7,151 matches
-
mi-a povestit, că decanul avea dreptate. Se angajă la "Scânteia tineretului" unde lucrau atunci N. Țic, Radu Cosașu, Eugen Mandric și viitorul lui prieten de-o viață Ion Băieșu. M-am reîntâlnit peste câțiva ani cu Fănuș, în ambianța "Gazetei", intrat și eu de-acum, vezi Doamne, în lumea literară, ca tânăr critic promițător. Între timp se rotunji însă în calendarul literar, în dreptul numelui Fănuș Neagu, o cifră incredibilă - 70. Este venerabilă vârstă - cum să-i spun altfel? - pe care
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
de Ion Vinea revistei Steaua de la Cluj. Era prin 1963 și însemna prima lui apariție în presă după o lungă absență. Tot acolo i-au apărut, mai pe urmă, și o seamă de materiale pe care Vinea le oferise întâi Gazetei Literare, dar fuseseră supuse acolo unei lungi așteptări și apoi refuzate. Cine erau, în realitate, "tannenbaumii" și "pociumbii" de care amintiți în textul versificat? Erau, e adevărat, termeni cifrați, pot să vi-i decriptez. "Tannenbaumii" o desemnau pe Constanța Crăciun
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
să vi-i decriptez. "Tannenbaumii" o desemnau pe Constanța Crăciun (fosta mea colegă de facultate) și ajutoarele sale de la Ministerul Artelor, care a devenit pe urmă Consiliul Culturii și Educației Socialiste. Iar "pociumbii" erau Zaharia Stancu și Paul Georgescu, conducătorii Gazetei Literare. Să mă explic însă, fiindcă povestea e mai lungă. Actorul Iancovescu, om de spirit și detractor al regimului comunist, bun prieten cu Vinea și cu subsemnatul, lansase la cafenea o butadă. Zicea: "Ați văzut cine conduce Teatrul Național? Ăla
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Faclei era în corpul unei clădiri de pe Sărindar - un apartament, două odăi la mezanin - la mezanin, care inițial fusese împărțit prin glasvand. în acest spațiu erau puse mai multe mese, cu una mare la mijloc, la care scriau redactorii. Administrația gazetei o făcea mama lui Vinea, madame Iovanache. De multe ori ea încurca treburile și-mi aduc aminte că Vinea era odată foarte supărat: "Uite, zicea, ce mi-a făcut mama". Pe vremea aceea hârtia și tiparul erau ieftine, dar și
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
ea încurca treburile și-mi aduc aminte că Vinea era odată foarte supărat: "Uite, zicea, ce mi-a făcut mama". Pe vremea aceea hârtia și tiparul erau ieftine, dar și tirajele erau limitate, așa că nu se putea să trăiască o gazetă numai din vânzare. Vinea, înainte de război și, poate, și la începutul războiului, mai la fiecare sfârșit de săptămână, pleca la Brașov, unde avea închiriată o casă, în care era angajată permanent o servitoare. Mergea, deci, aici, vinerea sau sâmbăta și
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
fost în aceeași echipă mai demult, pe la mijlocul deceniului trei, când au lucrat cu Nae Ionescu la ziarul Cuvântul. Erau toți acolo: Nae Ionescu, Vinea, Șeicaru, Cezar Petrescu, Crainic. îmi povestea Vinea că odată, un prinț Sturdza a venit la redacția gazetei și a sărit să-l bată sau chiar l-a lovit pe Șeicaru, care-l atacase în scris. Fiind toată echipa de față, Cezar Petrescu a fost cel care a sărit la gâtul acelui prinț și l-a bumbăcit bine
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Cezar Petrescu a fost cel care a sărit la gâtul acelui prinț și l-a bumbăcit bine. Aceștia toți s-au simțit, într-o vreme, foarte apropiați. Pe urmă s-au despărțit și au scos fiecare în parte propria lui gazetă. Foarte bun prieten Vinea a fost și cu Nicu Cocea. Acesta i-a cedat Facla. Cocea știa mai bine decât oricine că Vinea este un condei de mâna întâi. Se mai făceau și unele lucruri în numele lui. De pildă, un
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
pildă, un doctor Lieblich, prieten apropiat al poetului - a murit și el acum zece ani, poate mai mult - mărturisea că de câteva ori, când Vinea a întârziat să dea articolul la ziar, și era musai să fie numele directorului în gazetă, fiind număr de Crăciun sau de alte mari sărbători, a așternut el, în stilul patronului, editorialul respectiv. Adevărul adevărat este, însă, că gazetarul Vinea a scris foarte mult. Iar gazetăria sa este de o mare calitate, inconfundabilă. De altminteri, și
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
lăsate în voia nimănui, a scris un roman căruia i-a pus drept titlu chiar numele satului părăsit. ,Primul meu roman nu este povestea vieții mele! Lindenfeld e un pariu (desigur cu mine însumi!). Absorbit de scrisul la ziare și gazete, pentru coșul zilnic, am ajuns la punctul în care, ca orice ziarist ce se respectă, începeam să mă obișnuiesc cu ideea că sînt un scriitor care își ratează vocația în aceea de jurnalist (sună cunoscut). În loc să mă lamentez că viața
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
în vibrația ei. Paginile cărții sunt pline de fragmente și scene scuturate de praful timpului și rotite într-un carusel strălucitor, aflat în plină activitate înveselitoare. De altfel, în cadrul fiecărui capitol (Politicale, Amor, Timp liber, Tehnica și orașul, Cărți și gazete, O zi ca oricare alta, Un chip ca oricare altul), începutul unei secvențe reia sfârșitul celei precedente, într-o continuă mișcare ondulatorie, cu schimbări inteligente de perspectivă. Odată ce prindem jocul serios al autoarei, nu ne mai surprinde atât de mult
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
bucură și de participarea președintelui Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu. Pedro García Cabrera aparține promoției de intelectuali din Insulele Canare, Spania, care în anii 30 ai secolului trecut s-a grupat în jurul unor proiecte ilustrate prin revistele Roza vânturilor sau Gazeta de Artă, cu o mentalitate deschisă, modernă și cosmopolită, dar fără să își uite rădăcinile insulare. Eduardo Westerdhal, Domíngo Pérez Minik, López Torres, Gutierrez Albelo, Espinosa și Pedro García Cabrera, alături de alții, au reușit să pună pe picioare o inițiativă
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
său fusese trimis ca învățător. Mai târziu, revine în Canare, la Santa Cruz de Tenerife pentru studiile liceale, iar pe această insulă din arhipelag își va petrece cea mai mare parte a vieții. De foarte tânăr începe să colaboreze la Gazeta de Tenerife, până când ajunge să facă parte din consiliul redacțional de la Hesperide, care îi publică prima operă, Líquenes (1928). García Cabrera a fost membru fondator al revistelor Cartones și Gazeta de Artă, cea care îi editează volumul Transparencias fugadas (1934
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
parte a vieții. De foarte tânăr începe să colaboreze la Gazeta de Tenerife, până când ajunge să facă parte din consiliul redacțional de la Hesperide, care îi publică prima operă, Líquenes (1928). García Cabrera a fost membru fondator al revistelor Cartones și Gazeta de Artă, cea care îi editează volumul Transparencias fugadas (1934), urmat în același an de La rodilla en el agua și Los senos de tinta. În 1935 semnează un manifest de aderare la mișcarea suprarealistă și se întâlnește cu André Breton
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
voce a orașului pe care-l reprezintă. Fiecare individ are o voce a lui, un fel de a se exprima și care îl caracterizează. în această voce, fie că aparține unui ins, fie că este a unui cotidian, a unei gazete apărând zi de zi, se poate desluși cu destulă ușurință gradul de civilitate, de cultură și de civilizație pe care ziarul respectiv le reprezintă. Mărturisesc că înainte de a primi să colaborez la ziarul de care mă legasem sincer, și în
Orașul Koroanei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11186_a_12511]
-
a informat, cu simpatie, o redactoare a ziarului românesc. Țin minte titlul acestui ziar brașovean străin, din două motive. Primul, că noi, românii, am dat, totdeauna, dovadă de multă toleranță. Chiar și în timpul războiului, când am auzit prima dată de gazeta maghiară numită. Al doilea motiv este că toleranța, în loc de a fi o slăbiciune, ea este o forță intelectuală și o siguranță de sine. Temelia unei ziaristici largi și inteligente.
Orașul Koroanei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11186_a_12511]
-
transcrisă ca atare în texte, banu') - nu este o inovație absolută, dar constituie o deviere față de uzul curent, în formulări de genul: ,sigur că am și eu un ban la CEC" (Expres Magazin 16, 1992, 28); , Dai banu', grăbești dreptatea" (gazeta sporturilor.ro); ,nu contează câți ani ai atâta timp cât dai banu" (forum softpedia.com); ,acțiunea Ťdai banu și iei bacuť" (anchete.ro); ,cu ei mori cu zile dacă nu le dai banu" (dsclex.ro); ,își iau banu', se suie în Merzane
"cu pleata-n vînt" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11187_a_12512]
-
vor găsi un credit mai larg măcar într-un viitor ceva mai îndepărtat: ,Nichita Stănescu împlinește azi 50 de ani. Cred că nici un poet n-a cunoscut vreodată, în timpul vieții, tămîieri mai mari ca el, acum. Pagini omagiale, interviuri în gazete și reviste, poezii, chiar, închinate lui, s-au revărsat ca într-un cult al personalității fără limite. îmi vine să cred că acest Ťcultť a fost organizat, pentru a dovedi că poate fi și este practicat și în literatură, nu
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
se-ntreba...) la cantină. Aici, în schimb, nu-i vorba de mese la grămadă, ci de inițiativa SUPLIMENTULUI DE CULTUR|, pe care nu putem decît s-o salutăm, de-a-și mai face o ediție. De sud. Ea va merge împreună cu Gazeta de Sud, gratuit, în toată Oltenia. Sigur, m-a interesat să văd ce conține (normal că-i la fel cu gazeta națională care poartă același nume, ce credeați...): o anchetă, bine făcută, ca de obicei, despre starea muzeelor, la care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
care nu putem decît s-o salutăm, de-a-și mai face o ediție. De sud. Ea va merge împreună cu Gazeta de Sud, gratuit, în toată Oltenia. Sigur, m-a interesat să văd ce conține (normal că-i la fel cu gazeta națională care poartă același nume, ce credeați...): o anchetă, bine făcută, ca de obicei, despre starea muzeelor, la care răspund, într-o primă parte, Adrian Cioflâncă, Raluca Bem Neamu, Victor Simion și Dorin Dobrincu și, imediat înaintea ei, un interviu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
destule cărți, în jur de 1900, sînt s.a.), dacă nu găseam, pe ultima învelitoare, undeva deasupra cuprinsului, cu litere mici, stacojii, scris 15 octomvrie 1924. Citisem, puțin mai sus, că "apare la 1 și 15 ale fiecărei luni". Care va să zică, o gazetă de toamnă. Ce culege, în 32 de pagini mici, jumătate cît ale revistelor noastre, exclusiv coperta, printre litografii de Utrillo și Wlamink, desene de Demian, Pătrașcu și-un bust al lui Athanase Sima, reprodus după Bourdelle? Un editorial, să zicem
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
final de proză, mențiuni ca aceasta: "Publicată întîiu în ziarul ŤUniversulť, 27 Octomvrie 1900; apoi în vol. ŤMomenteť 1901; ŤMomente, schițe, amintiriť, 1908." Ici, colo, prima referință e "Moftul Român". Altele, ca, bunăoară, foarte cunoscuta Vizită, n-au apărut la gazetă, ci direct în volum. Pe lîngă cele cîteva bucăți prea știute, editorul alege să dea din nou la tipar vreo trei asupra cărora merită să stăruim. Bunăoară, O lacună. Poveste cu Mache și Lache, impiegați ieșiți din program, să-ntîlnească damele
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
în primă dumneavoastră profesie, de doctor, si apoi spuneți-ne ceva și despre a doua dumneavoastră profesie, cea de scriitor? Ciprian Popescu: De fapt, eu am vrut să mă fac de la inceput scriitor. În liceu scriam poezii, le publicam la gazeta de perete, că așa era pe vremea aceea. Mi-aduc aminte că, pe scurt, am scris odată o compunere despre cum am petrecut 1 Mai, pentru că am fost pedepsit fiindcă nu m-am prezentat la manifestație și am vrut să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
România liberă (1947). Debut editorial cu românul Șapte înși într-o căruță (1961). Redactor la Contemporanul. Redactor șef la Tribuna României (1972-1974). Activitate gazetăreasca la Scânteia, apoi de susținere pe linia publicistica a grupului protocronist de la Luceafărul. Colaborează la Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Luceafărul, Viața Românească, Teatrul, România liberă, Steaua etc. Membru PSM și membru în Comitetul Director al acestui partid. (preș. Florescu și apoi Păunescu, n.red.) Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ar face tot ce pot pentru lumea toată. Dar acei oameni au murit demult și în aceștia de astăzi n-am încredere; dee Dumnezeu să mă scoată mincinos!" Iată și o altă voce anonimă, ivită la întâmplare din noianul de gazete de demult: ,România - nota în 1936 un inspector școlar arădean - constatăm, cu mult regret, nu este printre țările înfloritoare din punct de vedere economic, financiar, ori cultural, iar națiunea română a rămas sub multe raporturi în urma țărilor europene. Avem bogății
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
Orientuluiť, România Mare de azi nu mai are nici atâta considerație, iar mica Belgie a Occidentului ne-a lăsat în urmă în multe privințe". (I. Lăpădatu, în Școala vremii, nr. 8, octombrie, Arad, 1936, p. 61-62). ...Din ape de vechi gazete, din când în când, răsar biserici de cuvinte, ziduri de gând, privind doar tăcute spre lumea noastră, a celor de-acum, despovărații în neștiința fărădeamintirilor.
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]