2,083 matches
-
o marmură pe care n-o muia nimic. ― Soția ta? Niciodată! strigă răspicat, clătinând negativ capul. ― Niciodată? De ce? Cum poți să spui asta? Te-am jignit atât de greu? Tăcere. Tăcea ca piatra, când și piatra ar fi trebuit să grăiască într-o asemenea împrejurare. ― De ce? am întrebat-o din nou, așteptând răspunsul cu sufletul la gură. Spune, de ce? ― Prea tîrziu! Chiar dacă aș consimți e tot degeaba. Simt că n-aș mai putea fi soția ta. Auzisem limpede răspunsul, dar nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că nu-i lucru curat cu mutatul. Va să zică, la mijloc era tot... contesa. Tot așa, bătrânul Coleșiu, beat de bucurie, ca și când venise la nunta propriilor lui copii, ne îmbrățișă emoționat (avu încă o dată ocazia s-o sărute pe Mihaela) și grăi: ― Nu vă spuneam, nepoților, că oricine șade la mine e obligat să-și pună pirostriile? Asta-i lege, s-a isprăvit! ― Casă cu noroc, unchiule, i-am răspuns surâzând. În curtea conacului ne aștepta masa întinsă și un taraf de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unde am hoinărit, casele, grădinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut împreună. În toate și în tot parcă și-a lăsat ființa ei. Și risipa aceasta nu mai avea margini.) Când tac, ființele și lucrurile din afară încep să grăiască amintirile din mine. În gânduri și în vis, în iubire și în ură, în bucurie și în suferință, în faptă și în vorbă, e pururea vie, pururi prezentă Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriașă, copleșitoare, trebuință ca aerul și lumina. Cine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de seva întunericului Trezesc din somn curcubeul estului Și al sticlei revărsate În lacuri și ape însuflețite De fulgere și tunete necumpănite; Și ar vrea să spună cât trăiește Ne ocrotește, ne păzește Cu lacrimi fierbinți și aurii Adevăruri purpurii grăia; Prin aura sa ne arăta : Voința sa, puterea sa. Rotaru Elena - Robertina, Clasa a IX-a Două rânduri Încerc să scriu doar două rânduri Acum că e departe, rău... Din clipă-n clipă mi-aduc aminte De prietenii pierduți în
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nu numai ca să tragem la jug, ci mai cu seamă am avut un rol important la Nașterea Domnului, așa, vite umile cum suntem, ” încheie Joian de povestit. Oițele prinseseră și ele glas. Mioara, cea mai bătrână și înțeleaptă dintre ele grăi: “Și noi I-am fost de folos Pruncului Iisus și Măicuței Sale. Căci trei păstori care-și păzeau turmele pe câmp au fost înștiințate de un Înger despre Minunata Naștere, și au venit la Peșteră, călăuziți de Stea, aduncându-I Pruncului
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
urmei, destule văduve săvârșesc nedreptăți și destui orfani se arată necruțători. Era de-ajuns ca acuzatul să semene cât de cât a victimă, pentru ca mânecile mele să și intre în acțiune. Și încă ce acțiune! O adevărată furtună! Inima-mi grăia prin mâneci. Ai fi zis că mă culcam în fiecare noapte cu dreptatea însăși. Sunt sigur că ați fi admirat precizia tonului, exactitatea emoției, convingerea și căldura, indignarea stăpânită a pledoariilor mele. Natura a fost darnică cu mine în privința fizicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să fie cu băgare de seamă ce scrie diacul, pentru a nu uita ceva... După aceste vorbe a pornit să arate cum vor fi orânduite treburile vămilor. Când a sfârșit toate acestea, și-a îndreptat fața către mine și a grăit: Scrie, diece: „Iar cine merge spre părțile tătărești va plăti pentru 12 cântare, în Suceava o rublă de argint, în Iași treizeci de groși și în Cetatea Albă o jumătate de rublă de argint...” Apoi, vodă a înfățișat orânduiala ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ioil - că așa îl cheamă - a vorbit logofătul cu oarecare fereală. Ce caută popa, logofete? Ce ai oblicit? a întrebat vodă dând semne de nerăbdare. Vrea să ajungă în fața măriei tale și a divanului. Spune că el...Nici nu știu cum să grăiesc, măria ta, pentru că mie mi se pare puțin cam... anapoda vrerea lui. Ei! Ce dorință are popa? Măria ta, el spune că a găsit un loc pustiu pe lângă Balosin la Cârligătura și ar vrea... Vorbește mai limpede, logofete! Ce tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
poruncit vodă. Mărite doamne! Am făcut întocmai după porunca măriei tale. Spusele popii Ioil se adeveresc. Acolo la Cârligătura lângă Balosin se găsește un loc pustiu numai bun pentru un lăcaș de închinăciune și îi însemnat cu o cruce - a grăit vornicul. Iată cum se adeverește spusa popii! Și voi îl judecați după înfățișare sau... Aduceți-l în fața noastră pe popa Ioil!... Ușa sălii tronului s-a deschis pe dată și în prag s-a oprit un bătrân care aducea mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
că acolo lângă Balosin este un locușor pustiu numai bun pentru o sfântă mănăstire. Și dacă în bunătatea măriei tale crezi că asta ar fi o faptă bună, atunci dăruiește-mi acel loc și voi face precum am spus - a grăit popa Ioil cu smerenie. Ce părere aveți, boieri dumneavoastră? a întrebat vodă. Și noi credem că ar fi o faptă bună, măria ta - a vorbit vornicul Țării de Sus, după ce și-a rotit privirea către ceilalți boieri și căpătând încuviințarea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
curmezișul căreia stau frumos răsucite mustățile ca spicul grâului. Ochii... Da! Ochii ca două fărâme de jeratic se mișcă fără încetare de la un boier la altul, de parcă i-ar cântări din priviri. Bun găsit, boieri! Să trăiești, măria ta! au grăit boierii într-un glas. Sunteți toți? Au lipsește careva? Toți, mărite doamne! a răspuns postelnicul în numele tuturor. Știți de ce v-am adunat astăzi? Nu aștept răspunsul vostru, pentru că nu-l știți. Doar sfinția sa mitropolitul Teoctist știe răspunsul, însă el n-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bărbia și oțelindu-și privirea, a întrebat: Ce aveți de spus, boieri dumneavoastră? Mărite doamne, ai făcut întocmai cum te-a îndrumat Dumnezeu și cum te-a îndemnat inima, iar noi ne plecăm fruntea în fața hotărârii măriei tale, doamne - a grăit postelnicul cu înțelepciune. Să se atârne pecetea noastră la această adevărată carte și să se facă cunoscută tuturor - mari și mici. Vodă și-a întors fața spre mitropolit și apoi, cu pas apăsat, a părăsit sala tronului, așa cum a intrat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să atârne pecetea noastră la această carte... Suceava, în anul 6978 (1470), luna aprilie 1” De această dată, însă, domnul nu i-a mai întrebat pe boieri ce părere au asupra celor scrise. I-a privit scurt și le-a grăit cu glas aspru: Băgați de seamă, boieri dumneavoastră. Nu călcați în străchini, ci drept, cu respectul cuvenit ce trebuie dat hrisoavelor noastre, ale bunilor și străbunilor noștri! Ultimul cuvânt al lui vodă Ștefan plutea încă în aer când el ieșea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
făcut și acest Mehter bașa, părinte? Nu cumva și-o fi lepădat șalvarii? „ Ba și i-o lepădat de tot și la 5 iulie 1651 (7159) s-o închinat creștinește, luându-și numele de Ioan.” Adică s-o creștinat? „Adevăr grăit-ai, fiule. Și nu a fost nici primul, nici singurul, și chiar nici ultimul. Că s-a creștinat încă n-ar fi o faptă nemaivăzută, dar el a dăruit mănăstirii celei mari din Ierusalim cinci dugheni, pe care le avea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un loc potrivit și, cu un oftat prelung, s-a așezat. M-a privit cu insistență, în tăcere...Și-a lăsat apoi ochii să cate în zare... După o vreme, în care se vedea limpede că își adună gândurile, a grăit: Ce ai mai făcut, boierule, în timpul cât nu te-am văzut? „Uite, domnule, la ea! Parcă nu ar ști. Nu era ea cea care m-a încurajat când eram neliniștit, amintindu-mi că am fost diac al slăvitului vodă Ștefan
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu că pot lua eu rachiul pentru lichior, vișinată sau afinată sau...? De aici... Zicând acestea, a pus mâna pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au însemnat locu, și ș au pus...vel păhrnic zăplazii ogrăzii... Și noi, pentru credință, am pus și pecetea Porții gospod și ne-am iscălit. Leat 7263 (1755) februarie 28”. Doar ce am terminat de citit, că bătrânul a și grăit, oftând: „Simt ca o strângere de inimă când aud de Școala Vasiliană, care a fost de mare fală în vremea lui vodă Lupu. Din păcate, doar la vreo sută de ani, nu i se mai cunoaște măcar locul.” Eu parcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
premianta întâi, eu, mereu, pe locul secund, tu șef, eu subaltern... Asta vrei să-mi amintesc, nu?” “Mai du-te naibii cață ce ești! Uite cu cine-mi pun eu mintea!” Dacă altcineva mai bun nu există prin apropiere...” “Adevăr grăiși! Auzi, ia, spune, cum zici că ți reușește rulada aia formidabilă?” “Fii atentă!...” Fostul profesor de matematică, totdeauna foarte politicos, încearcă să nu abandoneze compania lor, măcar până-n momentul de rămas bun. Dar nu-i chip! Vasilică, nepotul de cinci
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Sfânt Mare, Blând și curat, N-a îndrăznit, n-a cutezat. Tu, Doamne Iisuse, Iarăși L-ai rugat, Vino Ioane și cutează Și pe mine mă botează. Treime s-a arătat, Fiul era botezat, Duhul Sfânt e porumbel, Tatăl, a grăit din cer.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93388]
-
momentele în care avea chipul întunecat vremurile erau vitrege, iar pașii oamenilor nu prea mai găseau drumul bisericii. Poate Maica Domnului era îndreptățită să mustre cumva printrun astfel de semn. Așa că bătrânele ce o cercetau cu multă evlavie și constant, grăiau către părinții cei mai în vârstă din mănăstire: „iar s-a supărat Măicuța Domnului pe noi, binecuvântați să facem oleacă de post !”. Alteori o găseau foarte luminoasă și aveau toți inimile cuprinse de pace. O lacrimă de Mamă le dăruia
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de-a dreapta de Funar, și zic că așa și pe dincolo, adică noi, poporul, suntem ce nu s-a văzut și pomenit, pe urmă (iertată-mi fie alăturarea!) zice Cioran că suntem ca pietrele, pe urmă Nae Ionescu și el grăiește și spune că ortodoxul este român din fire (ontologic) în timp ce greco-catolicul e altfel, adică românaș din îndatorare cetățenească (fenomenologie, ar fi asta de pe urmă). Unul, orice ar face, este român ca pasărea pe creangă, aceasta cântă frumos pentru că ontologic este
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în propriile mele mișcări. Tărăgănările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în propriile mele mișcări. Tărăgănările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
viața noastră - ntreagă. Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne - alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne - alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața - ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. 122 {EminescuOpVI 123} LUMINEZE STELELE Lumineze stelele, Plângă rîurelele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]