1,349 matches
-
necheze, iar Valerius trebui să-l prindă de hățuri și să facă mari sforțări ca să-l țină, fiindcă se ridica speriat pe picioarele dinapoi. Prevestirea unor întâmplări îngrozitoare părea să zdruncine lumea chiar sub ochii lui. Pe lângă el trecură în galop, aproape fără să atingă pământul, trei călăreți, siniștri în mantiile lor negre, care dispărură în pădure. În spatele lor veneau trei femei înveșmântate în alb, care zburau prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dădu să o pornească din nou spre pădure; alergă de mai multe ori spre pădure și înapoi spre Valerius, până când acesta își învinse teama și înțelese că Lurr voia să-l ducă undeva. Sări în șa. Calul o porni la galop printre copaci în urma lui Lurr, înainte ca Valerius să apuce hățurile. Valerius se ținea de coamă și strângea cu putere trupul calului între genunchi, să nu fie aruncat din șa. Vântul se potoli, crengile copacilor nu se mai clătinau. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se văzu dispunându-i în prima dintre cele trei linii pe expediti înarmați cu lănci, dintre care mulți luptaseră alături de el la Ieslea găinilor și despre care știa că erau neînfricați în luptă. Îl văzu pe Arrius întorcându-se în galop cu oamenii săi, fugind de dușmanii pe care nu reușise să-i învingă. — Deschideți o breșă în linii! strigă și se ridică o clipă, apoi căzu, tremurând din cauza febrei, în timp ce în fața lui liniile se deschideau să-i lase să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erau zile de sărbătoare și din satele din jur venise o groază de lume. Antonius ordonă să se dea foc caselor din apropierea zidurilor, iar pe acoperișurile celorlalte îi instală pe soldații lui, înarmați cu bârne, țigle și torțe. Trecea în galop de la o legiune la alta, continuând să lupte. Părea invulnerabil, căci săgețile dușmane treceau pe lângă el fără să-l atingă. Pe când ridica un pilum spre ziduri, simți o durere cumplită în umărul drept. Simți sângele curgându-i sub armură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai puțin de o zi, străbătuse câmpia și pădurile și ajunsese la vreo douăzeci de mile de Roma, la Saxa Rubra, unde staționa armata lui Antonius. Sub cerul limpede, pe care se profila muntele Soracte acoperit de zăpadă, intrase în galop în tabăra flaviană. Acum stătea trufaș în fața cortului Pretoriului, exprimându-și indignarea, în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul meu lui Vitellius. Nu ai nimic altceva de spus? întrebă mesagerul privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața ca reprezentare. Din poem s-a născut o carte, m-a scos din iluzii deșarte; înhămate la caii mei ce refuzau galopul, lăsam în urmă potopul. Căutam o altă rostuire să mai rămân în amintire. Un glas striga: nu te mai teme! Prin zăbrelele privirii a orbit o stea, cu icoanele lacrimilor se îngemăna. În rest, ca la teatru: cu vulturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
face în următorii 25 de ani. Singurul impediment în negociere este adausul de compensație de 15 îngrijitori de elită pe exemplar, conform condiționărilor aduse de Sindicatul Ecvestru Român, Federația Femeilor Libere și Asociația Națională de Echitație la Trap și la Galop. Americanii au revenit pe adresa Guvernului cu cererea acordării unei Clauze Speciale de și Parlamentul s-a opus categoric. Evident Parlamentul Europei. Alături de mine se află domnul profesor doctor docent Calu Egistu, reputat specialist în cabaline de talie mare, mijlocie
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Să ne vedem sănătoși, că de povestit or fi destule! Pe mâine! * M-am oprit anume la intersecția uliții Arapului cu Bariera Veche... În lumina mângâietoare a dimineții de toamnă, imaginația parcă-i mai sprințară. Aud ropot de cal în galop... „Trebuie să fie un călăreț de Țarigrad, care aduce cine știe ce veste către vodă?” Îmi trec mâna peste frunte, ca să-mi alung vedenia... Și nu mică îmi este mirarea când, într-adevăr apare un călăreț, dar pe o biată mârțoagă, care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se afla o rohatcă, una din cele 11 despre care am vorbit. Tot pe acolo pe aproape te întâmpina stația de poștalioane, de unde am fi putut împrumuta câte un cal care să ne ducă acasă când la trap, când la galop, cu gândul la “Șarja Cavaleristului” care a fost așezată la intrarea în manejul Regimentului 7 Roșiori de aici din Copou. Fiindcă veni vorba de acel manej, află dragă ieșene, că acum vreo 55 de ani - pe când acesta încă exista - am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
înseamnă să călărești pe deșelatelea și cum devine treaba să stai înfipt în șa și să strunești din dârlogi un cal focos! Ia te uită, domnule, pe cine am lângă mine și habar să n-am! Atunci încălecarea, și la galop! Înainte de a ne lua vântul, spune-mi cam pe unde ne putem vedea mâine dimineață, ca să ajungem la podgoria cu nume exotic... Da, da. Se spune că vierii unguri veniți să lucreze în viile ieșene ar fi dat numele de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
doar am vrut să să te ia...iau de neva... nevastă, da’ ta...tare mai erai a dra...dracului! Ești fi... fimei afu...afurisită Zănovie!” După ce spunea - aproape de fiecare dată - aceleași cuvinte, nepoftitul o lua la fugă, pentru că bunica pornea galop spre poartă cu măturoiul în mână. „Iar ai venit, zăludule? Cu tine să mă mărit? Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar pe portiță și alerga după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că doctorul de gardă și portarul se codesc, o strigat: „Măi vădanelor, dați cheia la mine!” Până când să se dumirească cei doi, bețivul o și intrat în curte, i-o smuls cheia doctorului din mână și, bodogănind, o luat-o galop spre morgă: „Acuma să vă văd, babelor! Acum, când am să-i dau drumul strigoiului...” In acest timp, doctorul de gardă și paznicul se înghesuiau unul în altul, privind cu groază spre ușa de la morgă. Cu mișcări cam nesigure, bețivul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
chirurgical acut... ― Și atunci cum ai rezolvat cazul? Cum ai procedat? ― Le-am spus: “Dacă Într-un ceas mama voastră nu ajunge la spitalul din târg, ca să fie operată... Adio mamă!” ― Și? ― “Aveți cai buni. Urcați-o În căruță și... galop la spitalul din Dorohoi, cu biletul acesta...” Să știți că m-au ascultat dumnezeiește... Peste vreo două săptămâni, Însă, m-am trezit din nou cu toată cimotia la dispensar... De această dată erau pașnice... Ei, da’ povestea-i lungă... Poate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
altceva decît să urce-n șaretă cu Șichy și să plece după un mecanic. Urmăresc sunetul potcoavelor lui Franz Marc, zgomotul pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul nu se mai aude, dar inima se zbate, saltă ca el, în galop. De ce m-oi gîndi la Styx și la credința grecilor că fluviul infernal dizolvă orice navă, în afară de cele făcute din copite de cal? Plecarea lui Russ cu Șichy o recunosc: e o scenă din romanul literaturii§§§§§§§§§§§§. Nu mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sfatul mamei sale și încercă să se calmeze. Mâncă ceva, apoi începu să se plimbe agitată prin casă, fără un motiv anume. Se vedea cât de colo că nu avea putere să-și țină În frâu nervii porniți într-un galop nebunesc. - Tot nu te-ai liniștit!? - Cum să mă liniștesc, mamă? Am venit așa de târziu fiindcă, ajutată de mai multe colege, am pus în ordine secția. Asistenta șefă spuse aceste cuvinte pe un ton atât de ironic, încât mamei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de familie. Eu am lăsat totul pe seama lui Victor și uite unde am ajuns!? Voi încerca să recuperez ceea ce am pierdut, să preiau controlul căruței, dar caii aleargă așa de repede, încât nu sunt sigură că le voi putea stăvili galopul. Soțul ei nu mai era cel care, până nu demult, n-o mai scotea din prințesa visurilor sale... Serviciul său, în care plocoanele și mita formau fondul extrabugetar, îi dădea posibilitatea de a se hazarda în aventuri amoroase, jocuri de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pot cheam-o aici nu vine promite-i tot nu vine ameninț-o nu vine (operația de aranjare a elementelor distribuie un sens acolo unde vârtejul entropic ucide corpul pufos, umed de viață al cuvântului, ca o nară de cal În galop pe suprafața albă a zăpezii). Se ridică din fotoliu. Merse către ușă. Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se apleacă. Șterge oglinda. Imaginea dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă! mormăia Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un râs puțin bațjocoritor. Goana
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se apropie de șosea. Deodată zări o trăsură. O recunoscu, începu să strige. Glasul i se pierdea în uruitul roților. Îl cuprinse o clipă deznădejdea. Dacă se va întîlni pe drum cu vreo ceată de țărani? Trăsura se depărta în galopul cailor. " Ce tâmpiți și țăranii! își zise dânsul cu amărăciune. Se năpustesc asupra arendașului să-l omoare și pe urmă îl lasă să plece cu trăsura... Dacă știam, rămâneam și eu pe loc și nu mă mai chinuiam prin hârtoapele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la toți primitivii, reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat. Puse mâna pe brațul procurorului, să-i oprească sforțarea intelectuală: ― Un moment... Ce s-o fi întîmplat oare, de gonește așa maiorul? Tănăsescu se grăbea doar să-i anunțe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce zici, domnule prim-procuror? ― Să nu ne pierdem capul! zise Toma Grecescu cu spaimă. Legea trebuie respectată, domnule prefect! ― Trompet, trompet! răcni Tănăsescu. Unde umbli, zevze-cule?... Aici, lângă mine să stai, înțelegi? Trompetul batalionului, un sergent călare, sosi în galop cu trâmbița sprijinită reglementar pe genunchiul drept: ― Ordonați, domnule maior! Tănăsescu întoarse spatele. Auzea vorbele lui Anton, care-l supărau mai mult ca orice, parcă I-ar fi insultat pe el personal. Se gândea să se repeadă la dânsul și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii de el, cu An-te-hai alături de mine. Războinicul lovește ușurel coastele animalului și acesta vine în galop spre mine. Mă uit la el pe sub umbrele aruncate de soarele care răsare. În clipa în care mă recunoaște, se dă jos de pe cal și se aruncă la pământ: — Majestatea Voastră, Yung Lu la dispoziția dumneavoastră. Știu că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în luna lui gustar, de la cursele de la Challans [...]. În cale întâlnește vorba cântecului pe toate cărările, pe marginea taluzurilor, imense umbrele violet", cu mânerul înfipt în pământ. Închipuiți-vă așadar "că în trecere, aflat în trăsură și mânând calul la galop, aproape de tot de marginea drumului, răstoarnă cu un șfichi iute și iscusit cortelul o plăcere nevinovată a burghezilor de prin partea locului. Va zări negreșit o pereche de tineri în straie de sărbătoare", sărutându-se aprig pe gură și pipăindu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a furie în mers și în purtări. Încercă să vorbească cu un bătrân așezat la masa unui han. Bătrânul, cu un surâs disprețuitor, îi răspunse: Toți sunt neguțători, aleargă nebunește după aur și argint și țin caii și catârii în galop până-i termină. Și care e motivul unei asemenea grabe? Au o întâlnire la care trebuie neapărat să ajungă? Se duc la târg să vândă. Și cârciumarii serveau grăbiți, luau banii și se adresau degrabă altui client. Dacă Geronimo ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]