14,023 matches
-
nehotărît, în sfîrșit,/ pînă și acum mai simt frica// ce în oase, în sînge, are statut permanent,/ mult mai profund decît, bunăoară, iubirea,/ despre care...dar, ia stați. Un moment/ De ce trebuie dezgropată amintirea?" (Trebuie dezgropată amintirea?). Credem a nu greși văzînd în Lucian Perța pe cel mai de seamă parodist al literelor noastre actuale.
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
dar din ce a scris reiese că... - Domnu' maior, exclamă din nou femeia, eu sunt profesoară de limba și literatura română și măcar atât am învățat, că una-i literatura și alta-i realitatea, dacă le confundăm, dacă suprapunem planurile, greșim, adică dovedim o naivitate cu totul nepermisă. - Doamnă , eu am avut note proaste la română, de aceea sunt tentat să cred sută la sută ce pune un scriitor pe hârtie..." (p. 98) Raportul dintre realitate și ficțiune este, pentru scriitor
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
Fiindcă și pentru acestea s-a găsit suficient loc. Poezii într-un vers, scris, desigur, vertical, decupaje reluate, cu porțiuni întregi înnegrite sau secționate cu linii ferme, constituie o parte substanțială a Poemului de carton. Pe spațiile mici, Ghiu nu greșește niciodată și - nu neapărat în succesiune logică - nu textualizează. Minimalismul e, de data aceasta, învederat și compact. Iată: "Cutie de carton cu om./ Om la carton - poezie" sau "(Mă culc să adorm.)/ Somnule, trezește-mă devreme." sau "Sfârșitul nostru se
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
și larg în concepții, avea să se opună jugului catolic spaniol din secolele din urmă, când acest jug avea să se abată peste }ările de Jos, eretice. Dacă facem o apropiere cu vremea de mai ieri din zona noastră, nu greșim astăzi. Aceeași opresiune, aceeași senzație de eliberare după căderea zidului berlinez, cu singura deosebire că cei eliberați nu au fost olandezi, cu dârzenia olandeză, capacitatea inventivă a acestei rase de descoperitori ai lumii, ci, să mă ierte Dumnezeu, numai români
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
agresivi. Și sunt agresivi, poate, pentru că undeva, în sinea lor, își dau seama că nu au valoare și îi doare foarte tare că se spune asta. De aici nu rezultă că eu întotdeauna am dreptate. Este foarte probabil că uneori greșesc. Un critic literar nu este un zeu, este un om. Poate să aibă momente de opacitate, să nu înțeleagă valoarea unei cărți. Dar sigur este că nu am făcut niciodată greșeli intenționate, așa cum susțin diverși autori. Acestea toate ca o
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
pentru multele mele păcate. Asta a fost soarta mea. I-am rugat să nu mă facă turnător. Orice, dar asta nu. Nu pot. Nu, nu, turnător n-am să devin. Să-mi ceară altceva, să mă pedepsească altfel. Ascult. Am greșit, ascult. Însă nu o pedeapsă prea mare. N-am dat-o decât la câțiva oameni s-o citească.ť E derutat și într-o măsură, de-a adevăratelea, scrântit." (pp. 101-102). Bietul Steinhardt! și sărmanul lui delator! Realitatea ajunge să
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
Grad de Comandor" distincție conferită de președintele țării, moment după care întreaga asistentă i-a urat proaspătului octogenar "Happy Birthday to You". Pe drept cuvânt, în mod sugestiv, Iorgulescu l-a numit pe Körössy, "Patriarhul jazz-ului românesc". Nu a greșit. Ne aducem aminte, în anii '60-'70, cunoscutul comentator american de jazz Willis Connover îl considera pe Jancy a fi "cel mai autentic pianist european de jazz". De-a lungul întregului spectacol au fost poftiți pe scenă colegi mai tineri
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
textele teoretice ale "oniricilor", desigur începând cu cele ale lui Țepeneag. Ea conspectează, rezumă, citează generos, adică des, consistent, fără intenția problematizării critice. Expunerea e didactică spre didacticistă, de curs sau teză universitară. Sare-n ochi atenția de a nu greși prin omiterea a ceva important din textele de referință. Face un lucru bun, textele teoretice fiind aproape mereu ignorate de vechii comentatori foiletoniști. Expunerea, utilă, sacrifică specularitatea hermeneutică. Consider corectă admiterea primatului textualist al oniricului Țepeneag în Înscenare (1964). Nici
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
cele care încep cu L. Caută prima și ultima literă a fiecărui cuvânt care denumește următoarele imagini: Prima literă Ultima literă Fișe de corectare a dislexo-disgrafiei Greșeli Caută greșelile și spune ce trebuie corectat: Citește propozițiile și corectează ce este greșit: Bunichii mi-au cumpărat o rochiță cu florichele colorate. Marchela și-a pierdut ocelarii. Pisichile prind șorichei. Vechinul meu este chel mai bun prieten. Pe cățelul meu îl ceamă Tedi. El are urechile michi și ocii frumoși. În povestea „Ridicea
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
în mine... Când voi avea parte de acea stare optimistă Care să-mi șopteacă că tot ceea ce aveam nevoie este la tine? O toamnă la fel de cenușie, uscată și răcoroasă Îmi va fi singura cale spre alinare... Cu ce Ți-am greșit Doamne Ție, de lumea mi-e ștearsă Sau când se va mai aduna în ea culoare? Privesc nori plumburii cum apasă peste năduful meu Așteptând parcă să aud ploaia contopită cu stropii-mi sărați. Însă rămân cu ochii înspre cerul
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult în care zmeii furau merele de aur și erau prinși de voinici, când copacii ocroteau privighetori vorbitoare, când oamenii care greșeau erau transformați în copaci. Dar mai mult îmi plăceau poveștile care înfățișau viața vietăților din livadă, care încercau să trăiască în bună înțelegere cu copacii și plantele de aici. Am învățat că livada are suflet și trebuie să o îngrijim
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
nici nu sunt semne c-o va face vreodată. Până una-alta, Daniel Ciobotea trudește la viziunea faraonică a bisericii Mântuirii Neamului și se implică activ în afaceri. Ambiția de a face din BOR o instituție solidă financiar nu e greșită în sine. Mai puțin fericite sunt semnele pe care BOR le transmite spre restul societății prin implicarea în teme și acțiuni în care o sobră reținere ar fi salutară. Cea mai recentă ieșire în arenă a Patriarhiei se referă la
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
exista încă una mai puțin vizibilă. Se știe că în articolele Socialiștii și mișcarea națională și Răspuns d-lor V. Stupu și Doniroff, apărute în august-septembrie 1893 în "Evenimentul", C. Stere polemizează cu unii publiciști socialiști, cărora le reproșează poziția greșită în "chestiunea națională", dar și față de "burghezie" (care, în genere, demonstrează el, a avut o vreme un rol pozitiv în progresul societății, iar în România nu și-a încheiat încă acțiunea)8. Cîteva luni mai tîrziu, el dă în paginile
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
baritoni, tenori, soprane, mezzosoprane, bași cu voci puternice, bine definite. Relația cu orchestra e una specială, nuanțată. Cum să nu-mi întăresc, atunci, părerea că proiectul are în vedere o operă ca instituție, și nicidecum un teatru? Dragi cititori, am greșit! Prejudecata a fost iute. Mi-a întunecat mintea. "Gianni Schicchi" este premiera recentă a Teatrului Maghiar din Cluj! O bijuterie, o încîntare a auzului, ochiului, o demonstrație rafinată a umorului la scenă deschisă, o performanță specială a actorilor-cîntăreți. O bucurie
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
revistă din Italia, și altul într-un ziar din România. Concluzionînd, "atacurile" italienilor, de acest fel, menționate în prezentul articol, ne onorează. Celelalte ne pun pe gînduri și ne trimit cu sute de ani în urmă, să vedem unde am greșit și dacă toleranța noastră ca națiune, într-un spațiu gata oricînd să fie federalizat sau împărțit pe etnii, ne-a fost benefică sau total împotrivă, decontînd acum toate ponoasele ascunse ani în șir într-un spațiu ce-ar fi putut
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
hiperactivism pentru a reveni la un echilibru relativ. Se înscrie la facultate și se dovedește un om dificil, care pune întrebări simple și stînjenitoare, acele întrebări care ne dezleagă de imbecilismul generalizat al turmei, al bîtei și mulsului. Ar fi greșit și stupid să afiliezi aceste insurgențe unor deziderate feministe sau unor idealuri stîngiste, în contextul unui regim totalitar - și trebuie subliniat că acolo domnesc braț la braț absurdul și prostia -, aceste gesturi au meritul exponențial de a indica normalitatea. Regizoarea
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
le suferă deja companiile umplute până la refuz cu angajați incapabili să redacteze un text limpede în exprimare și precis în conținut. A trebuit ca umanitatea să ajungă în acest punct critic pentru a începe să se întrebe, speriată, unde a greșit. Declinul a început în momentul în care categorii largi de oameni și-au imaginat că pot să funcționeze ca niște mecanisme, renunțând la omenescul din ei. Suntem o civilizație a Cărții, născuți dintr-o Carte și sortiți, iată, să dispărem
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
care s-au pus cu entuziasm în slujba noilor autorități, se uită mereu că exact în aceeași perioadă a primilor ani ai comunismului numărul celor care au emigrat în Israel a crescut considerabil. De unde concluzia logică a autorului că este greșit să se creadă că (toți) evreii au fost cei mai înfocați susținători ai totalitarismului de stânga. "Cei mai mulți plecau "la Palestina", cum se spunea atunci (sună ironic acum!), până la proclamarea statului Israel în 1948. Cei care repetă mereu, sub influența unui
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
se întîmplă, cu alte cuvinte, și școlii pocinogul ce paște o lume-ntreagă: graba de-a confunda vechiul cu bunul de aruncat. Și mai auzi, apoi, că alții aveau universități pe la anul 1000, în vreme ce noi... Ei bine, noi n-am greși vizitîndu-ne mai ades școlile vechi, de provincie, părăsite-n umbra unei biserici. Una din ele, rezistînd multor orînduiri, și avînd, în vremile bune, putere de judecată asupra românilor, este Sfîntul Nicolae din Șchei. În preajma ei, la un parter ușor coborît
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
al lui Alexandru Paleologu. În momentul în care ajunge la o concluzie, eseistul o susține cu toată tăria, indiferent de numărul și numele celor care susțin contrariul. Își apără punctele de vedere cu toată vehemența, fără teama că ar putea greși sau chiar că ar putea deveni ridicol. Și nu o dată teribilismul i-a purtat pașii pe contrasens. Singur, în răspăr cu toată lumea, Alexandru Paleologu se simte însă ca peștele în apă. Aceasta era starea lui naturală, la care nu ar
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
din Eminescu din Memento mori". Cu toate că - oare de ce? - "marele poet nu-l va reține (...) pe Asachi în Epigonii săi". Mișcarea criticului pe scala istorică e foarte degajată: "Asachi ilustrează o paradigmă clasică fără emuli direcți (în acest sens, Cioculescu nu greșea), totuși productiv în măsura în care o vom regăsi, luată de fiecare dată pe cont propriu, la parnasienii de la sfîrșitul secolului XIX, ca Duiliu Zamfirescu, la sonetiștii din secolul XX, de la Codreanu la Doina Sălăjan și Luca Dumitrescu și, în genere, la toți
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
nu știe. Asemenea jurământ să urmezi." Un exemplu de adecvare, de măsură, cum putea s-o fi gândit un clasic în vremea de tranziție, întărit și de o altă pildă, despre cum poți să-ți dai cu părerea fără a greși prea mult: Nu judeca cele trecute după vremea de acum, ci după vremea de atunci, ca să cunoști a lor orînduială dacă era bună sau nu". Asemănările sînt niște comparații destul de la îndemînă, însă puternice prin însăși directețea și simplitatea lor
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
atinse din cînd în cînd de momente de grație, și transforma extraordinarul în performanță artistică obișnuită, lui Pavarotti i s-a întîmplat să fie fluierat în spectacole în care altor tenori li s-ar fi ținut pumnii să nu mai greșească. Ușurința cu care el atingea uluitorul făcea ca orice greșeală venită din partea sa să fie considerată echivalentul unei catastrofe. Ceea ce, într-un fel, e de înțeles: cui trece dincolo de perfecțiune, orice scăpare i se reproșează ca un eșec. Un bilet
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
iată că el e mort, iar tu ai inima plină de tristețe. Aceasta, până la a treia fază a lecturilor tale, când descoperi un adevăr mai nuanțat. Literatura nu este ruptă din viață, nu e o parte detașabilă a ei, deci greșești când compătimești cu unul sau altul dintre eroi. Deși par atât de vii, sunt creații de hârtie, animate nu de Sfântul Duh, ci de forța figurativă a romancierului. Astfel că disocierea pozitiv/ negativ începe să te preocupe tot mai puțin
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
aceste întoarceri ne-ar umple inima de bucurie și ne-am pune pe benchetuit. Sînt aproape sigur că nu veți înțelege de ce. Dacă l-ați citit pe Coelho în loc să citiți Biblia, e firesc să fi uitat (sau, iertați-mă dacă greșesc!) să nu fi auzit niciodată de parabola întoarcerii fiului risipitor. Ei bine, fiul cel rău, risipitor și leneș, lăudăros și fără suflet, exact ca un om politic român din tranziție, și-a luat partea din averea cuvenită (aici el se
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]