2,691 matches
-
Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu aud nici un sunet. Alerg din nou. Mici obiecte tăioase îmi sângerează tălpile. Sunt scoici. Marea e pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
explicație. Acesta e pentru ce-ul, de ce-ul. Vezi? A, dovada ultimă, transcendentă, fără de replică. Considerăm acestea, omule, ca fiind În sine evidente 1. Și totuși asemenea elongații sensibile avea și furnicarul, necomplicate de aserțiuni de putere, chiar și asupra furnicilor. Dar fă Natura Dumnezeul tău, Înalță nivelul stării de creatură și poți conta pe rezultate scârboase. Poate că poți conta pe rezultate scârboase În orice circumstanțe. Sammler știa multe despre asemenea stare de creatură supraacentuată fără chiar să vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
desprinde pentru a-și exprima imensul privilegiu al purei libertăți sau a lipsei de responsabilitate pentru impuls. Aspectele biologice fundamentale sunt ca țărănimea, individul În ansamblu considerându-se un prinț. E ca În fabula cu la cigale și la fourmi. Furnica a fost cândva eroul, dar acum greierele face tot spectacolul. Tatăl meu m-a Învățat matematici și franceză. Cea mai mare temere a tatălui meu a fost că studenții lui vor tăia cu lama Encyclopedia Britannica și vor pleca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau de biciclete? — Nu. Numărul de telefon. — Telefon? — Zău că n-am vrut să vă ascund... — Ce număr de telefon? — La fel ca și cel de pe cutia de chibrituri. Dar unde-i? Își plimbă degetul panicată, de colo-colo, ca o furnică ce și-a frînt gîtul, pe rubrica „ANGAJĂRI” de la pagina patru. Degetul unei păpuși, fără articulații, subțire, flexibil... Chiar dacă mințea, părea un deget perfect, parcă fusese fabricat... fără nici un cusur... — Adică „angajări femei” ? — Nu... șoferi. Uitați-l! Degetul ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puncte negre mișcătoare pe lumina omătului. Cu două zile înainte de Sfântul Neculai, la amiază zurgălăi argintii se auziră de la coșerele din deal sunând dulce cătră vale. Și-ndată, ca fulgerul, se răspândi zvon că sosește boierul Avrămeanu. Bordeienii izvorâră ca furnicile din toate părțile. Ieșeau și femeile și copiii desculți își întindeau capetele pe după creasta mușuroaielor lor. Într-adevăr, sosea stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme și dojeni, fără să izbutesc s-o descrețesc, s-o enervez și încă și mai puțin s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit, ci din pricina vântului. Dintr-o clipă într-alta, pornise să sufle atât de puternic că devenise asurzitor. O dată cu el se învârtejea o zăpadă deasă, care amenința să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
legiunile ce păzeau granițele Imperiului și să se alieze cu quazii, a căror cruzime, se zicea, era pe măsura vitejiei lor în luptă. În aerul limpede și rece se vedea printre corturi un du-te-vino de oameni - de la diatanța aceea păreau furnici - și de care. Deodată, vântul aduse mirosul de jăratic și de panis militaris, făcută din făină, apă și sare, un miros îmbietor pentru cei aflați la capătul unui marș lung. Pe lângă mirosul de pâine se simțea un altul, mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui și simțea că o cuprindea o stare de pace și liniște. Furtuna se va sfârși în curând, lumea se va cufunda în tăcere, iar aerul, plin de miresme, se va așterne încet, ca ora somnului. În curând vor zbura furnicile înaripate, iar șopârlele se vor îngrășa mâncând zecile de insecte ce se înmulțesc. Apa va deveni mâloasă și lină. Ușile se vor umfla și va fi imposibil să fie închise odată ce au fost deschise sau deschise odată ce au fost închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e o slujbă cu normă întreagă care sfidează posibilul. Trebuie să facem un plan. Doar maimuțele se cațără în copaci. Sampath apucă ramura pe care era așezat și o strânse bine. Maimuțele se cățărau în copaci. Cărăbușii trăiau în copaci. Furnicile mișunau în sus și-n jos. Păsările stau în ei. Oamenii îi foloseau pentru fructe și pentru lemn și sub ei făceau cunoștință unii cu alții în puținele luni de când se căsătoreau și până soseau copiii. Dar ideea că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un par. Ținea foarte mult la această pălărie, căci îl ferea de curent și îi ținea de cald la cap noaptea, când briza era răcoroasă și îi apăra urechile de viețuitoarele de noapte, de cărăbușii nocturni, mici și negri, de furnici și de molii. — Mă simt confortabil, își anunțase el familia cu o fluturare din mână, concediindu-u parcă acum, că totul era pe placul său. Preț de o clipă, fură uluiți, dat fiind că încă nu se obișnuiseră cu această răsturnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mult decât atât, gândurile acestea erau mereu întrerupte de teama copleșitoare legată de ceea ce avea să se întâmple cu el și cu viața lui din livadă. Ce știu ei... Ce știi tu? își puse el în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru mine? întrebă cu voce tare aerul indiferent. Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu el și cu viața lui din livadă. Ce știu ei... Ce știi tu? își puse el în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru mine? întrebă cu voce tare aerul indiferent. Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să înceapă. Ce știi... Ce știi... Se urcase în copac să-și limpezească mintea, nu să și-o amețească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Mulțumire fără rost, realizare fără țel - iată paradoxurile care-l înghițeau. Vedea lucruri care le scăpau din vedere majorității oamenilor într-o întreagă viață obișnuită. A văzut: O plajă pe care o fecioară goală fusese legată la stâlpul infamiei, iar furnici uriașe i se urcau pe coapse îndreptându-se spre destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci subtile, insinuante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Întoarcea Îndărăt. Asupra masterandului plana un pericol imenent. O clipă de neatenție și melcii ascunși În trupul ei, sictiriți de mereu același habitat, vor migra pe trupul lui... Oliver se cutremură de scârbă. Ar fi preferat să fie bântuit de furnici, de viermi sau de păianjeni, numai de melci nu. Nici omul-gât, nici femeia-elefant sau omul-paie, destul de indolenți de felul lor, nu ar fi putut suporta, desigur, să vadă cum se târăsc pe corpul lor zeci, sute, mii de moluște, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de pistrui. Privind la cele ce se-ntâmplau, Oliver Își frământa În poale mâinile de teamă. Și peștii, și broaștele, albinele și buburuzele, furnicile și lăcustele cu cap de cal verzui ce săreau de pe un fir de trifoi pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului lor trup, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zilele, dar mai ales seara și noaptea cântând. Dar cântecul lui nu era ca al celorlalți, era cel mai minunat de pe toate câmpiile. Era ascultat, iubit, căutat și programat la toate manifestările de gală ale confraților. Dar nu numai atât, furnicile erau așa de entuziasmate, încât își lăsau toate treburile și tăbărau pe bietul de el rugându-l cu lacrimi în ochi să le mai cânte. Nu vă mai spun, că atunci când își începea cri-cri-ul, furnicile cădeau întro stare de bucurie
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
confraților. Dar nu numai atât, furnicile erau așa de entuziasmate, încât își lăsau toate treburile și tăbărau pe bietul de el rugându-l cu lacrimi în ochi să le mai cânte. Nu vă mai spun, că atunci când își începea cri-cri-ul, furnicile cădeau întro stare de bucurie, de liniște. Când se trezeau din extaz, se duceau și povesteau altor surate minunea, și atunci sute și sute de alte furnici veneau la fața locului. Dar bietul greieraș nu putea și el să se
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
să le mai cânte. Nu vă mai spun, că atunci când își începea cri-cri-ul, furnicile cădeau întro stare de bucurie, de liniște. Când se trezeau din extaz, se duceau și povesteau altor surate minunea, și atunci sute și sute de alte furnici veneau la fața locului. Dar bietul greieraș nu putea și el să se odihnească, că mulțimea tăbăra pe el. Veneau și gărgărițe și fluturi. Vai de capul lui, fanii nu-l iertau! Se făcu sărmanul subțire, subțire că abia se
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
și gărgărițe și fluturi. Vai de capul lui, fanii nu-l iertau! Se făcu sărmanul subțire, subțire că abia se mai ținea pe picioare. Dintre apropiați unii săriră să-l apere, făcând un zid în jurul lui. Veniră ajutoare și dintre furnici și dintre fluturi. Greierul se împuținase de tot, dar așa cum era, cânta, cânta încât și păsările cerului se adunară uimite. Greierașul se transformă în iubire pentru toată făptura, iar iubirea s-a făcut lumină, ce a cântat așa de minunat
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
cosește fânul, se culeg cireșe, vișine, piersici și caise.” Vacanța-i fir dintr-o poveste cu soare agățat în mar Când pe amiază-ntr-adevăr,căldura-mpărateasă este, Adoarme apa pe câmpie, albastră ca un cer senin Visează frunzele departe culoarea serii arămie. Furnicile mărunte cară căldura-n mușuroi la ele Iar, de pe-o creangă, păsărele, spun gâze1or că este vară. În cuib cresc puii rândunicii, e bine și-mpăcare este, VACANȚĂ-fir dintr-o poveste Pornit din caierul bunicii. Se intercalează diverse cântece
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos că ești mai mare Și-mi ceri iarna de mâncare? Dacă nu muncești un pic, Vei rămâne de nimic. Nu-i mereu vreme frumoasă, Va veni iarna geroasă. Greierele: -Cri, cri, cri, ciudat vorbești Dar poate mă dovedești
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de nimic. Nu-i mereu vreme frumoasă, Va veni iarna geroasă. Greierele: -Cri, cri, cri, ciudat vorbești Dar poate mă dovedești. Voi începe chiar acuș Las deoparte pe arcuș, Strâng îndată și-eu ceva Să nu mai cer la dumneata. Furnica: De cuvânt de te vei ține Voi lucra și eu cu tine, Repede te-oi ajuta Și-mpreună vom pleca La marele bal Prezentatorul 3 Ha , ha, ha, ce întâmplare, Cred că știți pe unul care Prea mult mintea nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cap, ca să-și limpezească mintea... Abia acum simțea cât amar a adunat în toată vremea cât a stat în concentrare. Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă vreme de gândurile negre. Acum, însă, îi foiau prin cap ca furnicile în mușuroi... A pornit la drum, dar, după un timp, și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors. După ce și-a pus pălăria pe cap, s-a așezat. Parcă nu-i mai venea să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ei? Care-i porunca? - au întrebat cei din jurul tunului. Dumitru, cu răsuflarea precipitată, a răspuns: ― Pregătiți tunul pentru marș. Trebuie să plecăm îndată, pentru a ajunge la timp sub cota 408!... Toți au început să se miște pe lângă tun ca furnicile în mușuroi. Cel mai greu le-a fost să-l scoată din locașul de tragere. După o vreme, s-a auzit glasul lui Todiriță: ― Suntem gata de drum... Calea până la locul de adunare s-a dovedit destul de anevoioasă... Când au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]