15,944 matches
-
acoperișul terasei se ridica burlanul instalației de gaze, o țeavă inoxidabilă cu un fir subțire de abur. Norișorul format deasupra intrase în nemișcare, pierduse direcția și împietrise peste acoperiș. Pe zid era un ceas, de neignorat, ca un ceas de gară, cu cifre negre pe fond alb și secundar roșu. Acum stătuse. Kasper privi spre lac, destul de departe văzu interferențele micilor văluriri de la suprfața apei. Fenomenul din fața lui era local, în depărtare apa se mișca. Voi să-și ridice mâna spre
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
de sine, încearcă a acoperi simțămîntul dureros prin mimica unei jovialități gen „rîsu-plînsu”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubitele mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu o plasă de fluturi/ ne anunță că vaporul cu aburi va porni imediat la drum” ( Cînd tocmai te pregăteai). Un interes al autorului e cel de a-și lărgi alonja discursului pentru a testa „rezistența” solitudinii în
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
rustic, stivă de lemne de cum pășești în casă, năvod și cizmă cu carâmb înalt, agățată în cui; prea uriașă pereche de cizme, în contrast nefiresc cu o locuință minusculă... Urcăm apoi în trenul tras de o locomotivă pe cărbuni. Din gara minusculă, păstrând aievea atmosfera de epocă - biroul impiegatului, cu abac și șapcă la vedere, sală de așteptare, valize de lemn și saci de sfoară - îți cumperi biletul, urci în vagonul descoperit, controlorul în uniformă țaristă își face apariția, se trage
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
a reușit până la urmă să cumpere, după negocieri lungi despre care în treacăt îmi amintise acum câteva luni, fostul Hotel Grivița. O cladire monument istoric ajunsă o ruină, dar care este lipită de hotelul pe care îl are deja la Gară de Nord, Eurohotels. Vânzătorii sunt persoane private, moștenitori care și-au redobândit proprietatea în instanță de judecată. A! Deci asta era! Nu rămâne decât să îmi cer scuze lui Voiculescu pentru că soțul meu nu a fost în stare să ia
Elena Udrea: Soțul meu a cumpărat Hotelul Grivița () [Corola-journal/Journalistic/44649_a_45974]
-
sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica unei jovialități, gen „rîs printre lacrimi”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubirile mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu plasă de fluturi/ ne anunță că vaporul cu aburi va porni imediat la drum” ( Cînd tocmai te pregăteai). Dar Ion Cristofor înțelege a-și lungi alonja discursului, a-și testa astfel „rezistența” singurătății urmărindo în diverse ipostaze
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
un strat subțire de zăpadă cenușie. Doar câțiva călători,împrăștiați de-a lungul căii ferate, parcă pentru a părea mai mulți, așteptau sosirea acceleratului de Timișoara. În rest, nimeni și nimic; doar o noapte de iarnă, ca oricare alta, o gară obișnuită, cu nimic diferită de celelalte, poate cu bănci mai puține și luminată mai prost. O noapte sau o dimineață de decembrie a anului 1988, când doar trei zile mai erau până la Revelion. În sfârșit, liniștea din gară fu străpunsă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
alta, o gară obișnuită, cu nimic diferită de celelalte, poate cu bănci mai puține și luminată mai prost. O noapte sau o dimineață de decembrie a anului 1988, când doar trei zile mai erau până la Revelion. În sfârșit, liniștea din gară fu străpunsă de fluieratul ascuțit al locomotivei. Privirile tuturor se îndreptară în aceeași direcție și o mulțumire generală se putea citi pe chipurile lor triste, înfrigurate. Un milițian își aprinse lanterna, încercând să străbată întunericul de-a lungul șinelor, pesemne
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
familie, părinții și doi copii, de vreo zece anișori, stăteau ținându se de mână, de frig sau, poate, să nu se piardă. Nu aveau bagaje, probabil așteptau pe cineva, apropiat și drag. Altceva, ce să caute la trei noaptea în gară? Copii, să-i sărutați mâna lui nenea și să nu-l întrebați ce a adus! încercă să-i povățuiască, aproape șoptit, mama, dar nu o auzi nimeni, nici măcar micuții: trenul intrase deja în gară. Dar femeia zâmbi, parcă mulțumită că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să caute la trei noaptea în gară? Copii, să-i sărutați mâna lui nenea și să nu-l întrebați ce a adus! încercă să-i povățuiască, aproape șoptit, mama, dar nu o auzi nimeni, nici măcar micuții: trenul intrase deja în gară. Dar femeia zâmbi, parcă mulțumită că-și făcuse datoria. Nu coborâră mulți din tren, acceleratul era aproape gol, iar de urcat, nici atât. În câteva minute, peronul se eliberă. În spatele stației, la două-trei sute de metri, familia din gară se opri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
deja în gară. Dar femeia zâmbi, parcă mulțumită că-și făcuse datoria. Nu coborâră mulți din tren, acceleratul era aproape gol, iar de urcat, nici atât. În câteva minute, peronul se eliberă. În spatele stației, la două-trei sute de metri, familia din gară se opri în fața unui bloc turn, construit recent. Nu erau singuri, bărbatul așteptat sosise. Copiii, care vorbeau și râdeau în neștire, fără a fi luați în seamă, îl țineau fiecare de câte o mână. Musafirul era un bărbat înalt, plinuț
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
înalt, plinuț, trecut de prima tinerețe, roșu la față, îmbrăcat într-o haină lungă din piele. Pe cap avea o căciulă de astrahan, gri, cu bordură. Ce-ai spune, Gheorghe, dacă frate-tu ar sta aici, la etajul 2, aproape de gară, aproape de centru? Ți-ar fi trecut măcar prin gând o asemenea realizare? întrebă brusc, fără ași ascunde satisfacția, tatăl copiilor, lăsând jos cele două genți, destul de voluminoase. Toți tăcură, chiar și cei mici. Se părea că știuseră întrebarea, că aceasta
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îmi pierd pâinea, vă rog să mă credeți! Așa am primit dispoziție, la noi e mai rău ca la armată... repetă pentru a doua oară taximetristul pe care Gheorghe tocmai îl oprise la ieșirea din bloc, la câțiva pași de gară. Copiii se întristară brusc. Visul de a merge la bunica lor la țară cu acea Dacie nouă era amenințat de bărbatul brunet, îmbrăcat într-un cojoc scurt. Dar tristețea lor dură numai câteva secunde, deoarece unchiul Gheorghe deschise portiera și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe taică-său, un golan care nu dormea noaptea, umbla numai după furat, împreună cu alți doi bețivi?! Unul e Costin, învățătorul de peste deal, care în genunchi m-a rugat să pun o vorbă, să-i titularizeze femeia. Celălalt, impiegatul de la gară, pe care nici în partid nu l-am primit, că știam că ascultă ,,Vocea Americii” și ,,Europa Liberă” și că mai povestește și la alții. Am intervenit la județ, astă vară, când l-au ținut o noapte la securitate... Mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai era și isteață, așa încât a intrat foarte ușor în grațiile ,,Comitetului” și, în scurt timp, se tutuia cu majoritatea liderilor locali, mai puțin cu președintele, cel puțin în prezența altora. A început? Drăgulescu nu a venit, am înghețat în gară ca prostu’ și am mai cumpărat și un buchet de trandafiri. Noroc că am luat cu mine aceste domnișoare, altfel m-aș fi plimbat cu buchetul prin gară... Mă rog, ia-le tu și nu le lăsa aici, că până
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în prezența altora. A început? Drăgulescu nu a venit, am înghețat în gară ca prostu’ și am mai cumpărat și un buchet de trandafiri. Noroc că am luat cu mine aceste domnișoare, altfel m-aș fi plimbat cu buchetul prin gară... Mă rog, ia-le tu și nu le lăsa aici, că până mâine dispar. Nu mai continuă Petrache, își dezbrăcă scurta de piele, îi goli buzunarele de țigări și brichetă, își aranjă cravata, se pieptănă cu grijă, apoi intră vertiginos
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bine a făcut... Mam stăpânit cu greu, cu toate că vedeam negru în fața ochilor. Am sărutat copii, le-am cumpărat ceva de la bar și iam dus în restaurant să servim masa. După ce i-am văzut sătui, am vrut să-i duc la gară, dar nevastă-mea, care până atunci nu scosese o vorbă, ce crezi că mi-a spus?... „Petrică, am venit să te iau acasă. Strânge-ți lucrurile și hai! Nu mai pierde timpul pe aici și hai la copii! Au nevoie
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la casa noastră. El rămâne aici“... I-am dat cinci sute de dolari, nu a vrut să-i primească, dar i-am băgat în buzunarul băiatului. Atunci nu a mai comentat. Cu greutate a acceptat să o ducă șoferul la gară. La plecare, i-am dat undă verde să înainteze actele de divorț și am trimis-o la un avocat de al meu. Am fost la un termen, în biroul președintelui, două-trei vorbe și m-am văzut liber. Parșiv mai ești
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
un strat subțire de zăpadă cenușie. Doar câțiva călători, împrăștiați de-a lungul căii ferate, parcă pentru a părea mai mulți, așteptau sosirea acceleratului de București. În rest, nimeni și nimic. Doar o noapte de iarnă, ca oricare alta, o gară obișnuită, cu nimic diferită de celelalte, poate cu bănci mai puține și luminată mai prost. Printre cei veniți la gară, mai într-o parte, un băiat de vreo paisprezece ani și o fată cam de aceeași vârstă, fără bagaje, așteptau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mulți, așteptau sosirea acceleratului de București. În rest, nimeni și nimic. Doar o noapte de iarnă, ca oricare alta, o gară obișnuită, cu nimic diferită de celelalte, poate cu bănci mai puține și luminată mai prost. Printre cei veniți la gară, mai într-o parte, un băiat de vreo paisprezece ani și o fată cam de aceeași vârstă, fără bagaje, așteptau trenul de noapte, cum îl numeau localnicii. Mai bine o ascultam pe mama și stăteam acasă, dacă va merge la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
stăteam acasă, dacă va merge la hotel, cum a spus ea? Fetița, înfrigurată, tropăia mărunt, să se mai încălzească. Am vorbit cu el, dragă, de câte ori să-ți repet? Vine la noi direct, e și casa lui, nu? Trenul intră în gară și, peste un minut sau două, un bărbat în putere, bun de muncă, așa cum ar fi spus bunica lor, coborî de la vagonul restaurant, cu două geamantane mari. Se opri, își aprinse o țigară, apoi se îndreptă spre cei doi copii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai multe lucruri interesante. Mă aplec, iau merele fără să le mai aleg, bag câte unul în fiecare buzunar. Când ies îmi aduce aminte să nu spun cuiva secretul nostru. Dau din cap că da. Gabriela Mateescu Între timp La gară mi-a luat fără nici o vorbă cele două valize (un set de culoarea liliacului, care, pe peronul ponosit de toamnă, părea dintr-un alt film) și le-a așezat ușor neglijent în portbagajul mașinii. A întins mâna spre geanta laptopului
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rar. Dar acasă e bine, e liniștea în care mă ascund de zarva Clujului. Azi trebuie să mă întorc, așa că urmez același ritual ca de fiecare dată: încă un prânz în familie, făcut bagajele și apoi drumul cu mașina până la gară. În stradă pare mai frig decât în curtea casei noastre. Tata se urcă la volan, eu nu m-am sinchisit să fac școala de șoferi, am trăit mereu cu impresia că mașina e o entitate cu voință proprie. În oraș
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Dorm un somn bolnav și chinuit. Secvențele de veghe și cele de inconștiență alternează halucinant. Din când în când, cineva mă pășește în drum spre toaletă. În stații, ușa vagonului se deschide și aerul rece mă înfioară. Cobor înfrigurat în gara aproape pustie. Îl salut pe controlorul ce stă aninat de ușa unui vagon. Încerc să descriu un gest elegant cu pioletul și înclin ușor capul a recunoștință. Drumul până acasă e parcă mai lung decât oricând, ultimele trepte sunt mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește ușor spatele și-și îndreaptă fața spre câini. Au amuțit amândoi. Mă privesc cu ochii înlăcrimați, implorându-mă să mă opresc. E prea târziu. Trenul a plecat din gară. Mai întâi încet, cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca un animal. Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme de plăcere. Și ei se zvârcolesc în chinuri. Ea își izbește fesele de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]