2,337 matches
-
și-a Întors capul Încet și apoi, cu glasul stins al celui care a Înghițit un narcotic, zise: „Cum? Al patrulea? Al patrulea?“, deși nu-i vorbise nimeni. Apoi Își trecu Încet peste frunte mîna firavă, cu un gest aproape gînditor, oftă istovit și Încet, ca un om care-și revine dintr-o transă sau de sub puterea unui drog, și o porni nesigur mai departe... Atunci am văzut pentru a treia oară moartea În oraș. Mai tîrziu, lucrul pe care aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Este prețul pe care i-am pus să-l plătească pentru că erau conștienți de presupunerile conform cărora acționau. Îți amintești, le-am dat o șansă să se gândească la asta, dar nici unuia nu i-a păsat. Băiatul avea o expresie gânditoare, dacă era posibil ca un băiat de doisprezece ani să aibă o astfel de expresie. - Mda, spuse el apoi. Este greu să-mi imaginez c-o să stăm aici câtă vreme renovează ei casa asta. Mai urmează ceva după asta? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ochiului gonind pe aleea de lîngă rîu pe bicicleta sa cu cauciucuri albe, am văzut spițele lucitoare, și cum și-a prins servieta pe cadru. Nu s-a holbat la noi ca de obicei, nici nu și-a fixat privirea, gînditor, pe alee, ci, cu capul ridicat voios, a privit în jur, bucurîndu-se de soarele tîrziu și de vîntul care se juca cu părul lui tuns periuță, un om care părea să fi uitat de griji, eliberase ghidonul cu o mînă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să rupă Ardealul, iar UDMR va tuși protector din punct de vedere acustic. O alegorie cu anonimul provincial Vorba lui Vlahuță nu de provincialismul stârnitor de analize politologice mă tem, ci de veșnicia ăluilalt, a celui cultural. Acela mă lasă gânditor și surpat de reverie, așa cum l-a lăsat pe vrednicul Bălcescu pământul cel frumos și armonic alcătuit al Ardealului în cunoscutul fragment cu care delectasem eu, pedagogic și docimologic, ani la rând, populația școlară de pe strada Islaz, din cartierul Fratelia
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lăsa în viață. Am mai spus-o și unui agent de informații al lui Enro. - Cu toate acestea, zise Patricia, totul e fondat pe dorințe. Dacă vom pleca teferi, am putea reveni să-l căutăm pe Gosseyn. Crang o privi, gânditor. - Lucrurile sunt mai complicate decât par. Nu uita că Gosseyn a fost dintotdeauna convins că dincolo de el, sau îndărătul lui, se găsește o ființă pe care el o numește în lipsa unui nume exact un jucător de șah cosmic. Firește, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai gândească la el însuși ca aparținând unei anumite planete; dar tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să afirme că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
va înfrâna, astfel, orice pornire punitivă imediată. Când Gosseyn-Ashargin îl urmă pe valet în vasta sală de recepție, îl văzu pe Eldred Crang stând în picioare la fereastră. Detectivul venusian non-A se întoarse la intrarea musafirului și-l privi gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că-l interesa mai mult Crang decât putea să-l intereseze pe acesta Ashargin. Își dădu seama de poziția lui Crang. Un non-A ajuns în inima fortăreței inamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia ceva, se mișcă pe scaun și lăsă furculița. Secoh, gânditor, se încruntă. Patricia Hardie își privea fratele cu un mic zâmbet. Ea vorbi prima: - Enro, ești ridicol de melodramatic. Uriașul se întoarse spre ea, cu privirea întunecată, roșu la față. - Liniște, zise cu brutalitate; nu am nevoie de observații de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
v-ați materializat. Gosseyn răspunse: - Întotdeauna m-am întrebat ce efect poate să aibă asupra unui observator. Nu făcu nici un efort pentru a nega ceea ce se produsese. - Aș vrea să fiu condus imediat la experții voștri militari. Omul îl privi, gânditor. - Sunteți un non-A? - Sunt un non-A. - Gosseyn? - Gilbert Gosseyn. - Eu mă numesc Armstrong, zise omul întinzând mâna, zâmbind. Ne întrebam ce s-a întâmplat cu dumneata. Se opri. - Dar să ne grăbim. Nu se îndreptă spre ușă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de ani statea de obicei aici, înfofolit într-o pelerină neagră, cu gulerul ridicat. Uneori privea contrariat la cerul întunecat, alteori își mușca gînditor buricul degetului mare. Nu era nimeni altcineva pe balcon. Atunci cînd Elite era aglomerată, se puteau auzi mai toate limbile și dialectele. Clienții aveau cu toții sub treizeci de ani și stăteau în clici de cinci sau șase. Erau clici politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre Gay și o ciupi ușor de lobul urechii, întrebînd-o binevoitor. — Pe care să i-o dăm? Pe Frankie? Gay rîse, părînd înviorată și fericită dintr-odată. — O, nu, Sludden, Frankie e prea gălăgioasă și vulgară, iar Lanark e genul gînditor. Nu pe Frankie. — Ce-ai zice de Nan? E liniștită, așa, genul fata tatei. — Dar Nan e nebună după tine! — Știu, și e o mare pacoste. M-am plictisit s-o văd plîngînd într-un colț de cîte ori îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nici noi n-o suportăm, care sîntem într-o formă perfectă. îl porecliseră Sprîncenatul. își examină fața în oglinda de bărbierit de douăzeci de centimetri pătrați și observă că sprîncenele îi erau înspicate cu fire albe. Se întinse pe pat gînditor și le întrebă: — Cîți ani îmi dați? — Puțin peste treizeci, spuse una din ele. — Oricum, nu mai ești puștan, zise cealaltă. El dădu din cap ursuz și observă: — Cu puțin timp în urmă, păream cu zece ani mai tînăr. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un asistent. Lanark puse halatul și papucii în dulăpior, urcă în pat și-și trase cuvertura pînă la bărbie. Doctorul Munro coborîse jaluzelele și se dusese la dulăpiorul de lîngă patul mortului. Scoase un pistol și începu să-l studieze gînditor. — Știi, de-asta a murit. L-a avut cu el la coborîre. — Da, mi-a spus. — Cu toate astea, s-a aruncat cu capul înainte, ceea ce nu fac mulți. — Unde-i institutul? — Ocupă un sistem de galerii sub un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
minciunii și eludării. Muzica nu minte niciodată. Muzica vorbește sufletului. Lanark se foia nerăbdător. în lumina ecranului gura lui Ozenfant părea atît de încremenită în surîs, că părea lipsită de expresie, în timp ce sprîncenele își schimbau forma, trecînd de la o expresie gînditoare la una de uluială sau nefericire profundă. — Pe Lanark îl plictisesc toate aspectele astea tehnice, spuse el. O să-i arăt mai mulți pacienți. Vorbi în microfon, și pe ecran apăru un cadru cu dragoni pe mese metalice. Unii aveau pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mănînci. — Bineînțeles c-o să mănînc. — Știi că institutul produce lumină și căldură de pe urma oamenilor care au boala noastră. Ei bine, mîncarea este făcută din oameni cu o altă boală. O urmări neliniștit, temîndu-se să nu izbucnească. Ea îl privi gînditoare și zise: — Oamenii ăștia nu sînt uciși în mod deliberat, nu-i așa? El și-o aminti pe catalizatoare, dar se decise să nu o pomenească. — Nu, dar personalul nu vindecă atîția oameni pe cît pretind. Dar fără acest personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre dealurile de dincolo de Blackhill și întrebă: — Dincolo e marea? — Nu, e lacul Lomond și apoi vin munții. Doamna Thaw nu-i mai aranjă haina, o săltă pe Ruth pe brațul stîng și se uită lung spre Cathkin Braes. Zise gînditoare: — Cînd eram fată, copacii ăia îmi aminteau de o caravană mergînd pe cer. — Ce-i aia o caravană? — Un convoi de cămile. în Arabia. — Ce-i aia convoi? Autobuzele cu o singură platformă sosiră brusc pe terenul de joacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din cartea de matematică, dar se trezi că meditează la conversația pe care o avusese cu profesorul de engleză despre programa de engleză. Thaw îi spusese că mare parte nu era nici interesantă și nici practică. Domnul Meikle se uitase gînditor la spinările și capetele aplecate ale elevilor lui și-i răspunsese: „Să ții minte, Duncan, cînd termină școala, majoritatea trebuie să trăiască din muncă, și munca nu poate fi îndrăgită în sine, iar înțelegerea rostului ei practic îi depășește. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voie să stea seara lîngă foc, și curînd se întremă, așa că cei doi copii începură să se certe cu ea fără să se simtă vinovați. Thaw aduse acasă desenele terminate ale Cărții lui Iona. Le luă pe genunchi, le privi gînditoare și-l rugă să-i explice unele detalii, apoi îi spuse cu seriozitate: — Știi, Duncan, ai putea fi un pastor bun. — Pastor? De ce pastor? — Ai felul acela al pastorilor de a vorbi despre anumite lucruri. Ce ai de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
albe, intră și se plimbă prin fața tablourilor, vorbind pe un ton superior despre țelurile artei și indicînd cu mîna lui grăsulie acele tablouri ale căror calități sau defecte îi ilustrau ideile. O dată sau de două ori se opri și privi gînditor tabloul cu copacul, apoi plecă lăsînd nervii lui Thaw să zbîrnîie pradă unor mesaje conflictuale de anticipație și resentiment. Critica se termină fără ca tabloul lui să fie menționat, și ore la rînd dezamăgirea îl roase ca o picătură de acid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni profesorul. Oprindu-se în fața ușii, își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau. Veselia se prăbuși ca un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în aerul și lumina blîndă. Domnul Clark arăta mult mai bine. Fața lui era din nou a unui om bătrîn, gînditor și părea că dirijează o mică orchestră cu arătătorul. Patul domnului McDade era gol, doar cu salteaua de sîrmă. Thaw își imagină cum trupul lui cu piept de turturea era dus de tînărul tăcut și îmbrăcat în negru care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiecare nouă adăugire, Dumnezeu se ascunde din ce în ce mai mult în spatele universului pînă sîmbătă, cînd îi vedem doar nările într-un nor, suflînd viață peste Adam, care se trezește printre creaturile de jos. Adam are aceeași formă ca Dumnezeu, însă e mai gînditor. în final, iată și peretele din fața orgii. Adam și Eva îngenunchează strînși unul în altul lîngă rîul care izvorăște de sub pomul vieții. Pasărea din copac este un phoenix. Mai am și alte detalii la care să lucrez. După o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă simt stingheră cînd n-o faci. — Bine. Ești frumoasă. Se șterse și începu să se îmbrace într-un costum gri din tweed și-și trase un pulover. Ea își legă atentă părul cu o panglică galbenă, părînd tristă și gînditoare. El o sărută și-i zise: Nu mai sta posomorîtă! Tu ești lumina și eu sînt umbra. Nu te bucuri că sîntem deosebiți? Ea făcu o grimasă și ieși spunînd: — E greu să strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu produc hrană, combustibil, adăposturi sau idei folositoare; munca lor este doar o modalitate de a-i controla mai mult pe cei care le fac. — Și dumneavoastră ce faceți? — Case. Sînt administrator de atelier la grupul Volstat Mohome. Lanark zise gînditor: — Grupurile astea, Volstat, Algolagnics și așa mai departe... sînt ceea ce lumea numește creatura? — Unii dintre noi o numim așa. Consiliul e finanțat de ea. Și institutul. îi place să se numească fundația. Sînt sătul de numele astea mari și vagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigur că Lanark nu minte cînd ne spune ce-a auzit. Sugestia mea, și cred asta, este că persoana care l-a informat l-a indus în eroare. — Distrugerea pașnică a unui oraș modern ar fi ceva nou, zise Sludden gînditor. Asta ar însemna că ar fi un oraș fără o administrație eficientă. Și creatura ar trebui să ofere multe mașini noi și puternice. Iar distrugerea ar trebui aprobată de o adunare în plen a consiliului, o întîlnire la care Unthank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]