furișate într-un cotlon al minții. Toți fumătorii știu că sunt niște idioți și că eludează efectele nocive ale țigării. Mai tot timpul, fumatul e un act automat, dar umbrele acelea subzistă în subconștient, gata să iasă la suprafață. Ai câteva
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
greu, chiar imposibil de precizat. Componenta afectivă De la frică până la siguranță, de la vinovăție până la onestitate, de la durere până la sănătate, de la nemulțumire până la împlinire, de la bucurie până la tristețe etc., toate stările afective au manifestări corporale. Astfel, oamenii vinovați pleacă capul, se furișează, au o mimă tristă; oamenii jenați își acoperă gura sau fața, se înroșesc, râd nervos sau cu jumătate de gură, se îndepărtează de ceilalți; oamenii mândrii merg țanțoși, cu trunchiul drept, zâmbesc încrezător și fac gesturi triumfătoare (precum gestul ridicării
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Pen107 tru țăranul român era un păcat să arunci și firimitura de pâine - trupul Domnului! Pădurarul implorând iertare zânei stejarului când gerul îl împinge să pună mâna pe topor (în basmul Tom Degețelul) - ce imagine curată față de omul cu „drujba”, furișat în codru fără frică de lege și de Dumnezeu! Pe vremea „puterii democrat-populare” se proiecta prost, se executa din materiale slabe, se vindea ieftin și se strica repede (produsele de calitate veneau „la pachet” din țări capitaliste, ori se distribuiau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Pen107 tru țăranul român era un păcat să arunci și firimitura de pâine - trupul Domnului! Pădurarul implorând iertare zânei stejarului când gerul îl împinge să pună mâna pe topor (în basmul Tom Degețelul) - ce imagine curată față de omul cu „drujba”, furișat în codru fără frică de lege și de Dumnezeu! Pe vremea „puterii democrat-populare” se proiecta prost, se executa din materiale slabe, se vindea ieftin și se strica repede (produsele de calitate veneau „la pachet” din țări capitaliste, ori se distribuiau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
acestea, lipsite de scânteiere, Soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. [...] Și în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea și cântecul se împrăștia vesel." (Emil Gârleanu, Frunza) (e) "Craiul, primind cartea, îndată chemă tustrei feciorii
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pas sprinten și nerăbdător și cu ochii îndreptați spre coliba lui Jonas. Bătrânul rămase nemișcat ca un copac lovit de trăsnet, ținându-și răsuflarea, deși nu putea fi văzut în umbra deasă și neagră din jurul lui. Îl urmări pe tânăr furișându-se printre colibe până ajunse în cercul de lumină al focurilor, apoi îndreptându-se prudent spre o parte a grupurilor de oameni care așteptau, asemenea cuiva nesigur dacă era bine-venit; după aceea, trecu pragul colibei sale. Orele se scurgeau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se când niște ramuri brusc eliberate îl plesniră umede peste față, împrăștiind stropi mari de rouă pe picioarele lui. Era frig, respirația se prefăcea într-un abur subțire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
cinci am făcut pe mine. Aș fi putut țâșni să mă eliberez, dar fiindcă n-am vrut să pierd nici măcar un minut din poveste, am stat nemișcată și-am mustit în tăcere, până când pe ecran a scris sfârșit. Am ieșit furișat din sală și m-am prelins pe lângă Gostat, Librăria noastră, Carne, Cofetăria Pionierul, Elementară 15, biserică, Loto, Metalochimice, cu ochii-n pământ. Când am ajuns în colțul lui Ion Vasi, lângă fântână, am revăzut într-o clipă, străluminată, tot filmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
nu vor dispărea din junglele, apele, văzduhul și pădurile lumii! La marginea junglei, vizitatorii se dispersează printre mulțimea rafturilor cu suveniruri ale buticurilor. Noii veniți așteaptă cuminți la cozile care îi conduc la vagoanele trenulețelor ce vin unul după altul, furișându-se încet prin junglă; sunt alți și alți vizitatori din întreaga lume. Pe o scenă largă în Entrance Plazza poți admira spectacolul cu foc dat de membrii unui trib din Borneo, pe jumătate dezbrăcați. În ritmul alert al tobelor, aceștia
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
un bărbat tânăr, între douăzeci și douăzeci și cinci de ani, agreabil la înfățișare. Nu rareori manevra mea reușea, iar concesivul vecin dădea semne de acceptare, ba chiar de colaborare, ceea ce mă umplea de adevărată fericire, sporită de teama ce mi-o furișa în trup conștiința riscului de a fi respins, poate și bruftuluit. Această teamă mă împiedica să-mi privesc partenerul când se reaprindea la sfârșit lumina și mă ridicam, plecând de acolo comme si de rien n’était... Cinematograf, ca teren
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi-a dat totuși un motiv de ciudă. Ordonanța, un băiat pirpiriu, dar drăguț, care până atunci se opusese tentativelor mele particulare, dormea dus, după-amiaza, în odaia lui, pe când bătrâna - ai mei fiind plecați - citea sau împletea liniștită pe terasă. Furișându-mă la patul soldatului adormit (cu gura căscată ca le dormeur du val al lui Rimbaud, dar ușor zumzăitoare, și nu cu picioarele în purpurii săbiuțe, ci în papuci de pâslă kaki), tocmai reușisem cu mare precauție să-l deschei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că treci pragul cheamă-mă. Am să vin lângă tine oricât ar dura să te petrec". "N-aș crede să fie cum zici", mi-ai răspuns: "Am să dispar într-o noapte în somn". Ce misterios! Ce ingenios! O să te furișezi ca un copil chiulind de la școală cel puțin așa reușesc eu să văd totul în mintea mea. Dar acum te văd în fusta ta indiană și bluza simplă de in albăstriu în grădină, sub frunziș, și pari nici mai tânără
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
suferă în casa lui oameni străini și, când va veni cu oile de la pășune, are să fie foc și pară, chin și vai de dânșii. Ce să facă sfânta Fecioară? Ceasul nașterii Mântuitorului lumii se apropia. În culmea durerilor, ea se furișă într-o iesle de boi din staulul păstorului. Seara târziu, pe la vreme de noapte, Crăciun, doinind din fluier, își îndrumă alene turma sătulă doldora, spre locuința sa. Ajuns acasă, dădu poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de așteptat, se prezentă leul. “Numai un rege este vrednic să-i slujească Domnului lumii, mugi el. Îi voi sfârteca pe toți cei care se vor apropia prea mult de prunc”. “Tu ești furios”, îi spuse îngerul. După aceea se furișă în față vulpea. Cu o față nevinovată: “O voi aproviziona bine. Pentru copilul lui Dumnezeu voi procura mierea cea mai dulce și în fiecare dimineață voi pune pe masă o găină”. “Tu ești prea vicleană”, îi spuse îngerul. Imediat veni
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
mărire și anunță nașterea unui prunc, a unui băiețel. Lupul se miră că păstorii merseră cu toții să-l vadă pe copil. “Pentru un copil nounăscut să fie o asemenea agitație?!”, se gândi lupul dar, curios și flămând cum era, se furișă în spatele lor. Ajungând la staul, se ascunse și așteptă. Cănd păstorii, după ce l-au adorat pe Isus, și-au luat rămas bun de la Maria și Iosif, lupul consideră că i-a sosit timpul. Așteptă până adormiră Maria și Iosif. Grijile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Maria și Iosif, lupul consideră că i-a sosit timpul. Așteptă până adormiră Maria și Iosif. Grijile pe care le avuseră și bucuria pentru copilul primit îi obosiseră nespus. “Cu atât mai bine, spuse lupul, voi începe cu pruncul”. Se furișă încet în staul, întrucăt nimeni nu observă venirea lui în afară de copil. Pruncul se uită cu drag la lupul venit liniștit lângă iesle. Acesta avea gura larg deschisă, iar limba îi atârna afară. Arăta groaznic. “O mâncare ușoară”, se gândi lupul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Nimic nu-mi tulbură liniștea. - Simt liniște și pace interioară, - Sunt complet calm. - Brațul meu drept zace fără vlagă, inert, - Brațul meu drept este în întregime greu, - O greutate ca de plumb îmi cuprinde umărul, brațul, antebrațul, mâna și se furișează până la vârful degetelor. - Brațul meu drept este în întregime greu, - Liniște și greutate...... - Brațul meu drept este foarte greu..... - Sunt în întregime liniștit..... - Mișcați brațul în sus și în jos de trei ori, - Strângeți pumnul... - Respirați profund...încă o dată
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
suferă în casa lui oameni străini și, când va veni cu oile de la pășune, are să fie foc și pară, chin și vai de dânșii. Ce să facă sfânta Fecioară? Ceasul nașterii Mântuitorului lumii se apropia. În culmea durerilor, ea se furișă într-o iesle de boi din staulul păstorului. Seara târziu, pe la vreme de noapte, Crăciun, doinind din fluier, își îndrumă alene turma sătulă doldora, spre locuința sa. Ajuns acasă, dădu poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]