1,521 matches
-
răspund. Totuși, aș fi preferat ca pe copertă să fie scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite.
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
viață a dus; că nu se va organiza; că nu va săpa la temelia „noii societăți”... Mă impresionează cum credinciosul Savel, abia plecat din celulă, în drumul său spre casă a avut curajul precaut să se oprească în gara Cluj, furișându-se la casa Părintelui co-martir Pr. Prof. Univ. Langa Tertulian, pentru a încredința soției sale, Doina, știrea că părintele e sănătos și gata să vină acasă și pe jos, lăsându-i și poezia pe care părintele i-a încredințat-o
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și râsetele îți tocesc gândurile. Zgomotul ți le întunecă. Orice sunet te distrage. Te doare capul de la adeziv. Nu, nimeni nu mai e stăpân pe mintea lui. Nu poți să te concentrezi. Nu poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte un zgomot. Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate aceste mici doze de emoție. Se găsește întotdeauna cineva care să-și împroaște în aer propria dispoziție. Casetofonul din mașină, care le difuzează în eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la loc. Poate chiar vreunui detectiv care investighează moartea copilului, cine știe. Și Helen zice: — Baia aia era de coșmar. Parcăm mașina după colț. Pe bancheta din spate, Mona mâzgălește ceva. Stridie vorbește la telefon. Apoi Helen așteaptă, în timp ce mă furișez, aplecat, înapoi spre casă. Mă strecor în spatele casei, înfundându-mi pantofii în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului, pe care mi-a arătat-o Helen. Fereastra e încă deschisă, cu perdelele atârnând un pic în afară. Perdele roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în palmă am adunat dimineți ninse în Ajun de Crăciun, două, trei s-au furișat spre apus, dar ninge - taina sfârșitului spre început. S-au despletit stelele de atâta tristețe în fâșii de dor, am lăcrimat pe ziua de mâine, steaua-mi colindă sufletul rezemat de-o creangă de brad împodobită cu beteală argintie. Niciun
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viața își ține icoana iubirii pe piept moartea și-a mai rupt o unghie... emoție de iarnă... așează-te așează-te în apele mele fără guri ne vom săruta cu mâinile ochiul stâng ne va descheia la piept de zăpadă furișat ochiul dreptva înceta să se zbată așează-te ca un fulg peste fulg mirosind a vin fiert a portocală întunericul se va plimba nestingherit pe pământ peștii noștri au plecat demult către pol trăgând o sanie goală... înconjurată de ape
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ochi, frumos și nevinovat cum sînt toți nou-născuții, în ceasul cel dintîi. Acolo și atunci a venit pe lume Lupino. CAPITOLUL 6 La drum A tîta întuneric îl înconjura, încît Lupino trebui să-și ghideze pașii numai după auz. Se furișă printre copaci cu grația unui lynx. Cunoștea locurile și cu ochii închiși, și asta nu putea decît să-i ușureze înaintarea. Era exact ceasul acela din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus pe șotii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și-a spus, știind că de-acum aveau să apară, treptat, zorii dătători de speranță. A grăbit pasul, fidel planului de a se îndepărta repede de haită. La o bucată de drum, foșnetul s-a repetat. Cineva părea să calce furișat peste frunze moarte și peste băltoace. Ciudat lucru! Deși, inevitabil, schimbase direcția de mers de cîteva ori, deși mărise sau micșorase viteza de deplasare, "zgomotul" părea că-l urmărise la distanță egală. "Imaginația îmi joacă feste", concluzionă Lupino, după ce se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
plecarea lui Lupino ca pe o aventură la care ar fi fost păcat să nu ia parte. Dar cum ajunsese mogîldeața aici? N-am închis ochii toată noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-am furișat după tine. N-a fost ușor deloc, mormăi iarăși, ca pentru sine, puiul. Era să mă pierd de cîteva ori, în întunericul ăla îngrozitor. Noroc cu mirosul... Lucrurile deveniseră cît se poate de clare. Mișcările pe care le percepuse, în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
asiatică prinsese rădăcini Într-un mod nebănuit, infestând chiar și nivelele cele mai Înalte ale ierarhiei ecleziastice. Se mai uită odată către inchizitor. Omul nu părea să aibă de gând să intervină: se Întorsese și o pornise Încetișor spre ieșire, furișându-se de-a lungul peretelui. Lângă poartă trecu pe lângă un grup de femei. Dante, care Îl urmărea cu privirea din adăpostul său, aruncă În treacăt o privire asupra lor. Atunci o văzu, pe jumătate ascunsă Înapoia unei coloane dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
soare, cu apă limpede. M-am încrezut în vorbele preotului, îmi spunea cum e la seminar, se ținea de capul meu cât era ziua de lungă, nu ducea lipsă de timp în satul acela de protestanți pe care-l străbătea furișându-se pe lângă ziduri, îmi vorbea de viitor și de soare, catolicismul, îmi spunea, e ca soarele de pe cer, și mă punea să citesc, îmi băga latina cu de-a sila în blestemata asta de căpățână: "Băiatul nu e prost, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în care arabul se ivi din nou în ușă, o închise cu grijă și se culcă la loc, fără zgomot. Atunci Daru se întoarse cu spatele și adormi. Ceva mai târziu i se păru că aude, din adâncurile somnului, pași furișându-se în jurul școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul dormea, încovrigat sub pături, cu gura căscată, doborât de somn. Dar când Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ițea prin dantela feminină a neglijeului. Un fior involuntar mi-a străbătut tot trupul. Am aruncat dosarul înapoi, în dulap, și am încuiat sertarul. Asta e o chestie greșită din mai multe puncte de vedere, m-am gândit în timp ce mă furișam, neobservată, din biroul lui Vivian. N-ar fi trebuit să mă uit - dar, sincer, faptul că-l văzusem pe Stanley în ipostaza aia era o pedeapsă suficientă pentru infracțiunea mea. Când am intrat în birou, telefonul suna. Nici o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai multe ore în brațe un copil! cotcodăcise ea. Dacă doamnele astea făceau parte dintre invitații din acel week-end, atunci chiar că trebuia să mă temperez. Eu însă speram să reușesc să rup ceva timp în week-end-ul ăla, ca să mă furișez și să lucrez în liniște pe manuscrisul lui Luke. — Mi-am luat cu mine ceva de lucru, îi pomenisem lui Randall, sperând să pregătesc astfel terenul. Crezi c-o să am vreme să fac câteva notițe? — Sper, iubito. Randall m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înaintam tot mai greu. Multe femei, copii, vorbeau vrute și nevrute, parcă eram la un spectacol cu sala arhiplină, nu mai aveam aer și începea să devină plictisitor, cel puțin pentru unii. Dar scînteia se aprinde exact cînd trebuie, la balcon se furișează Piticul ca la teatrul de păpuși, cu o portavoce în mînă, încearcă să spună ceva, în jurul lui bîzîie un cîrd de figuranți și marionete, tovarăși, cineva încearcă să ne destabilizeze, să fi durat vreo douăzeci de secunde toată improvizația, pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce putea trece un om de vîrsta sa. Dar n-ai făcut-o pentru că tocmai de asta-ți era cel mai frică. Mai frică decît dacă te-ai fi izbit de cel mai categoric refuz. De-asta preferi să te furișezi ca un hoț, să înhați lucrușorul de care ai nevoie, să-l folosești după plac și după aceea să-l pui la loc tot pe ascuns, păstrînd secretul doar pentru tine ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Gîndise deja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să îți mai explici că partenerii pe care te-ai bizuit luni de zile vor să-ți întoarcă spatele, să-și strîngă jucăriile și să plece fără să-ți explice de ce? Ar fi putut chiar în clipa aceea să se furișeze, s-o ia la picior chiar de sub nasul lor, dar la urma urmei nu avea de pierdut dacă mai rămînea puțin în mijlocul grupului ăsta dubios. O să și mai tragă puțin sufletul după atîta alergătură, o să recapituleze, ia să vedem dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cealaltă escaladînd împrejmuirea pe oriunde, cu condiția ca punctul pe care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochii doamnei Moduna și smulse domnului Moduna un strigăt de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină. Cum doar paza bună trece primejdia rea, cei trei hotărâră că o apropiere furișată de geamul bucătăriei era singurul leac Împotriva unor remușcări târzii. Așa Îl zăriră pe Flavius-Tiberius sărutându-și mai Întâi mama, apoi tatăl. Scena urma să fie povestită a doua zi În felurite moduri Întrucât nici unul din cei trei vecini nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o undă de tristețe: parcă poți se știi ce este in sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gulerul cămășii sub pulovărul de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație la dans, pe care Petru o acceptă fără ezitare deși, vorba lui, dansa ca un frigider. Era un mod Încurajator totuși de a accepta schimbarea, indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la bogăția verde, taina nepopulată a ținutului Devon pe care șansa istoriei mi-a oferit-o, a fost explorabilitatea. La vremea respectivă gândeam că Învăț să vânez și să pescuiesc (ba chiar, mă tem, să fac braconaj și să mă furișez pe proprietăți private), să botanizez și să urmăresc comportamentul păsărilor; de fapt, nu făceam altceva decât să mă Înrobesc incurabil plăcerilor descoperirii și trăirii solitare. Cu cât era mai singuratic locul, cu atât mă Încânta mai mult tăcerea lui, aura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
public pentru bărbați de afară. Mi-am pus valiza pe scrin și, înainte să ies, ca măsură de precauție, mi-am smuls două fire de păr și le-am lipit cu scuipat de tocul ușii. Dacă dușmanii or să se furișeze în cameră, o s-o știu și eu. M-am îndreptat spre centrul plin de neoane al orașului. Străzile erau înțesate cu oameni în uniformă: cămăși maro, soldați și mateloți americani. Nu se zărea nici picior de mexican și toată lumea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e un prost. Rahela și-a plecat capul și a spus: - Bărbatul meu știe mai bine, dar turmele, iată, sunt pregtite, iar bagajul e făcut. Picioarele noastre sunt încălțate de drum și noi stăm fără să facem nimic. Nu ne furișăm în puterea nopții, ca hoții. Și nu luăm nimic din ceea ce nu e al nostru. Vremea e tocmai bună. Dacă mai așteptăm, luna va începe să scadă și luna neagră nu e potrivită pentru a pleca la drum. Rahela spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a băgat în seamă. Toți ochii erau ațintiți asupra unui străin care stătea în fața lui Iacob. Omul vorbea cu accentul puternic din sud și primele cuvinte pe care le-am auzit din gura lui au fost „tatăl meu”. M-am furișat printre picioarele lor ca să-i văd fața și când am reușit, mi-am dat seama că omul ne era rudă cu siguranță. Era Elifaz, fiul cel mare al lui Esau și vărul meu, care semăna atât de mult cu Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]