1,473 matches
-
stăpâna cu servitorul de la moșia părinților. Brunetul încerca să-și elibereze un braț, să se încline, să sărute mâna princiară. Vedeta seînălță brusc, peste toată galeria din jur, înaltă pe tocurile înalte, tot mai înaltă. Din pelerină se ridică un fus lung, auriu, o lungă mânecă subțire de lână aurie, ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă, înviorată de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un basm cu pajuri și cu zmei Începe‐ acum o fată, Tu taci ș‐ asculți povestea ei și stai îngândurată. și firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de‐ nțeles, și ochii tăi stau țântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră... Te uiți la el și nu‐ l ridici, și fetele se miră. ...O, nu! Nu‐ i drept să te‐ndoiești! La geam tu sari deodată, Prin noapte‐afară lung privești 104 Ce
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
zmei Începe‐ acum o fată, Tu taci ș‐ asculți povestea ei și stai îngândurată. și firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de‐ nțeles, și ochii tăi stau țântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră... Te uiți la el și nu‐ l ridici, și fetele se miră. ...O, nu! Nu‐ i drept să te‐ndoiești! La geam tu sari deodată, Prin noapte‐afară lung privești 104 Ce vezi? întreab‐o fată. Nimic... Mi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a crescut această copilă chinuită în curtea maică‐sei și cum a ajuns la 101 ani - e altă poveste care nu încape aici. E de ajuns să arăt că printr‐ o muncă asiduă de zi și noapte, cu furca și fusul în mână, cu suveica și cu stativile de țesut pânză de in și perdele din 202 mătasea gogoșilor, cu traistele pline cu oale de mâncare, la muncitorii de la câmp, a ajuns să facă o gospodărie fruntașă și să o ducă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
privire - bunătatea lui Iisus...” Natalia Negru (Din Helianta, Ed. Viața românească, 1921, p.12 4) BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui Iisus...” Natalia Negru (Din Helianta, Ed. Viața românească, 1921, p.12 4) BUNICA Cu părul nins, cu ochii mici și calzi de duioșie, Aieve parc‐o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nu la Wintris, ci la Angopata, era o moașă, a murit, tot din neamul lui Brandaburlea, lucrase Andropata pă vremurile de dinainte de război la casa de dame cu felinar și perdeluță roșie, știa să facă și chestii de-astea cu fusul, cu ventuza, cu pana de gâscă, discreție mare la ea, cum le făcea, cu ce le făcea, dar te scăpa, a râs o vreme Magda, da de atâta râs când să iasă de la Wintris nu i-a mai dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
verticală, să am cerul deasupra capului, pământul să-l simt sub picioare, urmele mele să se imprime ca o pecete, să trăiesc în armonie cu universul, chiar dacă uneori voi avea capul în nori. Când zilele mi se vor termina de pe fusul timpului în care au fost toarse laolată, tristeți și bucurii, o să mă rog cerului ca trupul meu să se transforme într-o biserică (așa ceva am citit despre o sfântă) părul să se transforme în copaci fiecare ramură să se numească
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ripostat. Doar sufăr pentru pierderea lui. Situația e cu totul diferită. Davey pare pe punctul să mă contrazică. Mă uit la el insistent. Urmează o pauză lungă, apoi spune: —OK, fie cum zici tu. Ajung acasă la zece. Diferența de fus orar față de New York este de cinci ore, mă gândesc că Patrick este la serviciu și nu se va întoarce prea curând, așa că pot să sun liniștită ca să stau de vorbă cu robotul. Formez numărul cu o oarecare emoție. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vocală când am încercat eu să-l sun, îi pare rău că a stat atât de mult la serviciu și că a întârziat și n-a mai apucat să mă sune înainte să mă culc, dată fiind și diferența de fus orar. Scuze, scuze, scuze. Șterg tot. Nu mai vreau scuze. Și după ce am șters tot, mă simt liberă. Singură, dar liberă. Înainte să-mi piară vitejia, pun caseta cu Bobby Thunder în video și apăs simultan pe PLAY și DELETE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lungul existenței noastre serbede, întreruptă din când în când de moarte, așa cum tata lui Grasu, în timp ce înălța zmeul, a făcut infarct și, ignorând gravitația, s-a ridicat la cer, iar când Dumnezeu i-a întins o mână, datorită diferenței de fus orar, tata lui Grasu trecu pe lângă Creator, într-altă veșnicie, cu degetele încleștate pe sfoara zmeului, care pentru prima dată în istorie nu se agățase de crengile castanilor de pe bulevardul Karl Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceilalți. Câțiva erau deja prezenți și discutau probleme de-ale lor. Prima regulă într-o conferință era să nu vorbești despre subiectul în discuție, decât atunci când toată lumea e prezentă. Eram în total vreo douăzeci de oameni, numărul nostru variind din cauza fusului orar, căci nu toți eram din aceeași parte a lumii. Spre exemplu, acum, în jurul orei douăsprezece noaptea, o parte din grupul nostru este la școală, căci la ei este ora douăsprezece ziua. Când Dragoș a hotărât începerea conferinței, eram doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tine, iubito, să știi și tu cu cine te-ai cuplat, să-i cunoști mai bine pe ai mei, să vezi de unde vin, e doar o poveste, ia-o ca pe o poveste, una spusă acuma, în toamna lui 1990, fuse și decembrie ’89, am stat numai în stradă și eu, și Vichi, pe urmă la televizor, acuma, m-am liniștit. Mai bine trăiesc. Și spui povești. Prima poveste, cum am s-o numesc eu, poate că o să îmi mai spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vedem dacă are vreun efect... ― Știi ce nu pot să cred? începe Brad, tăind morcovii și castraveții (sau zucchini, cum le spune el) în patru, pe lung. ― Ce ? spun eu. Mă simt și mai amețită, șampania combinată cu diferența de fus orar are un efect complet năucitor, dar se pare că nu mă mai pot opri din băut... orice, numai să-mi calmez emoțiile. ― Nu pot să cred că o tipă ca tine n-are prieten. ― Păi.... spun eu, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
masculin, de sexy. ― Cât e ceasul? îndrăznesc eu când se trage înapoi. ― Nouă. N-am vrut să te trezesc, așa că am plecat la alergat. ― Doamne, nouă? N-am dormit niciodată până la nouă. ― Asta pentru că n-ai simțit niciodată diferența de fus orar. Vreau să mă dau jos din pat și să mă spăl pe dinți și pe față, să mă asigur că machiajul nu mi s-a împrășiat pe toată fața. Simt deja că pielea mea a devenit poroasă, sigur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ce zici dacă ne vedem un pic mai târziu? ― Păi, hai să stabilim, îi zice Ben, uitându-se la ceas. Nu sunt sigur c-o să fiu în stare de ceva diseară, simt deja cum mă cuprinde oboseala din cauza decalajului de fus orar. ― Bine, spune Simon, care nu se simte nici el prea bine. Dacă mă expediezi în seara asta, atunci mâine, după ce facem interviul, trebuie să ieșim la o băută ca lumea. ― Așa facem, spune Ben zâmbind. ― De acord. Ben e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ar putea fi telefonul, doar că nu este, și pe la 10 seara mă uit la ceas și mi se face un pic rău, pentru că acasă e șase dimineața și știu, pur și simplu știu că având în vedere diferența de fus orar el trebuie să fi ajuns acasă de nu știu când. Chiar dacă a durat o groază până ce și-a primit bagajul, și chiar dacă a durat ore întregi să treacă prin vamă, tot ar fi fost acasă acum, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și că tot ce vrea e să fie cu mine. Cu mine! Ben al meu. Înapoi acasă. Încă nu-mi vine să cred în doar câteva ore îl voi revedea. Știu că de fapt voi fi bulversată ca naiba de fusul orar, dar mai știu și că adrenalina datorată faptului că o să-l văd mă va face să mă țin bine la noapte. Destul de uimitor de vreme ce numai la asta m-am gândit de când am primit biletul de avion - la revedere - tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nici vreun sfanț, tata spusese că se ocupă el de nota de plată, că merita să mă scoată la liman. Dar asta a însemnat că, de cum am ajuns acasă, și am intrat, poticnindu-mă, pe ușă, afectată de diferența de fus orar, deprimată și amețită din cauza Valiumului și a mahmurelii produse de votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și ziceau că sunt dependentă de droguri! Cum puteau să spună așa ceva, vă întreb? în cele două zile petrecute acasă, am dormit foarte mult. Era cel mai bun lucru pe care-l puteam face, pentru că mă resimțeam în urma schimbării de fus orar, eram dezorientată și toată lumea mă ura. Am încercat să-l sun pe Luke de câteva ori. Știu că n-ar fi trebuit. Era așa de supărat pe mine încât cel mai bine ar fi fost să-l las o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îi urcase și se subțiase cu fiecare propoziție și ajunsese în punctul culminant, DE PRĂJIT, la o tonalitate de soprană care ar fi putut sparge toate paharele. îmi era rău. Mă simțeam îngrozitor. Pentru Dumnezeu! Sufeream încă din cauza decalajului de fus orar. Ar fi trebuit să fiu într-o nenorocită de vacanță. Nu eram nevoită să mă trezesc așa de devreme nici când mă duceam la serviciu! Și-mi părea rău că Eamonn mâncase toată pâinea. Nu-mi dădusem seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Celine nu părea supărată pe mine. Nu arăți prea bine, mi-a spus ea. N-ai arătat bine toată ziua. —N-am prea dormit azi-noapte, i-am explicat eu oftând ușurată. Și cred că sunt încă amețită din cauza diferenței de fus orar. De ce n-ai spus nimic? — Nu știu, am rânjit eu. Poate fiindcă sunt obișnuită să mă simt ca dracu’. în majoritatea zilelor, la serviciu, mă simt ca un zombi... Când i-am observat expresia am tăcut imediat. Celine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l sun. Dar făcând un calcul rapid, mi-am dat seama că trebuia să mai aștept cel puțin până la trei, când în New York avea să fie ora zece dimineața. Of, de ce nu pot să sun acum? A dracului diferență de fus orar! Plină de amărăciune, am blestemat faptul că Pământul era rotund. în adâncul meu știam că ora zece, într-o duminică dimineața, era probabil încă mult prea devreme. Probabil prea devreme cu mai multe zile. Dar nu-mi păsa. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a rânjit. — Dacă e cineva pe lume care să știe sigur, atunci ăla ești tu. Eamonn și-a dat semeț capul pe spate, în timp ce fălcile îi tremurau de parc-ar fi fost din jeleu. Sugestiile au continuat să curgă. —Un Fuse? —Galaxy? —Un Marathon? Stați puțin! a strigat Eddie. Stați puțin! Da-ți puțin înapoi! Un ce? —Un Fuse? a întrebat Eamonn. Da, a declarat Eddie, cu fața mai roșie de bucurie ca niciodată. Fuse! Astea sunt noi? Toată lumea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dat semeț capul pe spate, în timp ce fălcile îi tremurau de parc-ar fi fost din jeleu. Sugestiile au continuat să curgă. —Un Fuse? —Galaxy? —Un Marathon? Stați puțin! a strigat Eddie. Stați puțin! Da-ți puțin înapoi! Un ce? —Un Fuse? a întrebat Eamonn. Da, a declarat Eddie, cu fața mai roșie de bucurie ca niciodată. Fuse! Astea sunt noi? Toată lumea s-a uitat la Eamonn. Destul de noi, a răspuns el gânditor. Au fost introduse pe piața irlandeză de peste un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]