2,506 matches
-
deșertăciune. 9. Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cît ești tînăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. 10. Gonește orice necaz din inima ta, și depărtează răul din trupul tău; căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare. $12 1. Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, pînă nu vin zilele cele rele și pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
doară că-n mine crește nouăo primăvară Iubirea noastră Se-nșiră-n gând zăpezi cu urme ninse de priviriAș vrea să cred că-s poate, toate ale tale, Dar știu că s doar ispite lăsate-n amintiri Din vremea când goneam prin puncte cardinale. Mult prea curând, nu vei mai ști nici cum mă cheamă, îmi vei uita sărutul prin albele tăceri, Vei scoate poza ce-ți surâde trist din ramă, Prin viscol se va pierde gustul zilelor de ieri. Vor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi muguri de începi să numeri Sub ie sau pe crengi, afară, Aștepți să vezi cum din senin Va exploda o primăvară. Și cu speranțele ce vin Din piept, voind pe geam să sară își întocmește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
străinătate! Poți să-mi spânzuri tălpile uscate de păcatul nevăzutei lumi, până la apusuri blestemate, unde nici un gând nu mai sugrumi. Printre oaze sparte de-ntunerici, să mă cauți și să nu mă știi, ca un val de umbre-ntre biserici, să gonești prin scrum de stări pustii. Poți să mă condamni la Adevăr și să-ți duci minciuna mai departe. Că din tot ce-a fost închis în Măr, doar o liniște cunosc: E una; Moarte! în avânt de vânturi ... dedicată mamei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită milostivă îmi intră-n suflet amăgitor de lesne Să opresc din umblet visul e-n zadar Gonind din urma gândurile nude Sufletu-mi epavă mai tânjește doar Lumina ce în ochii tăi se-ascunde Mai caut visul, gândul și chemarea Prin noaptea ce în starea ta se pierde Și am găsit trecutul și uitarea Și-un venin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe țărani să sape tranșee: i-a poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee era gata, tata ordona unui grup de țărani gonească insectele. „Ridicați-vă hainele în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era un alt grup ce urma să le umple până sus cu paie uscate. Mii de țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era un alt grup ce urma să le umple până sus cu paie uscate. Mii de țărani dădeau din mâini și țipau cât îi țeneau plămânii, și eu eram printre ei. Am gonit lăcustele în tranșee. Odată ce au fost prinse acolo, tata a ordonat ca paiele să fie aprinse: lăcustele au fost prăjite. Le-am lovit cât de repede am putut, ca să le împiedicăm să zboare. Ne-am luptat cinci zile și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
paste ele altele, care seamănă cu hanuri... infame hoteluri... birturi și industrii, pentru ca posesorii de dolari din întreaga lume să vină la ei, să se simtă în largul lor și să mai vină și la anu... Sânt revoltat, domnule... Sânt gonit din propria mea țară... Sânt un om fără țară, n-am unde să mă mai duc..." Și poetul spaniol se opri din vorbit și expresia chipului său deveni tragică. O simpatie adâncă mă năpădi pentru el, cu toate că-mi dădeam seama
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cei mici, de acasă, mâncaseră toată mămăliga și nu mai rămăsese și pentru el. Acuma mai era! Colegul nostru s-a făcut roșu, l-a apucat pe puști de mână, i-a tras un picior în spate și l-a gonit înfuriat: ― Du-te, bă, de-aici! În general am nu o dată impresia că viața bucureștenilor e prea puțin cunoscută și nu sânt deloc convins că literatura abisală care se scrie desipre ei corespunde vreunei realități obiective sau subiective. Deși o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
deloc un vis. Chiar în vis, cum eram eu, nu era un vis! Era un chin al existenței condamnată să nu mai fie. O zvîrcolire!" " Dar spiritul?" l-am întrebat. "O, spiritul suferea și el fiindcă știa că o să fie gonit din casă, și să moară și el făcând să tresară o secundă marele spirit din care făcea parte și care guvernează universul." "Numai o secundă?" l-am întrebat eu neliniștit. "O, da! mi-a răspuns, și asta chiar dacă unii dintre
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
stare de singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e fără întoarcere. Am continuat apoi lunga călătorie. Stăteam la geam, roțile păcăneau, orașe și sate, și văi adinei sau brazi înalți îmi ieșeau gonind înainte izbindu-mi ochiul, repezindu-se uneori cu violență asupra ferestrei mele și făcîndu-mă să mă trag înapoi înspaimîntat. La Turda ne-am dat jos și ne-am urcat într-un tren mic care oprea foarte des și mergea foarte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
chemat la rândul lor rubedeniile și au pornit o bătălie cum nici În filmele lui Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați, au găsit un lucru de toată mirarea, care i-a făcut și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să vorbesc, să mă cert și să mă Împac. Da’ taman tu te-ai găsit să te dai la mine, tu, puturosul puturoșilor, neisprăvit și lepră care n-ai fost În stare să-ți ții o familie și ți-ai gonit de-acasă nevasta, copilul și chiar și pe mă-ta, de-a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o fi momit-o, ce făgăduieli i-o fi făcut n-avem noi de unde să aflăm. I-a făcut urâtului o fetiță frumoasă, dar după Încă vreo trei ani nebunul și-a bătut nevasta până aproape a omorât-o, a gonit-o din curte și n-a dat de atunci ochii cu ea. S-a răspândit prin sat cum că o prinsese coțăindu-se cu altul. Nu știu dacă o fi adevărat, da’ eu Îi cred bietei femei: trebuie că a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școlărița lui de clasa a șasea. Dacă vă spun că nu e Întreg la cap... Fata a fugit după mama-sa, iar nebunul a rămas de tot singur, că a avut grijă, de necaz, s-o bată și s-o gonească pe mamă-sa bună, care l-a făcut și l-a crescut - văduvă singură cu odraslă nevrednică... Câte unii zic că zărgheala i s-ar trage de la prea multa iubire ce-a avut-o față de nevastă-sa. Nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
exemplu chiar demn de urmat. Uite, zic unii despre ăsta al nostru - eu mă feresc să fac afirmații În nume propriu ca să evităm complicațiile - că tată-său n-ar fi plecat de acasă de bunăvoie și că ar fi fost gonit acum, la bătrânețe, când mai are puțin până la moarte, departe de sat, Într-o baracă prăpădită, fără curent electric și cu sursa de apă la vreo doi kilometri. Bătrânul avusese stofă de negustor: era În stare să te facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui. Mai pune o mână de sare, una de piper boabe, câteva borcane de bulion, zece ouă. Femeile știau că e cam țicnit și, dacă Îndrăzneau să-i dea sfaturi ori să-i Întoarcă vorba În vreun fel, ăla le gonea de acolo, le fugărea și le pocnea În cap cu un linguroi de lemn. Nu le primea Înapoi și cerea de la gazdă alte femei, mai ascultătoare. Și i se dădea dreptate: ce s-ar fi Întâmplat dacă fiecare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avut grijă să-i dea de lucru: „Dacă-l vezi că moare” - și arătase spre bătrân - „aprinde-i și mata lumânarea asta. Ai chibritul colea”. Hristu, pe vremea aia neînsurat, dar și după, era asuprit de maică-sa, care Îl gonea de-acasă ori nu-i mai dădea bani când i se Întâmpla vreo trăsnaie. Și făcea destule. Vă povestesc altă dată. Hristu, pe lângă jumătatea de normă ca suplinitor necalificat la școală, se ocupa și cu micul trafic peste Dunăre, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu pielea albă; la ceilalți doar lătrau, dar nu-și săltau burțile din țărână. Însă de data aceasta, cei doi băieți nu trebuiră să se bată pe viață și pe moarte cu haita: prietenul Lică Îi aștepta la poartă și gonise câinii prin curțile lor. Dădură mâna ca oamenii mari. Vorbi cel mic de Înălțime, care era și conducătorul: „Lică, vezi că noi venim cu plasa și cu bicicletele, tu aduci mâncare și apă - așa ai zis”. „Am luat, bă, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alungare, i se suia cu genunchii pe piept celui ce guița și scotea spume, Îl ardea cu crucea și-l stropea cu aiasmă păstrată În altar de la Bobotează. Diavolul se ținea tare, nu voia cu nici un chip să plece. Îl goniră pe țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici uscate lovite Între ele. Și, dintr-odată, Valea sparse creasta dinspre Dunăre și se deschise larg, către Baltă. Ieșiră alergând din văgăuna Întunericului și a spurcăciunilor și mai goniră o vreme pe dealul năpădit de buruieni mărunte, cu vârfurile păscute de turmele de oi și capre. Pe fața spână a coastei era un singur pom, un cireș amar cu frunzele prăfuite și chircite de căldură. Se Îndreptară către el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărei negustori sași oamenii lui vodă Țepeș Îi vămuiau la sânge chiar și la modul propriu (lada ajunsese În părțile noastre nu pe bani - pe care sărăntocii de aici nu i-au avut niciodată -, ci căzuse dintr-un rădvan ce gonea nebunește pe un drum din Codrul ăl Mare, fugărit de tâlhari călări, adică de haiduci care, prefigurând etica și echitatea socialistă din zilele noastre, luau de la bogați și dădeau la săraci - asta ca să vedeți ce Încărcătură istorică și morală poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de unde stătuse neclintită toată ziua și l-a urmat. Au părăsit Târgul și au luat-o la goană Încotro au nimerit. Nu-și spuseseră nici un cuvânt - și e probabil că nici nu vorbeau aceeași limbă -, dar nu aveau nevoie. Au gonit toată noaptea și toată ziua care a urmat. Mâncau În fugă câte un măr pădureț, se țineau de mână și alergau. După ceasuri multe, au găsit o crăpătură În burta unui deal, au intrat și au văzut că mica grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care ei se ascundeau când se jucau În pădure de-a războiul erau pâlnii de bombe adevărate. Când americanii bombardau capitala, mulți piloți nu apucau să-și deșerte bombele peste oraș fie din nepricepere, fie de frică, fie că erau goniți de ai noștri și de nemți, care pe atunci erau aliați. Iar cu Încărcătura În burțile avioanelor nu se puteau Întoarce din două pricini: una că ar fi putut să fie Învinuiți de lașitate și, a doua, greutatea bombelor ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]