2,243 matches
-
proptite cam răsfirat în covor și formând astfel un leagăn larg în poala șorțului de pânză albă, cu mâinile boccii - asprite de ceea ce va fi lucrat pe-acolo de unde venise - prinse zdravăn de nimerele fotoliului - domnișoara Sia nu era deloc grațioasă în repaos. Totuși, doctorul era mișcat de ceea ce numea: "sacrificiul acelei fete tinere și frumoase, care în loc de plăcerile vârstei ei se devota pentru el". Sacrificiul Siei consta în schimbarea odăiței murdare a internatului școalei de infirmiere, cu casa luxoasă a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
invitase pe camarada ei, împreună cu prințul Maxențiu, la joile muzicale. Era un bilet de intrare care încă nu purta viza, dar care depășea speranțele Adei. Pe de altă parte, printr-o cartă oficioasă, doamna si domnul Drăgănescu făceau un demers grațios pe lângă maestrul Marcian, în numele lui Bach, cerîndu-i prezența și concursul. Astfel amorul-propriu al lui Marcian, care făcuse primul pas, era satisfăcut. Fapt era că Maxențiu, negreșit inofensiv, reintra în viața Elenei și cu el odată făinăreasa, care n-ar fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dispărură din minte. Se uita în jur cu ochi ageri, pentru a-l zări pe conducătorul misterios. Nu era nici unul pe, sau lângă tron. Grupuri de bărbați stăteau în jur vorbind. Într-unul din grupuri se afla un tânăr înalt, grațios, diferit de toți cei din încăpere. Ei aveau barbă. El era proaspăt ras. A văzut-o și a încetat să asculte ceea ce spunea unul din însoțitorii săi, atât de vizibil că s-a așternut tăcerea. Tăcerea vorbea de la sine grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
A fost al lui Făt-Frumos, Năzdrăvan și grațios. Cu trăsura sau călare Te duce-n viteză mare, Cu potcoave de oțel... Ghiciți cine e de fel?!
Calul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83617_a_84942]
-
care Karin aspira de cincisprezece ani. Eu îmi fac doar treaba. Dar pentru tine nu-i o simplă treabă. Mă uit la tine. El te pune la încercare. Aiurea. Tu ești cea pusă la încercare în chestia asta. Aceste negări grațioase nu făceau decât să-i crească admirația lui Karin. Încerca să scoată de la Barbara orice amănunt din experiența ei profesională care i-ar fi permis să spere în noi progrese. Barbara nu voia să vorbească despre alți pacienți. Se concentra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E cea mai bună aliată a mea în clipa asta. Barbara traversă camera spre Mark, cloncănind dezaprobator la complimentele lui. Weber o privi pe femeia asta grațioasă cum stabilește o complicitate cu cel pe care-l îngrijea. Cei doi îi aminteau de ceva - de cimpanzeii care își făceau reciproc toaleta, reconfortându-se printr-o flecăreală ușoară și instinctuală. Simți un junghi de invidie. Raportul ei era natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-a lipit buzele de marginea lui cu un aer meditativ și, după ce a sorbit de vreo două ori pierdut În visare, l-a cuprins o ușoară melancolie gîndindu-se ce viață i-a rezervat asprul destin. În timp ce iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că ți se va cere neapărat să execuți o muncă de slujnic, dar dacă ți se va face onoarea de a-i oferi Excelenței Sale un serviciu personal, îl vei îndeplini imediat. Tonul de comandă dispăru. Se strâmbă penibil, apoi surâse grațios. Era un act de condescendență seniorială amestecat cu o ușoară neliniște, ca și cum toate câte se întâmplau erau neașteptate. Se simțea, chiar, că gardianul criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin. Spuse: - Dacă înțeleg bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe Rima de mînă și o conduse pe ring. Nu-și amintea să-i fi plăcut muzica înainte, dar ritmul îl însuflețea și corpul i se mișca în voie. Nu-și lua ochii de la Rima, care se mișca întretăiat, dar grațios. Părul negru îi curgea liber pe umeri și zîmbea absentă. Discul se termină și rămaseră fiecare cu brațul petrecut în jurul taliei celuilalt. Mai încercăm o dată? o întrebă Lanark. — Da, de ce nu? Brusc făcu ochii mari, uitîndu-se în cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trei după-amiază, și toți muncitorii au primit liber să-l vadă. Așa că atunci cînd a trecut, trenul eram cam patru sau cinci sute la margineacăii ferate, în salopetele noastre unsuroase. Regina era în primul vagon și se uita rece și grațioasă și ne făcea cu mîna; iar în vagoanele din mijloc erau o sumedenie de bătrînei, primari, cum ar veni, cu lanțuri la gît, toți făcîndu-ne cu mîna ca apucații; iar într-un fel de post de observație, în ultimul vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o pot grăbi pe fiică-mea. Thaw se așeză și se strădui să dea impresia că e în largul lui. în mașină, profesorul i se păruse mărunt ca un funcționar obișnuit, dar aici, vocea liniștită îi sublinia trupul voluminos și grațios. Stătea aplecat și gîdila cu un deget urechea cîinelui, Gibbie, care stătea întins pe covorașul din fața șemineului. — Joci golf? îl întrebă el blînd. — Nu, dar tata joacă, juca, adică, în timpul războiului. E mai degrabă alpinist. — Așa, deci. Thaw își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca. Lanark veni în urma ei: — Locul ăsta ți se potrivește. — Știu. Ea se răsuci și trecu de el, netezindu-și catifeaua de culoarea chihlimbarului peste șolduri, ținîndu-și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tuturor creatorilor de lucruri utile și frumoase. CAPITOLUL 41. Punctul culminant își aruncă privirea în jos, la Libby, care stătea ghemuită cu picioarele sub ea în unghiul format între unul dintre pereți și covor și părea inconștientă. Era o grăsună grațioasă, cu părul negru. Fusta îi era mai scurtă, iar bluza mai mătăsoasă decît și le amintea, iar fața ei adormită și îmbufnată părea mai copilăroasă decît hainele. Deschise ochii și întrebă: — Ce? Apoi se ridică în picioare și-și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînta la saxofon. Ceilalți din orchestră stăteau cu fete pe pernele în jurul ringului, și dintr-odată o văzu foarte clar pe Libby. Stătea sprijinită de percuționist, un bărbat între două vîrste, purtînd ochelari cu rame de baga. Trupul ei tînăr grațios și grăsuț vibra dorindu-l și mici vălurele se ridicau împingîndu-i umărul în subsoara lui și un sîn de coasta lui. Lanark merse repede și zise: — Libby, te rog, tu... tu ai fost? — Niup! spuse ea cu o grimasă dezgustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe când noi, oamenii, îl regăsim numai arareori și îl privim de fiecare dată fie ca pe un har, fie ca pe o infirmitate. În noaptea de atunci n aș fi mișcat nici pleoapele de teamă să nu-mi tulbur prea grațiosul sfinx... N-am să insist asupra unei stări pe care aproape o uitasem. Am să spun doar că în prima noapte a lamentațiilor lui Petru mi-am amintit-o pentru a-mi satisface mărunta necesitate de a privi din patul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
neantul. În lunga, cenușia rochie, Jeni Pop executa dansul-plutire. Ea nu era departe, nici aproape, deși se depărta și se apropia. Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după o ultimă și grațioasă piruetă, ea mi-a făcut un semn, a ridicat o mână, stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare a franjurilor de la mânecă, le auzeam și foșnetul. Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că ți se va cere neapărat să execuți o muncă de slujnic, dar dacă ți se va face onoarea de a-i oferi Excelenței Sale un serviciu personal, îl vei îndeplini imediat. Tonul de comandă dispăru. Se strâmbă penibil, apoi surâse grațios. Era un act de condescendență seniorială amestecat cu o ușoară neliniște, ca și cum toate câte se întâmplau erau neașteptate. Se simțea, chiar, că gardianul criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin. Spuse: - Dacă înțeleg bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la-la-la-la-la... la-la... la-la. Făceau piruete, luau viteză, iar un domn ofițer mergea cu spatele. Nicu râdea și țopăia când cădea vreunul, prea era caraghios cum dădea cu fundul de gheață și ridica picioarele în aer, ca gândacii. Femeile cădeau mai grațios și-și adunau fustele în jurul picioarelor, iar Nicu nu râdea se uita să vadă cât li se descoperă piciorul. Când se oprea muzica auzea fierul cum zgârie luciul tare al lacului. Dacă nea Cercel câștigă la loterie, sigur îi dă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să deslușească... cuvântul: ȘANSE Cayle izbuti apoi să descifreze și celelalte cuvinte. Zâmbi și se îndepărtă. Așadar, li se cerea oamenilor să se angajeze prin contract și să lucreze la fermele de pe Marte. Dacă acceptau să rămână acolo cincisprezece ani, Grațioasa Sa Maiestate Innelda de Isher le oferea o fermă complet echipată, încălzită atomic. Nu era nevoie de nici un fel de avans, totul se amortiza în decurs de patruzeci de ani. Și oferta se încheia pe un ton insinuant: "Mergeți imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aceea, în timp ce se întorcea acasă pe jos, Fara se opri de două ori și se întrebă dacă nu cumva totul fusese doar un vis. Aerul era bun ca vinul. Dinaintea lui se întindea micuța lume a satului Glay, verde și grațioasă, un paradis tihnit în care timpul se oprise în loc. CAPITOLUL XXXI ÎMPĂRĂTEASA SPUSE: - Domnul De Lany. Hedrock se înclină. Se deghizase puțin și-și preluase unul dintre numele la care renunțase de mult, pentru ca ea să nu-l poată recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vibrează în inimi Trăiește bucuria de a fi Aici -ești invitatul principal! O lume-întreagă te privește doar pe tine! Rotește-te ușor în ritmul vieții ascultând Orchestra plină de magie a naturii... Îmbracăte-n lumina curcubeului și-apoi Cu-o piruetă grațioasă și senină Salută florile ce pentru tine se deschid! Oferă-ți clipa de tăcere în zumzetul grăbit al minții Zâmbește vieții, las-o să te-ndrume Nu te forța să-i dai un ritm ce nu-i convine! Rămâi senin
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine, diseară o să ne uităm la televizor, iar înainte de culcare am să-ți povestesc Scufița Roșie. Crede-mă, vom petrece de minune! Cățărat pe pervazul ferestrei, Mirciulică urmărea silueta grațioasă a Melaniei Lupu. În capătul străzii, bătrâna își flutură discret degetele în dreptul buzelor, apoi dispăru. Motanul rămase neclintit, statuie de catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea și a tutun Virginia. Inspectorul Stanley de la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am văzut. Am avut sentimentul că mă evită... O impresie, acum îmi dau seama. Bătrânețea te face îngrozitor de susceptibil... În stradă, Cristescu izbucni în râs. Băgă cornetul în buzunar și deschise umbrela. La geam, Melania Lupu îi făcea semne luîndu-și grațios rămas-bun. Abandonă pila de unghii, făcu aparatul de radio mai încet și ridică receptorul. Recunoscu glasul femeii din confesional. ― Domnul inginer Ionescu? ― Da. ― Pregătește-te pentru mâine seară. Între 5 și 7, familia Miga, după cum ți-am spus, face o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se plătește. Și apoi Mirciulică..." Revăzu scena... Motanul pe masă jucîndu-se cu aparatul, apăsând, fără ca ea să audă, ori să bage de seamă, pe declanșator... Se frânse dintr-o dată. În fața maiorului nu se mai afla femeia fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]