2,190 matches
-
Ion Vinea. Vinea nu era totdeauna prea încântat de relația cu Petru Dumitriu. Țin minte, se plângea că pentru traducerea lui Hamlet, semnată de Dumitriu, nu încasase nimic. în orice caz, în chestia cu "ajutorul" dat de Dumitriu poetului și gazetarului aflat la ananghie, acesta a fost real și de mare însemnătate, pentru că Dumitriu, ca director al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă și, mai ales, ca om de încredere al regimului, a fost cel care îi obținuse lui Vinea
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
cu el cum s-au derulat? L-am cunoscut mai bine, mai apropiat, în anii când ne întâlneam la braseria Floarea Soarelui. Aceasta era lângă Athénée Palace, clădită de Consiliul de Patronaj, unde găseam cafea foarte bună. Aici veneau mulți gazetari, mai ales de stânga, și români și evrei. Se făceau șuete, se comentau emisiunile de la Radio Londra. Radio Londra era, în acea perioadă, la modă, nu apăruse încă Europa Liberă. Țin să precizez că acel Consiliu de Patronaj de care
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
purtând data de a doua zi. în această perioadă în pagina întâia a publicației apărea câte un desen semnat de Marcel Iancu, Milița Pătrașcu sau Ion Anestin, iar între articlieri figurau nume ca Tudor Teodorescu-Braniște sau Anton Dumitriu. Ce alți gazetari de la Facla ați mai cunoscut? Eram prieten bun cu Carandino, cu Davidescu, cu Radu Popescu. Câți n-au scris la Facla atunci! Bibiță Constantinescu era secretar de redacție. Dintre ei, numai Carandino a rămas în viață. A, mai trăiește Petre
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
când Vinea a întârziat să dea articolul la ziar, și era musai să fie numele directorului în gazetă, fiind număr de Crăciun sau de alte mari sărbători, a așternut el, în stilul patronului, editorialul respectiv. Adevărul adevărat este, însă, că gazetarul Vinea a scris foarte mult. Iar gazetăria sa este de o mare calitate, inconfundabilă. De altminteri, și ca prozator este autor de patentă, Paradisul suspinelor fiind o capodoperă. Și celelalte, Lunatecii și Venin de mai se-nscriu, prin valoarea lor, la
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
S-au făcut fotografii? Nu știu, nu cred. Pe urmă, toată treaba era strict controlată, ca de obicei când era vorba de nume cu rezonanță sau cu un trecut glorios, cum era cel al lui Ion Vinea, poet, prozator și gazetar de mare clasă. Deja a fost lucru deosebit că i-au acordat onorurile respective. A fost o mare îngăduință că s-a permis să fie expus la Casa Scriitorilor. (1994) Note 1) Este celebru pamfletul Lenin călătorește, pe care Vinea
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Nicolae Florescu sunt însă dominate de marile personalități literare și de viața literară a exilului. Desigur, sunt amintiți nu o dată Cioran și Eugen Ionescu, dar cel care captează atenția mai tuturor este Mircea Eliade. „Era un mare scriitor și un gazetar pe măsură. Scria uneori articolul pentru Uniunea Română pe un colț de masă, într-un sfert de ceas”, își amintește Adriana Georgescu. „Era o autoritate, spune Virgil Ierunca, numele lui impunea un prestigiu intelectual”. Și cum exilul românesc nu a
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
cazul lor disoluția gândirii și a ideilor mortificatoare. Victimele n-au origine de clasă ori apartenență de sistem politic. Posedă numai un fanatism, care nu este suficient de atent la realitatea utopiei comuniste. Chiar și un slujitor al aparatului comunist, gazetarul autoritar Dumitru Bejan, sfârșește în condiții neelucidate, ca un personaj existențialist al lui Sartre, în fundul mâlos al Dâmboviței. Nu știm cât de voluntar construit de către romancier, destinul său este unul de scarabeu. Cum menționează simbologii, scarabeul are, în descendență mitică
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
lui 1945. Discuția are loc pe un fond de oboseală, ilustrul Ilya (de o impecabilă curtuoazie occidentală) fusese mult solicitat; chiar primindu-l în camera sa de hotel, el îl roagă pe vizitator să aștepte transcrierea unui poem promis altui gazetar bucureștean. Ehrenburg și Paraschivescu au vorbit "poezie, traduceri și diverse lucruri mai puțin precise". Cel mai vârstnic a găsit potrivit să-i povestească celuilalt o veche fabulă rusească. E vorba de o vacă păscând la poala unui munte magnific, pe
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
Pillat. Nu mai existau Miorcanii, unde visătorul gândea cu naivitate să se stabilească și nici casele Brătianu. Autorul Tinereții ciudate risca să ajungă pe drumuri, cum se și întâmplă un timp. Și atunci, apelează la G. Călinescu, chiar dacă acesta, ca gazetar, se aliniase regimului: "Cum în noua ipostază de moșier expropriat - se întâmpla în 1949 - mă tem - mai devreme sau mai târziu - să fiu evacuat peste noapte din casă, mai ales că nu am din păcate vreo justificare în câmpul muncii
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
Sorin Lavric Să facem un efort și să ne scuturăm mintea de scenariul unei campanii concertate îndreptate împotriva lui Gabriel Liiceanu. Să privim așadar cazul ziaristului craiovean găzduit de Ziua ca pe un act de agresiune culturală în care un gazetar acuză grav un intelectual sprijinîndu-și afirmațiile pe niște argumente ce se vor cît mai solide cu putință. Cum e vorba de învinuirea de plagiat, argumentele de care are nevoie ziaristul nostru pentru a ne convinge că are dreptate nu pot
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
-mă asupra noilor "probe de dosar" - din nou Heidegger și, de astă dată, și Petru Creția - aduse în discuție în noua rundă de detractare din Ziua. Ceea ce ne izbește de astă dată este că avem de-a face cu un gazetar a cărui lipsă de discernămînt îl împiedică să vadă că probele pe care le prezintă arată contrariul a ceea ce vrea să dovedească de fapt. Nu poți să nu încerci o stare de stupoare văzînd cum sunt reproduse cîteva pagini fotocopiate
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
și broșuri de pripas, neluate de nimeni în seamă. Asmuțit într-o luptă a cărei miză sordidă o cunoaște exact și din care speră să iasă cu un strop de notorietate aninat pe buzele arse de nevoia unei recunoașteri publice, gazetarul de la Ziua ajunge să afirme, îmbrîncit din spate de mîna nevăzută a otrăvitului prieten, lucrul enorm că "întreaga peratologie (știința limitei) a lui Liiceanu este preluată din Frică și cutremur a lui Kierkegaard". Poți oare să te lupți, făcînd uz
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
sîngele strămoșilor lorť. De nu reușește nici acest gen, atunci întoarce foaia. Devine personal, încearcă să muște, pentru ca acel care va vedea balele pe pulpana omului de bvază să întrebe și de numele celui ce l-a îmbălat. Se face gazetar și împroașcă. Cearcă să puie pe fruntea unuia pecetea degenerării; altuia, el, democratul, îi impută originea obscură; celuilalt..., dar ce să mai continui! Acestea sunt frazele stereotipe ale tuturor pamfletarilor. Ca să le dee însă o notă mai curățică, pune moto
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
1977, este unul al unei vârste, aceea a iubirii și tinereții, în deceniul simulacrului destalinizării. Iubirea și tinerețea nu apar ca triumf, potrivit clișeelor impuse, dar ca eșec. Tema eșecului la tinerețe, în viață și profesie, ia drept "cobai" ficționali gazetari și scriitori. Ironia amară și dramatică, profundă și complexă, proprie scrisului lui Sorescu, nu este nici aici abandonată. Iată, prin urmare, un roman al iubirii în vremuri de ură, în care nici tinerețea, inteligența, talentul artistic nu pot învinge. Romanul
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
și îi cer să scrie. Romancierii interbelici pe care-i admiră, Blecher, Sebastian, Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu și, mai presus de toți, Camil Petrescu, îi dau în vremuri aberante (ultimii ani ai comunismului) reperul unei creații normale, iar meseria de gazetar îi asigură un temei, o face să se simtă un profesionist al scrisului. Jurnalul este împărțit în capitole, cu titluri-cîrlig, procedeu romanesc sau gazetăresc. Părțile finale, Ave Maria și Viața ca o corectură sînt, practic, două microromane, două bijuterii. Cel
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
a crede - în Dreptatea, oficiosul P.N.}., secondată cam în același timp de comunista România liberă și de Tribuna poporului, condusă de G. Călinescu. în ziarul țărăniștilor se inaugurează o rubrică, "Perna cu ace", unde foarte activ și virulent era tânărul gazetar Oscar Lemnaru, autor fără operă. El clama inchizitorial: "Vor veni să dea socoteala" cei care au servit vechiul regim. Primii vizați erau C. Noica și Emil Cioran, acesta din urmă acuzat și de Mihnea Gheorghiu în România liberă. Titularul "Pernei
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
Cum se poate? Se poate, pentru cine trece de aparențe. Mă atrăgea, desigur, la Fănuș Neagu și faptul că frecventa lumea literară, că avea cunoscuți pe la reviste, pe la edituri, pe la radio, foști colegi de la Școala de literatură, acum redactori, reporteri, gazetari, tineri care se dedicau îndeletnicirii literare dar și boemei. O povestire, o poezie, un articol, spre a nu mai vorbi de o carte, dacă îți apăreau, erau bine remunerate de statul democrat-popular, dispus să răsplătească scrisul care-i convenea ideologic
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
Marius Tupan Noul cârmuitor al Complexului Marconia lăsă să se creadă că înțelege îndeletnicirea ei de gazetar, apt să recurgă la orice mijloace, pentru descoperirea adevărului care, deseori, scapă până și judecătorilor versați sau conduși de interese oculte. O primea chiar într-un salon al vasului personal, ancorat în mijlocul lacului de acumulare. Pe puntea acestuia erau invitați
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
chiar și pe acelea din timpul umilirii lui Globescu. îi ironizase, deopotrivă, pe amândoi. Nu-i fusese greu să explice unele fapte. Numai înșiruindu-le, se desprindeau concluziile. Atunci, când încercase să cumpere ziarul la care lucra și ea, îndemnase gazetarii nu numai să se opună, ci și să facă o societate pe acțiuni, în care fiecare să dețină procente, ca nimeni să nu le mai poată râvni. îi tăiaseră, așadar, orice avânt. îi dezvăluiseră mijloacele de acaparare a puterii, iar
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
fi fost reținută în azil, situația n-ar fi fost atât de gravă. Chiar dacă existau atâția martori, nu erau crezuți, fiindcă se aflau în subordinea patronului. Iar ea, după cum o înștiințase și Plagamat, nu avea doar sprijinul unei bresle, a gazetarilor, ci și protecția gardienilor, care influențau multe decizii la palatul prezidențial. Privirile ei puteau spune multe în aceste momente, dar, îndeosebi, ceva legat de situația lui. Dacă te joci cu focul, s-ar putea să te arzi. O considera multiagentă
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
adevărat, în ultimul an în care a mai fost posibil, 1948, povestirile selectate sub titlul Întâlnirea din pământuri, respectând totuși normele literaturii "vechi" și nicidecum ale aceleia "noi". Marin Preda nu participă la lupta politică din anii 1945-1950, nici ca gazetar, nici în alt mod. Totuși, este considerat un scriitor al vremurilor noi, beneficiază de concedii de creație la Bălcești, la Sinaia. Semnele fidelități sale scriitoricești față de regim întârziau, cu toate îndemnurile și sugestiile lui Paul Georgescu sau ale lui Nicolae
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
găsesc, ține întrucîtva de domeniul evidenței: există întotdeauna la Mircea Vasilescu ceva care e mai mult decît simplul comentariu al unor știri culese din presa scrisă sau de la televizor. Un fundal teoretic, e adevărat, bine camuflat de tonul ironic al gazetarului. Apoi faptul - surprinzător? - că lucrurile despre care scrie Mircea Vasilescu nu prea s-au schimbat... O fi doar din cauza acestui fundal teoretic? Memorii Dacă m-ai întreba, dragul meu, ce anume rămîne din cîte le-am povestit și din altele
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
cei doi protagoniști recunoscuți". * Centrul de greutate al sumarului e grupajul dedicat Avangardei (N. Țone ar trebui să-și procure acest număr din Antiteze pentru biblioteca Institutului său), care debutează cu un documentar succint alcătuit de Emil Nicolae (poet, traducător, gazetar cultural pe cît de rafinat pe atît de discret și de modest) - "Aripa" nemțeană a avangardei. Dacă tîrgul patriarhal nu era favorabil manifestărilor nonconformiste, în schimb multe nume importante ale avangardei s-au născut în județ: M. Blecher, Victor Brauner
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
Ioana Pârvulescu Dacă e ultima miercuri din lună - e seara României literare. Cu îndemnul lui Caragiale în minte, ne-am adunat cu toții, polemiști și pacifiști, tăcuți și vorbăreți, condeie iuți la mînie sau de un echilibru imperturbabil, pamfletari, cronicari, gazetari, muzicieni, masteranzi și invitați permanenți, la Clubul Prometheus, care seamănă puțin cu Pivnița lui Auerbach. Naratoare de ocazie, sosită de la curs, am notat, pe dosul unei pagini xeroxate (care conținea o fabulă din Levantul lui Mircea Cărtărescu), cu un pix
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
încît mi-a fost și jenă să o taxez.” Același Cristian Tudor Popescu afirmă că în ultima vreme primește „telefoane agitate de sus, aproape după fiecare număr al Adevărului” în editorialul său în care mai scrie: „Nu cred că menirea gazetarului este să atace cu orice prilej Puterea. Însă atunci cînd Puterea atacă presa, acesta este, poate, cel mai grăitor semn rău pentru viitorul zisei Puteri.”
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13101_a_14426]