19,733 matches
-
te poți baza pe faptul că Lauren ar putea anula o cină la care alte fete ar da orice să participe, stabilită pentru ora 8, anunțând despre asta exact la ora 8, și să i se treacă totul cu vederea. Gazdele din New York privesc În perspectivă: probabil că filosofia lor este că dacă nu și-a făcut apariția cu această ocazie, poate că va veni data viitoare, dar nu și dacă te superi pe ea. Și pe urmă, folosește Întotdeauna niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Alixe Carter. A fost făcută foarte din scurt, la câteva zile după ziua de naștere a lui Lauren, și trimisă prin curier. În New York, nimeni nu mai trimite ceva prin poștă, căci o invitație trimisă prin poștă Înseamnă că gazda este ambivalentă În legătură cu prezența ta la evenimentul pe care-l organizează; dacă ar vrea să fie sigură că primești invitația și că Îi dai repede un răspuns, ți-ar trimite-o prin curier. Hârtia din care era făcut plicul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am mers repede acasă, unde l-am găsit pe Milton deja instalat pe singura sofa din salonul meu, nici aia arătând prea bine. Era Îmbrăcat cu un caftan portocaliu intens, aruncat peste niște pantaloni albi din olandă, În stilul caracteristic gazdelor din Palm Beach În anii ’60. Când am intrat, și-a ridicat sprâncenele cu compătimire, arătând cu capul către deprimantul ansamblu de stat jos. Nu-mi vine să cred că l-ai convins pe portar să te lase Înăuntru, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
repetă Nancy. SU-PERB! Arăți minunat!!! Am auzit că dantela este din - OOO! Iat-o Nina Chlore! Vine pe covorul roșu! Acum era rândul lui Nancy să pară plictisită de Mischa Barton, așa că Îi spuse „MulțumescMischalarevedere“, pe acel ton pe care gazdele emisiunilor TV Îl rezervă pentru celebritățile oarecum invitate să plece de pe platou - cu vocea care implică aluzia „timpul tău a expirat“. Pe ecran, Nina plutea către Nancy Într-un nor de șifon. În ciuda tuturor relelor, nu mă puteam abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
privit în oglinda asta, zice. Au luat-o acasă. Au îmbătrânit în oglinda asta. Toate femeile alea tinere și frumoase au murit, dar uite că șifonierul a rămas, și acum valorează mai mult ca oricând. Un parazit care-i supraviețuiește gazdei. Un prădător mare și gras în căutarea următoarei cine. Prin labirintul ăsta de antichități, zice, bântuie stafiile tuturor celor care au avut cândva mobilele de-aici. Ale tuturor celor îndeajuns de bogați și de împliniți cât să vrea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bijuteriile în care oamenii își pun speranța că-i vor mântui. Toate reziduurile care supraviețuiesc talentului, inteligenței și frumuseții. Toate mizeriile decorative lăsate în urmă de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor lor umane. Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de droguri, de sex, de furat sunt stăpâniți, de fapt, de spirite atât de împătimite după lucrurile astea, încât nu le pot lăsa nici după moarte. Bețivii și cleptomanii sunt posedați de spirite rele. Suntem un medium al culturii. O gazdă. Unii încă mai cred că-și conduc propria viață. Noi suntem cei posedați. Cu toții bântuim și suntem bântuiți. Întotdeauna prin noi își duce viața ceva străin. Întreaga noastră viață este vehiculul a ceva care trebuie să vină pe lume. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ei, mama, cum îți închipui?! Pînă acum..., ca la început... Eu am să mă zbat să te aduc în Iași. Bine, mama; cum vrei tu..., deși... Nu mi-ai spus, ce fel de oameni sînt cei la care stai în gazdă? A... Așa..., de treabă. Să înveți, să-ți continui studiile; e păcat să rămîi numai cu liceul; acuși vor avea toți liceul. Nu mă îndoiesc, tu înveți, îmi închipui, dar să ai grijă să mai ieși la un film... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce ți s-a făcut, vei bea cu noi un strop de whisky. Săteanu vrea să se ridice, dar soția, printr-un gest scurt, aproape autoritar, îl oprește: Nu. Vă voi ține companie două-trei minute, așa-mi impune rolul de gazdă, de vreme ce v-am adus cafelele, dar nu voi bea. Mișcă puțin unul din fotoliile de lîngă perete, așezîndu-l pieziș, merge apoi în spatele barului și-și face de lucru la magnetofon, cercetînd o hîrtie, pe care stau notate melodiile și numerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai, luîndu-i iarăși mîna să i-o sărute. La sfîrșitul programului te-aștept să te conduc. Te rog! Nu. Nu se poate. Stau așa departe, și vremea asta... Cum ai să te întorci? Trebuie neapărat să mă întorc? Stai la gazdă? Da. Atunci, mă conduci tu. Stau aproape. Mîna fetei face o mișcare bruscă, zvîcnind, fără intenția de-a se elibera. Ai băut ceva seara asta spune Cristina pe un ton rece. Da. Atunci, te iert, de vină-i băutura; ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîdă, întinde apoi palma stîngă și-i cuprinde strîns degetele mîinii drepte, șoptindu-i: Nu mă privi așa; n-am altă ieșire. Credeam că n-ai să mai vii. De ce-aș fi făcut-o? Poate pentru... pentru că stau la gazdă și stau departe... Mihai ridică mîna eliberată de degetele nervoase ale fetei și ia ceașca, sorbind, înfiorat de aroma cafelei. Dacă mai trec o dată pe aici, voi fi dator vîndut. La rîsul delicat al fetei, venit ca un răspuns, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridicîndu-se, obligînd și pe fată să facă același lucru: Îmi refuzi și azi propunera de-a te conduce cînd pleci? Să nu vină cineva... șoptește fata, fără să facă vreo mișcare, prin care ar dori depărtarea. Eu nu stau la gazdă, la mine nu poate veni nimeni spune Mihai încet, convingător, trecîndu-și ușor buzele peste ale fetei. Te rog! tremură fata, ca scuturată de valul unui frig, rupîndu-se din chinul prelungit, apoi, ca o scuză, arată spre scaun: Te rog! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trăsături perfecte -, dar este și elegant îmbrăcată, o eleganță mai mult decît costisitoare; toate astea ascunzînd un ce plin de neliniște. Indiferent de intenția cu care ați venit, înclină Mihai privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă. Numai că eu, acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea de a-l plesni pe cel din fața mea, peste ochi, cu dosul palmei. Sub ce acuzație? Obrăznicie! Nu zău?! se trezește Mihai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o gazdă..., mulțumesc că m-ai anunțat!, cred că după vizionare mă duc la uzină... Ce bine c-ai venit, altfel nu ajungeam la vizionare. Mulțam! Încuie ușa în grabă, pornind spre scări cu pași mari, continuînd să se îmbrace din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ambulatoriu a lui Gaston, drenau chestia, aceasta se umfla din nou în treizeci și șase de ore. Lui Alan i se părea deseori că sacul dezgustător e un parazit care se hrănește cu rezervele imense de vitriol și bilă ale gazdei. Alan intenționase, categoric, să dreneze chistul cu totul. Apoi, dacă mai avea timp, ar fi vrut să mai meargă două mile până la East Finchley ca să verifice dacă pansamanetul lui Bull trebuie schimbat. Măcar atât putea face și el, ținând cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lămâie. Refuzaseră kebabul special al lui Tiresias, despre care li se spusese că „partea de sus e pentru bărbați, cea de jos pentru femei și totul e străpuns de o țepușă“. În tot timpul mesei, reușiră să nu atragă atenția gazdei lor cu piept generos. Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ales pentru a atrage norocul în anul care vine. Perechea de versuri este cu rimă, fiecare vers fiind alcătuit din cinci sau șapte caractere. Sunt scrise cu tuș negru sau cu auriu pe hârtie roșie și simbolizează dorințele sau speranțele gazdei pentru noul an. Sărbătoarea Primăverii se încheie cu cea a Lampioanelor, în a 15-a zi a primei luni după calendarul tradițional chinezesc, de fapt în prima zi cu Lună plină din noul an. Modul de petrecere a Sărbătorii Primăverii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu Părintele Tuck : ochii rotunzi i se Îngustau, gurița ediție de buzunar devenea o liniuță dreaptă și severă. Parcă se schimba subit filmul - În fața ta se afla acum agentul secret al rezistenței franceze, ce-ți Înmîna documente falsificate, sau poate gazda unui cuib de hoți din lumea interlopă, ce-ți oferea diamante furate. „O clipă, vă rog” spunea și se uita rapid În jur. Apoi, ghemuindu-se În fața seifului În așa fel Încît să nu lase să se vadă ce conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se simțea mai bine șezînd; În această poziție, umerii largi Îi ieșeau În relief și-i dădeau o Înfățișare atletică, ascunzîndu-i statura măruntă. — Am venit la timp, zise el, și-și aprinse o țigară, fără să-i ofere una și gazdei. În Încăpere se răspîndi o duhoare amăruie de tutun ieftin. Vă servesc cu niște biscuiți? Întrebă Rowe, deschizînd dulapul. Ca mai toți oamenii care trăiesc singuri, Își Închipuia că obiceiurile sale sînt ale tuturor, nu i-ar fi trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel, parcă și uitase disputa de adineauri. În lipsa dumitale, Începu el, m-am gîndit că numai niște intelectuali ca noi pot fi oameni Într-adevăr liberi, dezbărați de convenții, de patriotism, de orice sentimentalism... Nu avem ceea ce se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de spiritism este istovitoare, dar cea de astăzi... Și ridică, Împreună cu Hilfe, trupul Încununat de turban al doamnei Bellairs. Apoi, mîna care se muiase cu atîta gingășie În sîngele domnului Cost scoase cu un gest la fel de delicat cheia din corsajul gazdei. — Cred c-ar fi mai bine să rămîneți cu toții aici, spuse doctorul Forester. Ne Întoarcem Îndată, vreau doar să telefonez la comisariatul de poliție din Notting Hill. Și spunînd acestea, părăsi Încăperea Împreună cu Hilfe. Se așternu o tăcere penibilă; multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prezint. - Delia, zice ea. Îmi aprind și eu o țigară. Beau vin. - Deci Delia? întreb. - Deci ce? - Deci. - Da, deci. Deci Delia. - Da, zic. Și ce să mai zic? Poate să încep o conversație? - Stai la cort? întreb. - Nu, la gazdă. - Singură aici? - Cu o prietenă, dar... nu știu unde e, s-a dus cu un tip pe dig, și în bar era cam mult fum și cam multă lume și cam proastă, și... - Deci... - Exact. - Foarte bine, spun. O să bem sticla asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fuseseră martorii celor întâmplate încremeniră. Le venea să aplaude, sau să plângă, sau să creadă în Dumnezeu, sau toate la un loc, dar, ca de obicei, nu făcură nimic din toate astea, ci se îndreptară în tăcere spre casele și gazdele lor. Aurel rămase singur, citind. După ce termină cartea, se ridică de pe prosop, îl împături și îl băgă în portbagaj. Își scoase slipul care fusese udat puțin de val, se îmbrăcă în hainele pe care le avea în geanta de plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
MOVIES LIVE SHOW După cum știe mai toată lumea, îmi petrec vacanțele de vară întotdeauna la 2 Mai, un sat aproape liniștit de pe coasta Mării Negre, la puțini kilometri de granița cu Bulgaria. Stau de obicei o lună de zile, mereu la aceeași gazdă, de aproape două duzini de ani. În luna pe care o petrec acolo nu se întâmplă nimic: citesc, ascult muzică, lenevesc, port discuții, mă uit la ceas, uneori ajung la mare și înot. Nu sunt singur acolo, ci înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doctor). Stăteam cu toții în jurul unei mese dreptunghiulare de lemn și mâncam pâine cu unt și cu cașcaval sau parizer. Și brusc mi-am dat seama că ar merge și niște roșii. De care nu îmi era greu să fac rost, gazda noastră având o grădină uriașă în care, printre altele, cresc roșii. Atât de multe, încât este silită să vândă o parte dintre ele. M-am ridicat de la masă și am plecat să caut legumele, care de regulă se află într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]