12,993 matches
-
dacă priveai atent, puteai să vezi oameni și animale și păsări în ceața care se destrăma. Se spunea că sunt cei care au fost blestemați să caute Soarele pentru ei și pentru ceilalți. Nu ajungeau niciodată acolo, la ochiul de gheață care închidea Soarele: ori îi sorbea pământul ori nourii, ori ceața din care erau făcuți se risipea, ori îi prindea și pe ei gheața ori mlaștina, ori îi luau apele. Dar mereu șiruri lungi de ceață intrau în negura pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
blestemați să caute Soarele pentru ei și pentru ceilalți. Nu ajungeau niciodată acolo, la ochiul de gheață care închidea Soarele: ori îi sorbea pământul ori nourii, ori ceața din care erau făcuți se risipea, ori îi prindea și pe ei gheața ori mlaștina, ori îi luau apele. Dar mereu șiruri lungi de ceață intrau în negura pădurii. De la un timp, ceața începu să murmure. La început, ca un vaiet, apoi vaietul se stinse în cuvinte, cuvintele urcară în strigăt sus, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și a pornit spre adâncul pădurii. Oamenii de ceață și vietățile celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pădurii. Oamenii de ceață și vietățile celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea până în razele mâinilor durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea până în razele mâinilor durerea și focul rece al gheții, dar, în jurul inimii sale, gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea până în razele mâinilor durerea și focul rece al gheții, dar, în jurul inimii sale, gheața începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și gheața a rămas neclintită. A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea până în razele mâinilor durerea și focul rece al gheții, dar, în jurul inimii sale, gheața începuse să se înmoaie. Întâi puțin, ca o lacrimă. Apoi încă una și încă una: se făcuse deja un ochi de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
A pus atunci mâinile deasupra gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea până în razele mâinilor durerea și focul rece al gheții, dar, în jurul inimii sale, gheața începuse să se înmoaie. Întâi puțin, ca o lacrimă. Apoi încă una și încă una: se făcuse deja un ochi de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gheții, gheața s-a luminat, dar nu s-a topit. Atunci, s-a întins, cu pieptul luminat de Focul ceresc, pe ochiul gheții. Durerea era cruntă. Simțea până în razele mâinilor durerea și focul rece al gheții, dar, în jurul inimii sale, gheața începuse să se înmoaie. Întâi puțin, ca o lacrimă. Apoi încă una și încă una: se făcuse deja un ochi de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
focul rece al gheții, dar, în jurul inimii sale, gheața începuse să se înmoaie. Întâi puțin, ca o lacrimă. Apoi încă una și încă una: se făcuse deja un ochi de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care urca din adâncul gheții lua și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înmoaie. Întâi puțin, ca o lacrimă. Apoi încă una și încă una: se făcuse deja un ochi de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care urca din adâncul gheții lua și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care urca din adâncul gheții lua și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de a se destrăma în ceață: că în ultima clipă, Dumnezeu îți trimite scânteia. Și-a amintit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de a se destrăma în ceață: că în ultima clipă, Dumnezeu îți trimite scânteia. Și-a amintit și a fost de ajuns: gheața s-a topit, pe maluri au prins să se înalțe flori, pământul reavăn reveni la viață; el însuși s-a ridicat, fără să simtă durerea, privind cu ochi luminoși în jur, privind în sus la Soarele care se înălțase, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în sus la Soarele care se înălțase, la cerul senin, la arbori, la păsări, la animale. Dumnezeu trimisese, într-adevăr, o singură scânteie dar aceea era Amintirea: suntem cu toții fiii Lui, fiii Focului ceresc, lumină din lumină... Și putem topi gheața din inimile celor care demult au uitat că au inimă, sau nici măcar n-au știut vreodată. Putem topi gheața din jur, ca să facem ceața să se destrame și să ne bucurăm de senin, de soare, de frumusețe, de fericire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adevăr, o singură scânteie dar aceea era Amintirea: suntem cu toții fiii Lui, fiii Focului ceresc, lumină din lumină... Și putem topi gheața din inimile celor care demult au uitat că au inimă, sau nici măcar n-au știut vreodată. Putem topi gheața din jur, ca să facem ceața să se destrame și să ne bucurăm de senin, de soare, de frumusețe, de fericire și să ne recunoaștem propriul suflet în lumina Iubirii. Digul " Știați că și pietrele au îngerii lor?" Așa își începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și cuvintele s-au stins fără rost pe buze și fiecare a plecat de la ospăț parcă furișându-se, afară, în întunericul care căzuse brusc, ca o piatră... "Ca o piatră de mormânt" îi veni în minte și simiți fiori de gheață-n spate... Chiar se făcuse frig. Acum, sora ei stătea, așa, cu ochii țintă nu mai plângea, doar suspina din când în când... "De parcă i s-ar desprinde sufletul" își spuse. O mângâie ușor pe păr... părul, mândria și frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
El! Cine s-o creadă?! Și totuși, chiar când spusese asta, cerul se făcuse deodată ca o mare de sânge și bucatele prinseseră gust de sânge... Parfumul de nard umpluse încăperea, dar, odată cu el, groaza se strecura cu degete de gheață... ca răsuflarea unui mormânt rece care se deschide... De asta au plecat și oaspeții, care încotro. El S-a ridicat fără un cuvânt, s-au ridicat și cei care-L însoțeau... S-a uitat la mine, la soră-mea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acel corn al taurului a trecut printre intestine fără să le perforeze. Asta s-a datorat tocmai faptului că acelui corn nu i-a fost retezat vârful - cum se obișnuiește. Astfel, vârful fiind rotunjit, a lunecat printre intestine ca pe gheață - dacă pot spune așa. ― Mă bucur că ai prins această remarcă a mea din timpul intervenției. Și acum, cred că e cazul să plecăm acasă, pentru a fi buni de treabă după amiază. Să dai pacientul În grija „doctorașului”. ― Așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care am vorbit - parcă-parcă și-o mai dezghețat chipul. Și asta fiindcă m-am Întors cu treaba făcută cum trebuie. Altfel, cine știe la ce să mă mai fi așteptat... Uite așa, zi după zi și Încet Încet, muntele de gheață de lângă mine a Început să se topească... De fapt, a fost un moment care a schimbat totul... Divizia noastră pregătea un atac asupra inamicului, care era bine Înfipt În teren. De data asta, căpitanul a venit la noi În bordei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să Întărească spusa lui Petrică... ― Da’ știu domniile voastre că se află În casa hangiului?... Și că așa ceva se cinstește, din când În când, cu o ulcică de vin, pe care, până În clipa asta, nenea Mitru l-a tot oblojit cu gheață? Iar cinstita gazdă, „fimeia me’”, cum ar spune tata Toader, a pregătit niște plăcinte poale-n brâu de să te lingi pe degete? - a Întrebat cu har actoricesc Petrică. ― De unde să știm, cinstită gazdă dacă ne-ai dus ca valul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Măi! Care ești acolo? De ce umbli horhăind În miez de noapte și nu lași lumea să doarmă?”... ― Și ai răspuns? - l-a Întrebat Petrică. ― Dacă nu răspundeam, Înghețam acolo... ― Asta Îmi aduce aminte de noaptea ceea când s-a rupt gheața pe amărâtul cela de pârâu, tocmai când să ieșim din liniile inamice... ― Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
front, totuși am fost luat. De fapt, nu am ajuns pe linia frontului, ci am mers de-a-ndăratelea. Ne-au trecut peste Prut și de acolo spre Siberia, ca prizonieri de război. Numai că ne-am oprit Înainte de a ajunge În ghețurile veșnice. Aveau nevoie de oameni care să se priceapă la tăiatul pădurii. Și ce păduri au rușii acolo! Ceva de neimaginat. Atunci, eu și cu unul, tot de la Atelierele Nicolinei, ce ne-am zis? „Hai s-o facem pe tăietorii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]