3,294 matches
-
greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei. S-a dat jos și a deschis portiera din spate. A tras femeia de pe canapea, a prins-o pe după umeri și a încercat să o târască spre casă. Ea a gemut puternic și a deschis ochii. - Așa, târfulițo, trezește-te! De frică să nu-ți rupi tocurile la cizme, ai făcut ochi, nu? Amalia nu a răspuns. Era amețită. Abia începuse să-și revină. Făcea eforturi supraomenești să-și păstreze cumpătul
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
de firave flori de gheață. Nu mai aveau puterea de a transmite nimic. Nici ură ori bucurie, nici răutate ori regret. Acea privire nu cerea nici îndurare sau iertare, dar nici nu mai amenința sau înfricoșa pe nimeni. Îngheța. Încă gemea, mult mai slab, dar nu-și mai putea mișca brațele. Sângele i se scurgea încet din trupul zobit și, odată cu el, i se scurgea viața în zăpada ce nu reușea să-l înghețe și nici să spele din el urmele
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
privirea ta lupească și Morfeu mi-e martor, te-am visat în noaptea asta Lup. Stăteai culcat lângă mâna mea și eu îți Mângâiam ochii galbeni, pieziși, bună tainiță de Tandrețe. Crudă ca mușcătura de foame, iarna Când sub zăpadă geme iarba, când urmele Ospețelor sângeroase devin tot mai rare și tu cu Ochii strălucitori zaci nemișcat, așteptând frigul De pe urmă, sub mâna mea înflorește sângele pe Care ai vrea să îl sorbi, și dintr-o dată iarăși pagina Albă care îmi
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
putea baza pe credința lor! Ar fi râs de tărășenie, iar a doua zi ar fi umplut întregul târg cu întâmplarea, ajungând să-l facă de batjocura tuturor... Pe el, cel mai bogat și respectat din urbe! Tot mormăind și gemând, își târâia năuc supliciul, nebăgând de seamă c-ajunsese taman în Crâng. Se bucura că zorile nu veniseră și spera că nu fusese zărit... Se-afundă în desiș la odihnă și chibzuială... * -Minunată zi! Însorită și nu atât de înăbușitoare
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
umbroasă. În vremea asta mama alunecă în smoala gândurilor. Cu chiu, cu vai, mai putea să-și ascundă suferința în fața bărbatului... Mulțumea Cerului că arheologul ei pleca pe șantier și-n vremea verii! Cel mic o surprinsese de câteva ori gemând ori încruntându-se... Cu el se descurcase, dar... -S-ar părea că nu dormi! Am observat că-ți mișcai buzele! Vai, ești albă ca varul! se îngrijoră bărbatul. Ce e cu tine?! Nu primi decât o eschivă din partea soției, care se
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
absorbindu-i aroma părului și a trupului ei frumos și tânăr. Ea nu zicea nimic, se ghemuise doar la pieptul lui. El o legăna ușor, mângâind-o și sărutând-o pe păr.Se lăsă tăcerea între ei, deplină, că părea gemând între pereții camerei. Li se auzeau inimile bătând, împletindu-se, tremurând, mărturisind...Apoi liniștea acoperi totul, nici măcar respirația li ze auzea, o liniște palpabilă, de început și de sfârșit, de ființă și neființă...de totul și nimic..." Maria!...Maria!..."-murmura
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
apune. El nu spuse nimic. Drumul de întoarcere era apăsător, străin, dușmănos. Coama dealului părea să-i alunge. Păsările parcă îi certau. Până și mieii simțeau tensiunea, mergeau tăcuți, ținând poteca, fără să se abată în nicio parte. "Maria, Maria..." - gemea sufletul lui-, "pasărea mea călătoare!..."-Lacrimile îi curgeau nevăzut, adunându-i-se în gură, calde și sărate, dar deveneau amare când le înghițea, arzându-i ființa-." De ce, Maria? De ce? Logodnica munților, a pădurilor,a cuprinsului și necuprinsului!..." Când ajunseră la
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive pe cărbune, care urcă cu greu în pantă. Sobele din case gem sub furia focului. Căldura lui la gura sobei ne deapănă amintiri plăcute... ca o alinare a sufletului. Mi-aduce aminte de serile din căsuța noastră din Sărătenii vechi, petrecute la gura sobei, pe genunchii tatii, care ne recita poezii „de la
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și pe țărm gemea marea Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Citește mai mult Destinul tău, preafrumoaso! Destinul tău, preafrumoasa femeie,A fost zugravit la ceasuri de searăDin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
frântUneori, poticnita, te-aduni de pe josVersi lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt.Ursitoarele-ajunse la nașterea taFăr' de măsură ți-au dorit frumuseteOchi albaștri că cerul, piele de catifeaPeste chipul senin, veșnică tinerete.Era noapte târziu și pe țărm gemea mareaSi cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facăDesi implorat-au și marea și cerul.... XXXI. P R I E Ț E N E, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1821 din 26
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
dintre stele bârfitor trădător ne dă chipul prin vopsele: „nu trudi nu iubi să nu crezi în nicio Floare! sibarit sodomit iar minciuna-ți - demâncare!” otravă pe tavă: tot sfințim măscărici și vindem cuvinte pe doi firfirici... „ascultă exultă când geme Golgòta! giuvaier canțonier să-ți fie cocòta!” ...ferește-ne Doamne de profeții schilozi - sfințește iar gura cu mir de rapsozi! VIS NEROD să mergi pe păduri - peste munți - până-n lună să faci a răzbate în aștri - iar - strună: cavalèrii de
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
generozitate: „Parcurgem drumul spre amurg, romanță / vom scrie azi, povestea verbului rotund. / Cu anotimpul vieții, iubirea e-n balanță. / Atâtor întrebări, c-un punct eu le răspund.“ (Punct - pag.125 ) sau: „Să te sărut, iubito, tandru, printre frunze, / când toamna geme pe galbene alei, / cu patimă, pe ochi, pe tâmple și pe buze, / să mi te rog, de pleci, toamna să nu-mi iei ! “ (Șoapte de toamnă - pag.83) . În poeziile grupate în acest volum „durerea iubirii răsună-ntre maluri“ , când
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
vise,/să emigrăm nestingheriți/unul în altul, /într-o luptă /necunoscută,/vom învinge umbrele zorilor /învârtindu-ne zilele /în eternul carusel /al împerecherii din / Dragoste...” (vibrând cu lacrimi din colțuri de stea...) Alături de îngerul ce-i stă mereu în preajmă,” geme focul Dragostei - zvon molcom - /șirag de umbre, în taina viselor din mine/ tumult învăluit, tremurând o picătură de Lumină/din Lumina Îngerului de veghe...”( vise din Amurguri flămânde...) și muza ce-l slujește cu credință și supunere..., poetul se plimbă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
la o masă de lucru din stejar afumat, în fața unei scrumiere ticsite de mucuri, cu ceașca de cafea plină lângă un termos imens. În încăperea cât o chilioară - situată în spatele scenei - cu pereții acoperiți de afișe, de schițe, cu rafturile gemând de cărți, un om cu fruntea înaltă și brăzdată se plimbă nervos, își adună gândurile risipite, le ordonează și - fulgerător - le transcrie. Este mereu într-o febră a creației care nu cunoaște răgaz, este mereu într-o afirmare a fecundității
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
ninse, compromise, Eu nu mai sunt, nu ești în stare să alungam din inserare! Un timp oprit în alte vremi, din care mai mereu mă chemi, Suspini adânc în ochii mei, cu flori din lacrima de tei, Înduri tăcerile și gemi! Iubirea mea de ce te temi? Se scurge cerul pe ălei! Te-aștept, mi-e dor! De ce nu vrei? Referință Bibliografica: Departe tu, departe eu / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi
DEPARTE TU, DEPARTE EU de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379407_a_380736]
-
Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ochi plini de dor,strălucitori În raza de lumină crudă, Oricărei inimi dau fiori Iradiind iubire nudă. Zâmbet șăgalnic,rafinat, Cu destinație precisă Te lasă ca hipnotizat Gemând ușor,cu voce stinsă. Miros de sălcii plângătoare Din pielea-i fină de femeie, Te fac să te intrebi ,cum oare Domnul a vrut doar ei să-i deie? Săruturi fine,de migdale Repetitiv catifelate Pecetluiesc realitatea Unei tandreți...predestinate
SENZORIAL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379534_a_380863]
-
se punea problema acum! Pacientele erau invitate în spatele draperiei și așezate în poziția corespunzătoare, apoi domnul doctor, cu un balsam parfumat le masa puțin locul cu suferință și când pacienta dădea semne că se simte mai bine (de regulă se gemea ușor) masajul devenea mai profund și mult, mult mai eficient. Majoritatea pacientelor se simțeau atât de bine încât se întorceau și cu fața pentru a fi tratate, iar cele cu suferințe mai profunde aplicau, la rândul lor, un scurt (scuze
MISTERUL PROFUND AL PROFEŢIILOR MAYA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379522_a_380851]
-
mi-a revărsat splendoarea Blondelor petale care te-au robit! Și mă transform sub ochii tăi în lavă, În tine curgerea-mi revărs râzând, În vene-ți plâng mai sus cu o octavă Și-n inima din piept m-auzi gemând. De nu mai știi de-i zi sau de e noapte, De ochii-ți sunt deschiși sau ești în vis, De ești în rai sau de pășești spre moarte Ori ai călcat tărâmul interzis! De ți-o fi somn și
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
-mă! Și-n visu-ți voi veni... Chiar dacă-n înger o să mă transformi Tot răzvrătesc în tine demonii! ***** Rondelul blândului olar M-adună în pumni și mă destramă Pe roata blândului olar, Îmi pune inimii hotar Când face lutul meu să geamă. Și cu iubire și mult har Dezbracă sufletul de teamă, M-adună-n pumni și mă destramă Pe roata blândului olar... Și rotunjesc sub ochi de jar Ce-mi dau contur, de bună seamă Ființa spre lumină-mi cheamă, Când palma blândă
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
și amânări deșarte, Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavandă mai fumegă mocnit, ... Citește mai mult Când vor părea că fi-vor sub lespezi îngropateRest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse,Frânturi de umbre terne
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
și amânări deșarte,Când nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri,Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte,Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri.Arar, câte un înger, cuprins de remușcare,Fraternizează-n taină cu vise răstignite,Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare,Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite.Troițe de lavandă mai fumegă mocnit,... XII. ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1608 din 27 mai 2015. Te regăsesc ades în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Am să cobor și-n visele-ți rebele Am să dau iama, ca un crud un pirat! Să te dezbrac de grijă și de teamă Cu o speranță să te- alint duios... Când "te iubesc" am să-ți șoptesc, să geamă Un univers întreg, invidios! Să ning din palme peste tine flori În ceruri de privești să nu te miri Ca-ntr-o oglindă chipul tău în zori Arată ca un câmp cu trandafiri! Din ochii tăi cu iz de nemurire
FREAMĂT DE IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379573_a_380902]
-
binecuvântării, Să-mi umplu suflet cu a Ta ființă, Să-nfrunt, umilă, valurile mării. Îți mulțumesc că Tu mi-ai fost aproape, M-ai învățat să calc, fără de teamă, Prin mărăcinii vieții, când sub pleoape O lacrimă începe, -ncet să geamă. Mă-ntorc spre Tine, Doamne, ești Izvorul Din care curge tainic mirul vieții... Ideile din suflet își iau zborul, Înlăturând din cale griul ceții. O, Doamne, -Ți mulțumesc încă o dată, Că ești Toiagul meu la bătrânețe; Eu mă întorc, cu
MĂ-NTORC SPRE TINE, DOAMNE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379606_a_380935]
-
în vânt,... III. TOAMNĂ TÂRZIE, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol, privește în juru-i cu teamă, pândește chiar vântul ce-adie domol, pândește și-i gata să geamă. Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos, prin câmpul golit de substanță, privește tăcută, tresare nervos și capu-și ridică-n balanță. Ciulinii câmpiei, atât au rămas să stingă hârciogilor foamea, se-agită când ciuta își face popas, iar toamna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
e timpul, e vremea să plece la stână și oile-și strâng în tăcere. Citește mai mult Stă ciuta speriată pe câmpul mai gol,privește în juru-i cu teamă,pândește chiar vântul ce-adie domol,pândește și-i gata să geamă.Prin pâcla rămasă în zdrențe pe jos,prin câmpul golit de substanță,privește tăcută, tresare nervosși capu-și ridică-n balanță.Ciulinii câmpiei, atât au rămassă stingă hârciogilor foamea,se-agită când ciuta își face popas,iar toamna se duce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]