1,501 matches
-
În batjocură spre mormînt. Dragă doctore, aici e Bibi. Ai venit să te-ntinzi lîngă ea? Pot să-ți aranjez un loc confortabil... Urmă o Încăierare scurtă, dar urîtă. Cei doi bărbați se luară la trîntă ca niște școlari stîngaci, gîfÎind și icnind, pînă ce Bobby Crawford smulse cazmaua din mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și Théophile Gautier.##); venea dinspre sala de gimnastică, unde o trupă de balet amator compusă din neveste mai tinerele exersa arabescuri și fouetté-uri. Aveau să-și Încheie ora zbînțuindu-se pe muzică rock În costumele lor mulate, ca apoi să zacă gîfÎind pe marginea piscinei. În cele cinci săptămîni de cînd Crawford mă luase cu el prima dată să facem turul complexului, se petrecuse o transformare remarcabilă. În mall se deschiseseră restaurante și buticuri recondiționate, care prosperau sub privirea oțelită a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scări, să nu care cumva să se răzgândească Eduard și să plece înainte de a-mi afla minunatul gând. — Am multe să-ți spun! Am luat un premiu la olimpiadă și mi-a venit o idee pentru deblocarea romanului, îi turui gâfâind, fără să-i dau răgaz să spună ceva, și pornind la drum cu servieta strânsă în mână, să nu-i vină ideea să mi-o ia și să-mi pierd iar identitatea și mai ales șirul gândurilor. Trebuie să mergem
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
taci? Tăcerea lui o ațâța peste măsură. își înfipse mâinile cu degete lungi în pletele lui negre și îl trase cu furie de păr, pentru a-l obliga să o privească. — De ce taci? Spune-mi! Spune-mi odată! îl somă, gâfâind. Eduard îi astupă gura cu sărutări, pentru a o face să tacă, dar era prea târziu; îi trecuse toată frenezia și se detașase brusc. Asistă de undeva, din afara ființei lui, la actul sexual care continuă acolo, în camera lui, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întâmplat nimic. Cu rentul a spart un geam. Un mic ghinion.“ Dar ochii răi, de gheață, o pândeau încă, de dincolo de ușă, neîndurători. Atunci auzi telefonul și se repezi să răspundă. Alergă într-un suflet spre sufragerie și apucă receptorul gâfâind. Era convinsă că este Ion la telefon. Ea o să-i spună dintr-o răsuflare ce s-a pe trecut și el o va liniști, ca întotdeauna, cu glasul lui energic și cumpănit, și va rezolva cumva situația neplăcută, ca și cum n
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i semne cu mâna, de încurajare. Nu păreau să observe disperarea Clarei, care se afundase până la piept în mlaștină. Auzindu-se strigată, întoarse capul și îl zări pe domnul Neacșu venind prin mlaștină cu mâinile întinse spre ea. Se apropia gâfâind, cu un zâmbet insidios pe față, și din buzunarul hainei lui se auzea un zornăit persistent și înfiorător. Zâmbetul acela insidios încremenit pe chipul domnului Neacșu avea ceva înfricoșător. Clara întoarse capul, să nu-l mai vadă, dar continua să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai gospodărească și tocmind-o și mărind-o pe cea de mai înainte, s-au urcat pe ele Daniel Mărăcinescu, fiind el bărbat mai așa, mai uscat la trup și Manuil Fragă, care în armată, fiind mai mic de statură, gâfâia în coada plutonului, cum e soarta tabacherelor, că așa le e porecla acestora, a scunzilor, dar săritor și ambițios, la o adică Deci, se încumetară ei către gura nișei, să cerceteze care este situația, năind și plutărind ei, așa, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Sunt prea mici ca să devină niște inamici redutabili, pentru unul ca mine, raționă Mircea. Totuși, se gândi din nou să-și ia avânt pentru un zbor peste zid. Însă era, deja, prea târziu: cei doi, în vestoanele lor cafenii, îi gâfâiau chiar în ceafă. Terorizat de panică, Mircea împinge cu eforturi disperate, încercând să deschidă portița de scânduri groase, camuflată în zidul robust, care-l ține captiv, pe ultimii metri, împiedicându-i evadarea în spațiul râvnit. Împinge, împinge, împinge!... Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal, pe acel trup sleit de vlagă, în pofida frecușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceva mai rigid decât în primele momente și arătând a-i fi cam frig, Vladimir îl anunță scurt: Să zicem că e de ajuns, pe astă seară, voinicule! Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o priponiră, cum e regula, și chiar ipostaza Antilopei o executară ca la carte. Melanie își dădu, în fine, ochii peste cap, fiindcă instinctul ei de femeie îi recomanda să ia, în fața acestui bărbat, măcar o dată, poziția Sclavei, oprindu-se gâfâind sfârșită în poziția Ancorei. Vladimir, adunându-și ultimele puteri și cearceaful mototolit peste mijloc, se lăsă să alunece din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
puse un degețel pe buze, să nu mai continue, după care i le pecetlui cu un sărut ușor. La început, priponiră, iarăși, Capra, însă ea îl provocă, îndemnându-l să procedeze ca Minotaurul. După episodul cu respectivul animal din mitologie, gâfâind și pufăind, ca o unsuroasă și tuciurie locomotivă cu aburi, folosită odinioară, Vladimir își aminti cu voce tare: Deseară, avionul cu care am de gând să mă întorc acasă pleacă la orele șaptesprezece. Am să cer la recepție să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Aveam deja reverii, care va să zică. Mă Închipuiam confruntat cu un soț gelos, eventual violent, aveam chef de drame, de destrămat căsnicii. Mă Întărâta chestia asta. Avusesem chiar și un vis, mă gândisem mult la el, În care Cristina mă călărea și, gâfâind și lingându-mi urechea, Îmi șoptea: Hai, repede, că vine Cătă și ne prinde! Cum spuneam, visul ăsta m-a pus pe gânduri. Începusem să-mi dau seama că impotența mea și-ar fi putut găsi leacul În mizeria presupusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe departe cu ceea ce se întâmplă pe un câmp de luptă. "Cui dracu folosesc rahaturile astea regulamentare, care mai mult prostesc recrutul? Nimeni și nimic nu te poate pregăti să ucizi alți oameni decât frontul." Un gradat vârstnic își face gâfâind apariția lângă el. Salută și înțepenește în poziția drepți. Să trăiți! Ordin de la dom' maior Moga. Într-un sfert de oră dumneavoastră și dom' locotenent Cernăianu sunteți chemați la 'mnealui la birou. Duce mâna la chipiul capelei într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copiilor cuminți. Simte printre buzele ce încep să tremure necontrolat, un gust sărat. Gustul propriului său sânge. Cuprins de o negreală cleioasă și rece, într-un ultim spasm își pune întrebarea daca asta este moartea sau urmează ceva mai rău. Gâfâind din cauza efortului, Darie continuă să stea întins pe spate câteva clipe. În sfârșit se ridică și sprijinit în cot privește mogâldeața ghemuită într-o poziție nefirească. Este pentru prima dată când vede de aproape pe cel căruia îi curmase viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
discută despre tendința sinucigașă a muritorilor de a oferi drept sacrificiu zeului Marte generație după generație. Sfarmă în pumn puțină țărână înghețată pe care o împrăștie încet peste trupurile celor din groapă. "Dumnezeu să vă ierte!". Un soldat se oprește gâfâind în fața lui. Ce s-a întâmplat? Trăiți dom' locotinent. Băieții au găsit o tanchetă! Poate o folosim pentru noi. Abil ascunsă sub un uriaș morman de zăpadă, crengi și scânduri, șenileta pare întreagă. Ați controlat să nu aibă "surprize"? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căldură? Așa cum îi cunoaște el pe nemți, puțin probabil. Sigur trebuie să fie pe aici pe undeva. Mintea lui alcătuiește, cu înfrigurare, scenarii după scenarii, dar nici unul nu-i dă sentimentul siguranței și certitudinea reușitei. Zvâcnesc cu toții înainte. Se opresc gâfâind, întinși cu burta la pământ. O bobiță mică de foc trădează poziția santinelei. Iese din întuneric și pășește agale, prin fața clădirii. Se oprește și rezemat de zid, trage din țigara ascunsă în pumn. Pe muțește, Marius face un semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de două zile îmi fac toaleta curului cu deștele. Se aud câteva râsete răzlețe, apoi totul se pierde într-o mormăială nedeslușită. Cineva urcă scările în fugă. Se aude un zgomot de metal lovind metalul. Este Iovuț, care-și face gâfâind apariția la mijlocul palierului. Lăsați-mă să stau lângă dumneavoastră dom' locotenent! Unde-i Nicky? Păi, cum ați ordonat. Stă de pază la infirmerie. Da, uitase. Lăsase pe Nicky la ușa camerei unde zăcea Smaranda cu ordinul ca nimeni să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mână viguroasă îl ridică de la pământ. Mai mult pe sus, deoarece picioarele încă nu-l ajută și susținut de umărul camaradului său, ajunge în siguranța din spatele zidurilor înainte ca trăgători nemți să înceapă să-i vâneze. Se prăbușesc amândoi gâfâind pe mozaicul holului. Ești rănit? Atunci când răspunde, vocea îi sună atât de ciudat în urechi încât Marius aproape nu și-o recunoaște. Cred că...nu. Sunt bine. Un pic zgâlțâit, dar trece. Ai scăpat ieftin. Norocos ca de obicei. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și el tânăr, crezi că nu știu?" Nu ți-e rușine, a strigat tata, să vorbești cu maică-ta ca un dezmățat?" Și a sărit în sus și m-a izbit peste față de câteva ori la rând făcîndu-se palid și gâfâind de furie. Am rânjit; "Cu asta nu rezolvi nimic! Vezi că sânt mai voinic ca tine și dacă mai încerci să dai în mine o să te împiedic. Ești un tată admirabil, te respect, dar și eu am fost un copil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ajung cineva în filozofie și când uneori noaptea mi se întîmpla să dorm asaltat de coșmaruri (visam că răsturnam muieri în pat, prins de o dorință cumplită de a le pătrunde și, cum acest lucru nu se petrecea, mă trezeam gâfâind, transpirat și disperat), atunci mă duceam la "Mama răniților" împreună cu un nou Puloș și, cu toate că nu mai găseam la ea o Ninetă, ci doar adrese de țărănci eșuate și cam trecute, sau de mahalagioaice bețive, după aceea simțeam cum gândurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urmă decât să descopăr imensa oboseală a trupului, biciuită de dorința neistovită, dar neputincioasă, de a mă afla în posesia bogăției ei ascunse. Trebuia găsit "pergamentul", descifrat codul de pe el. Dar erau chiar în fața mea și cutia și codul și gâfâind exasperat îi șoptii: "Te omor". "Ei și?" răspunse ea și izbucni într-un hohot de râs care, în cascadele lui, duse cu sine și vraja care mă stăpânea. Gândii, și îmi văzui parcă și cu o mare claritate gîndul: "O
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vază trecu ca un proiectil pe lângă capul meu și se sparse în curte prin frumosul vitraliu... Resimțit șocul violenței neînfrînate, țipătul geamului spart, apoi bufnitura și explozia, ca un semn de sinistru, a vasului de sticlă. "Să nu mai îndrăznești, gâfâi ea revenind în fotoliu. Niciodată să nu mai îndrăznești..." Și arăta extrem de satisfăcută de ceea ce făcuse și de aceea glasul ei era acum perfect liniștit. Iar eu gîndii: Asta e mai rău decât ceea ce ai făcut, această oarbă satisfacție de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai făcut nimic, câți nu stau la carcere? Că pe urmă unii mor, parcă tu ai inventat pedeapsa asta? Nu mă dezamăgi, spune-mi ceva care să mă facă să-mi pară rău că te omor!" Și el îmi spuse gâfâind, gata să mă dezarmeze, cu un glas de o halucinantă omenie: Dom' șef, iartă-mă, n-am vrut să-ți fac nimic..." "Ei da, te cred, îi șoptii și eu înfiorat, o să am remușcări", și îl aruncai cu o violență
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]