6,255 matches
-
tace și asculta. Studios și el se-arată; Mi-a lătrat poezia toată Și isteț și cumințel Bravo, bravo, Botoșel! Nouraș Nouraș, e-un băiețel Ca și ține, mititiel; Hărăzit, ca să trăiască Sus, pe bolta cea cerească. Frățiori, are-o grămadă, Parcă-s bulgari de zăpadă Și chiar de nu-ți vine-a crede, Ei iubesc tot ce e verde. Pe cerul întins că marea Se joacă cu stropitoarea, Pentru plante însetate, Apă dau, pe saturate. Ieri era tristă cicoarea; Azi
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
interesant când eram un copil! Zăpada sclipește în lumina becurilor Și are o culoare galben-rozalie; De asta îmi place când iarna revine Când totul este alb și nu este color. Făceam oameni de zăpadă,mari și mici Și bulgări cu grămada, că ne plăcea; Și-atunci ca și acum, privind pe geam era Același sentiment: eram fericiți! 2013 Referință Bibliografică: Iarna / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 916, Anul III, 04 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Beatrice
IARNA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361147_a_362476]
-
performanța constă în șlefuirea cuvintelor precum lentilele lui Baruch Spinoza, pentru a le da strălucire și a le pune în evidență, cât mai aproape de intenția autorului. În acest sens, traducătorul este un fel de căutător și culegător de perle din grămezi imense de stridii, pe care le conservă cu grijă și le pune în valoare, făcându-le să strălucească în adevărata lumină. Ineditul este rodul, cu toate aromele, dulceața și bogăția cărnoasă și mustoasă, care te îmbie la gustat. Poți să
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
adevărată, nu pe cinism! 14 WHITE HOURSE De cîte ori trebuie să mă duc la București, după ce îmi termin treburile intru la barul din Beller, ca să beau o bere. Cu ani în urmă, cînd mai locuiam în București, aveam o grămadă de prieteni, dar nimic nu durează o veșnicie. Dan, Sami, doctorul Amar, Andrei, și cîteva fete, cu care îmi făcea plăcere să petrec în cîte o seară. Atmosfera este fascinantă! Cu Raoul, care servește la bar, sînt prieten. Conduc mașina
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
ca să spună din frunza cleioasă poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet de apă se aude, e un șuvoi ce se aruncă de la o înălțime amețitoare peste o grămadă de stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite fără frică, ascultând murmurul apei din Valea Rea, din care sar zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un cerb speriat, cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
cred că am reușit să creez un curent literar, demarând inițiative diverse de-a lungul anilor. Restul să-l comenteze urmașii, mie-mi este indiferent ce se spune despre mine și pe ce ton. - Aveți de asemenea, un premiu „Ion Grămadă" la festivalul național de poezie "Nicolae Labiș", de la Suceava, din 2004. Prin ce v-ați făcut remarcat? - Premiul Ion Grămadă, l-am obținut pentru volumul de poeme Dreptul la Culpă, care a apărut la editura Eikon, la Cluj, in 2005
DESPRE JURNALISMUL DE CALITATE CA DEMERS CULTURAL, ÎNTR-UN DIALOG CU LUCIAN HETCO, EDITOR ŞI REDACTOR ŞEF AL REVISTEI „AGERO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360795_a_362124]
-
urmașii, mie-mi este indiferent ce se spune despre mine și pe ce ton. - Aveți de asemenea, un premiu „Ion Grămadă" la festivalul național de poezie "Nicolae Labiș", de la Suceava, din 2004. Prin ce v-ați făcut remarcat? - Premiul Ion Grămadă, l-am obținut pentru volumul de poeme Dreptul la Culpă, care a apărut la editura Eikon, la Cluj, in 2005, cu prefața domnului Cubleșan. Cartea a fost nemaipomenit de bine primită de către public, am văzut poemele mele pe Internet, preluate
DESPRE JURNALISMUL DE CALITATE CA DEMERS CULTURAL, ÎNTR-UN DIALOG CU LUCIAN HETCO, EDITOR ŞI REDACTOR ŞEF AL REVISTEI „AGERO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360795_a_362124]
-
iubitului nepot. Iată pe cine crescuse Augusta, Dumnezeu s-o ierte, în loc să i se devoteze lui, fratelui bolnav, se lamenta, fără îndoială, în fața celor adunați la priveghi. Pe lângă ce avere are, acum mai moștenește și din partea ei. „Cacă dracu’ la grămadă!” parcă îl auzea rostind. Era spusa lui, după ce îl iscodea cu cât își mai sporise avutul. Mai ales această vorbă, din limbajul presărat cu zicale și cuvinte neaoșe ale unchiului său, îl scotea din sărite. Din hol răzbătuse în salon
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
femeie din cele vreo șapte pe care le-a tot schimbat. Câteva dintre ele poate că își dăduseră obștescul sfârșit, dar la vremea aceea eu nu înțelegeam mare lucru. De parca astăzi aș înțelege! El era cel mai mic dintr-o grămadă de frați, poate șapte, poate zece, nu mai țin minte, dar, oricum, erau mulți. Pe tatăl lui nu-l interesa de soarta mezinului, așa că el trebuia să se descurce singur. Pictă icoane, tablouri și le vindea la rude, vecini, la
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
pescărușii... ici și colo câte-o barcă taie-o dâră de vapoare. pe nisipul plajei tale numai urme de picioare. câte-un val mai umple golul, prea sătul, și el, de sare. ca o mamă grijulie, (deși prunci are-o grămadă), te răstești la el, că-ți pasă, și-i trimiți pe cei mai mari să-l aducă, iar, acasă. te-au lăsat cu ochi-n soare, singură cu pescărușii. au plecat în grabă mare, că dădeau năvală... rușii! unii se
GUST DE DUNĂRE ŞI PRUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360921_a_362250]
-
iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea de boi amplasați dincolo de șira cu paie. Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea de boi amplasați dincolo de șira cu paie. Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
cine știe ce evenimente se întâmplaseră în țară sau în lume, precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai sus, scoase din grămada de ziare aranjată pe portbagajul bicicletei unul, îl împături încă o dată și îl vârâ între stâlpul porții și cadrul gardului. Era un bărbat mărunțel, de treizeci de ani, deși părea mai bătrân, puteai foarte bine să îi dai anii lui
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
întrebare. - Ce anume? - Sunt de ordin personal. Când a telefonat Mircea? - Ieri, de aceea m-am grăbit să te anunț. Am fugit încoace că avea mașina treabă în Mangalia și aștept să vină să mă ia de la spital. Avem o grămadă de probleme și acum singură este mai greu de rezolvat. - Ce se aude cu ședința consiliului? - La ședința de partid nu s-a aprobat postul suplimentar de inginer, mai ales că este nevoie în continuare și de cineva care să
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
înspre țări îndepărtate. Peste dealuri, prin pădure s-a pornit un vânt mai rece iar cohorte de nori sure gonesc vara, ca să plece ! Frunze parcă-s arămite, se desprind și-ncep să cadă. Se așază adormite, vânt le-adună în grămadă. Pe tarabele din piață stau puzderii de legume ! Forfotesc pline de viață fete, gospodine... lume... Iar cămările așteaptă ca să facă iarăși plinul. Roada-n vie este coaptă. Fum, pastramă, must, dar vinul ?! Ne oferă bogăție, tot ce trebuie în casă
TOAMNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364275_a_365604]
-
negre orizonturi Moartea vine peste noi... Nu salvăm țara cu frica Și cu lașitatea-n piept, Și pierzând-o pe nimica Prin tăcerea drept accept. Nu salvăm țara la coadă Să dăm dările la fisc, Sau la bănci ori stând grămadă Pe la moaște, fără risc... Nu salvăm țara cu-o floare La morminte de martiri Când în zi de sărbătoare Trecem, doar, prin cimitir. Nu salvăm țara cu votul Măsluit și cumpărat Când ne iau pe urmă totul Pentru zahărul spurcat
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
dezbrăcă din fugă haina de blană și celelalte obiecte, căciula, mănușile, șalul și reveni veselă lângă Sebastian ca să-l salute, înainte de a se așeza la masă. - Bună dimineața! Ați venit de mult? - Sărut mâna. De vreo câteva minute. - Am o grămadă de evenimente de povestit. Să vedeți ce mi s-a întâmplat după ce ne-am despărțit. Dar nu am timp acum. Tocmai a intrat domnișoara Lepădatu și nu vreau să creez tensiune în cancelarie, îi șopti ea căutând să nu fie
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
eu nu am bani, suspină Marinică, sunt doar un porcușor! - Păi, poate că, dacă te învoiești la ceva treabă în locul cocoșului, el va accepta să-ți fie profesor. - Cocoșul e cu nasul pe sus, se auzi un glas mic de lângă grămada de paie rezemată de gard. Un șoricel își arătă boticul roz din spatele ei, pufnind ușor. Oricum, cel mai bun profesor este măgărușul. Dar tariful lui e atât de piperat, că nu te poți apropia de el. Am auzit că fără
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
Domn - domn să-nălțăm, Ne-ajută Dumnezeul nostru, Domn- domn să-nălțăm. Voi jucați cum noi cântăm, Domn -domn să-nălțăm, Și-n dobitoci vă-nobilăm, Domn - domn să-nălțăm. Vă provocăm să dați ca noi, Domn - domn să-nălțăm, Bani grămezi, ori bani puhoi, Domn - domn să-nălțăm. Sunteți albi, albă-i și rasa, Domn - domn să-nălțăm, Și de proști vindeți și casa, Domn - domn să-nălțăm. Când manele vă cântăm, Domn - domn să-nălțăm, La fără rasă vă-ncadrăm
COLINDUL ŢIGANILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368398_a_369727]
-
înțeles tot. Primul impuls a fost să plec în căutarea ei și să înfăptuiesc un asasinat ce ar fi adus mari servicii umanității, dar perspectiva unui alt eșec ce s-ar fi soldat cu alte chicoteli de satisfacție și o grămadă de neuroni prăjiți în capul meu, m-au determinat să-mi stăvilesc instinctele criminale și să repar daunele, cu imaginație și înțelepciune. Într-o oală mai mare am turnat ,,saramura” de miel și am dublat-o cu apă, i-am
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
îi dau tare peste față... Ceva cade zornăind pe parchet... Poate sunt acei dinți oribili sau poate sunt butoanele tastaturii... Totuși aparatul merge în continuare deoarece îmi face iar în ciudă o melodie ce întâmplător se derulează pe Sabina zace grămadă pe jos iar eu mă îndrept spre camera unde bănuiesc că se află Oana cu Beni, prietenul meu, mânat și de îngrijorare dar și de acel pui de tăun... - Este minunat, Sabina! Ce bine că mai ai o soră care
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
melodie ce întâmplător se derulează pe You Tube ... (clik pe you tube). Bună firmă! Of, Doamne! Nu puteam să îmi ascult iubita și să stau acasă sau mai bine să fi mers în această duminică albastră la biserică?Sabina zace grămadă pe jos iar eu mă îndrept spre camera unde bănuiesc că se află Oana cu Beni, prietenul meu, mânat și de îngrijorare dar și de acel pui de tăun... Emilian Oniciuc- 30.04.2017 ( Foto: Duminica albastră... E.O.) Partea
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (3) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368523_a_369852]
-
ziuă, înainte să treacă efectul drogului, ca să-i dăm altul. Altfel planul cade și mie nu-mi place să pierd în afaceri. Ea nu trebuie să mai poată să se retragă de data aceasta din capcană. Taică-su are o grămadă de bani și nu pot să ajung la acei bani, decât având-o pe ea în pumn. Ea, e cheia seifului cu bani ai doctorului. Așa e! Afirmă Marco furios și privind suspicios către Nicola, îi spune tăios: - Nu uita
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
degetul meu. Dar eram și mai nefericită pentru că pierdusem sentimentul prezenței lui Dumnezeu. Cu neliniște și cu lacrimi L-am căutat pe Domnul, și m-am rugat ca să primesc pacea și mângâierea Lui. Rugăciunile mele însă parcă ricoșau, și zăceau grămadă la picioarele mele. Nu puteam ieși din această stare. I-am spus Domnului că accept chiar și să rămân singură dacă aceasta este Voia Lui pentru mine. Deodată tabloul s-a schimbat. Nu mai puteam să-mi închipui viața fără
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
metalic sau din material plastic, folosită la bordul unei ambarcațiuni.( DEX)] ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită de bătaia vântului. Când vântul bate din nord, apa se încălzește prea tare și peștele nu mai are chef de mâncare. La mal
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]