40,230 matches
-
Năpasta. Tur de forță, desigur, ansa un dublet la textul matein, cu străpungerea tainei. Sarcina celor doi exegeți mateini - Radu Albala și Alexandru George - continuatori ai ultimului episod din Sub pecetea tainei, a fost, la alegere, mai ușoară sau mai grea. Vom opta pentru cea de-a doua ipoteză, iată de ce: aparent, acestui din urmă episod, al primejduirii Lenei Ceptureanu, pare a nu-i lipsi mai mult de două-trei pagini - la cât se reducea o obișnuită expediție tipografica mateină (la Gândirea
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
față de jumătatea veacului. Accesul muzicienilor asiatici (japonezi, ăn primul rând) la stilemele muzicii clasice și romantice europene era dificil, problematic. Tehnică nu depășea un fel de...blocaj spiritual. Iată-ne astăzi contemplând interpretări extraordinare editate pe CD-uri la "case" grele. Mozartiana și ea, de stil și suflet, Hiroko Sakagami ași susține cu brio un premiu I la concursul "Clară Haskil" (și an superbă cadența de Dinu Lipatti). ăncheiem săptămâna inaugurărilor cu...Simfonia a IX-a de Beethoven. Câți dintre noi
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
despre o filozofie a cotidianului intercultural, dacă ai pot spune astfel. Adică alcătuiește un fel de glosar de concepte familiare, simple, și totodată sofisticate, cu imens potențial teoretic și filozofic: vecinul, podul și drumul, taciturnul. Camartin glosează și pe temele "grele", consacrate, precum cele legate de religie și toleranța culturală, ori de xenofobie, evoluția limbilor, tabuuri culturale, semnificația unei culturi populare. Mie ansa cel mai mult mi-au plăcut eseurile despre ceea ce numeam un cotidian intercultural. Simmelian an subtilitate, dar mai
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
Luminița Marcu Cartea Mihaelei Anghelescu Irimia este o carte importantă și interesantă - calificative pentru care voi ăncerca să "dau sama" an continuare -, fiind an același timp, deși este vorba despre interviuri, o carte grea. Este un exemplu al faptului că dialogul spontan ăntre oameni de cultură poate să conțină dezbateri dificile și substanțiale, ăn ciuda improvizației facile și previzibile ce bântuie revistele noastre. an mod neașteptat, cum spuneam, fiind vorba despre o carte alcătuită
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor li se acordă cadrul cuvenit, radicalizat, infernal: "E greu să fii copilul pocit al lui Darwin!/ E greu să vezi/ cum se zgâiește prostimea la tine/ când ănfuleci pitici an cockteiluri grele,/ de fum și pucioasa? (Poemul atomic). Marginalizarea creatorului e consemnata fără ănconjur: "Azi mi se spune/ că el a bătut de mult/ și doar eu n-am auzit/ cum șerpește au sunat clopotele/ pentru cei aidoma mie/ la marginea universului
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
înveți cum să ajungă și ei la sumele rotunjoare depuse în bănci sigure, la vile și la mașini de lux. Nu pot crede - oricât aș vrea - în patriotismul domnilor Babiuc sau Berceanu, câtă vreme e un patriotism aducător de bani grei. Astfel de înși își pierd orice credibilitate, când, într-un mod cel putin neloaial, ocupă funcții gras remunerate în consiliile de administrație ale băncilor, încasând sume fabuloase pentru o prestație ce n-are cum fi substanțială. Cand jocurile se fac
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
Pavel Șușară Este bine cunoscut faptul, si asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentala este stăpînita de un sindrom căruia dacă îi spunem dezordine, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai desantate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
crengile de jos ale superbului arbore, măcelărindu-l, distrugându-l iremediabil. A rămas, sus, o creangă care atingea firul electricității, dar nu ajungeau la ea fără scară specială: asta nu-i mai interesa. Au rămas sí două crengi mari și grele, pe care le crestaseră și care atârnau, moarte acum, pește firele de telefon: nici de astă nu le mai pasă. Satisfăcuți că legaseră (cu ce preț!) firul, la stâlp, rânjeau, aruncând crengile, inutil sacrificate, ăn curtea proprietarului, iar unul, privind
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
al fiecărui popor). Dar să nu uităm că, pînă mai ieri, alaltăieri, globalizarea de astăzi, în răposatul regim, echivala cu un cuvînt damnat, aducător de rele și de vrăjmășie între oameni, răsplătit fiind cu procese draconice și sentințe numărînd ani grei de deportare (a se cîți: domiciliu forțat) și chiar detenție. Cuvîntul incriminat numără treisprezece litere/sunete, adică opt consoane și cinci vocale: cosmopolitism. Grație lui îți era rezecat, ca un cordon ombilical secționat, orice legătură mai strînsă cu cultura și
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
fără echivoc, prin obiectele neutre și prin atmosfera, către un limbaj artistic imposibil de confundat. După toate elementele care pot fi inventariate dintr-o singură privire, el nu este nici unul de sculptor și nici unul de grafician. Lipsesc de aici materiile grele, substanțele amorfe și uneltele copleșitoare ale sculptorului, dar și formele fragile, compoziția complicată și întreaga tehnologie, cu aerul ei medieval, din universul celui de-al doilea. Prin simplitate, prin lipsa oricăror intenții de a dubla realitatea și prin natura obiectelor
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
nu; nici Nausicaa. Și atunci ce-i mai rămîne lui Ulise decît - tot că și Enea, insă altfel - să le părăsească succesiv, oricît ar fi de diferite. Pentru că sînt prea aproape, ele nu îl mai atrag. Le părăsește, între altele - grea misie! - pentru a-și recuceri nevasta. Circe și Calypso și sirenă, dar nu pentru el, ci pentru pețitori. Cred că e cam frustrant pentru Ulise să fie, la rîndul său, un pis-aller. Mai ales că nu are cum să nu
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
pentru ei, dar poate că și pentru noi, în val pictat. Ulise se întoarce în Ithaca pentru a vedea dacă mai poate săgeta inima Penelopei, încordînd arcul tinereții sale. Ultima (?) încercare ce i-au dat-o zeii - poate cea mai grea - este aceea de a o lua de la început, alături de o Penelopă-Turandot, care (indiferent de ce ar spune exegeții) e mai tînără că Nausicaa (tocmai pentru că valul e țesut numai pe jumătate). Căci valul Penelopei este și un giulgiu. E giulgiul Amarantei
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
subtile. Și deloc lipsite de primejdii. Penelopa este Nausicaa visurilor lui Ulise - de ea însăși proiectată și țesuta în valul ne-sfîrsit (pentru că îi trebuie și ei o consolare în atîția ani de așteptare, care poate nici n-au fost prea grei) - dar e și o Andromacă, dacă acel război s-ar fi purtat pentru Ithaca, iar în loc de bardul antic l-ar fi relatat, alexandrin, un poet francez care a cochetat cu jansenismul. Penelopa se confundă cu Ithaca. Iar Ithaca - fără nici o
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
era predată de soția lui Român Jakobson, "o femeie central-europeană, culta și rafinată" și de dragul ei s-a dus la Praga, pentru a se perfecționă. Datoriei față de origini și vizitelor la bunicii budapestani li se datoreaza învățarea maghiarei - "cea mai grea limba pe care o vorbesc". Față de ea, sîrbo-croată i s-a părut ușoară și a trebuit să o învețe din rațiuni practice: persoană care predă această limbă la UCLA s-a pensionat și universitatea n-a mai avut bani să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
prin 1934-1935, a Mariei Tănase? Iar în 1935, însoțește la Londra, pentru un spectacol (care a dobîndit un grandios succes) echipa de calusări din Pădureții Argeșului. Și a mai revenit la Londra, în 1937, împreună cu Brăiloiu. Anii războiului au fost grei, ca evreu, H. Brauner abia găsindu-si un post de profesor de muzică la un liceu evreiesc, avîndu-i colegi pe Alex. Graur și Jacques Byck. Din 1944 pînă în 1949 Brauner e consilier muzical la Radiodifuziune și se îngrijește de
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
care face parte integrantă din mine. Am trăit numai în speranța că te voi revedea, am rezistat numai pentru că vroiam să te mai văd cel putin o dată, am petrecut cu tine zilele, nopțile, săptămînile, lunile, anii lungi și mult prea grei; clipă de clipă te-am avut icoana sfîntă în suflet... Vino, scumpă mea, alină-mi durerile, să fim împreună, să ne regăsim, si va fi peste măsură de bine". În sfîrșit, de abia peste doi ani, în octombrie 1964 se
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
destinul și capriciul întîmplărilor de-a lungul vremii? Am sentimentul omului bătrîn care umblă pe picioarele și sufletul pe trecut. Mă simt scormonit în mine iar imaginile lui Victor, care m-a adus aici, mă urmărește mereu, ca o piatră grea ce-mi stă pe suflet."). Om cu desăvîrșire simpatic și cuceritor, făcea impresie excelentă în cercurile artistice înalte în care izbutise să pătrundă, fiind mereu invitat la recepții și festivaluri. O cunoaște pe vestită Peggy Guggenheim, factotum în lumea artiștilor
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
Alex. Ștefănescu Un roman de care autorul nu-și mai aduce aminte Ion Vartic continuă să restituie literaturii române, printr-o susținută activitate de editor supercompetent, texte care păreau pierdute pentru totdeauna. Cunoscutul critic și istoric literar face această muncă grea cu o evidență voluptate, estetică și filologica. Încântarea să este aceea a unui copil lăsat peste noapte într-un magazin de jucării. Cel mai recent produs al acestui efort de anamneza îl constituie un roman al lui Petru Dumitriu, Vârsta
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
ideologizant. În manualul de clasa a VIII-a din 1971, Decebal e descris ca un personaj istoric, Traian nu: Cauzele care l-au îndemnat pe împăratul Traian (98-117) să hotărască cucerirea Daciei au fost multe. Imperiul român trecea printr-o grea criza financiară, așa încît luarea în stăpînire a minelor de aur și a tezaurului dac apărea că mijlocul cel mai sigur de a pune capăt crizei. Nevoia de sclavi și, mai ales, nevoia de a înlătura primejdia pe care statul
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
aș fi putut fi copac sau spumă de mare/ și suferința ar fi locuit departe de mine?/ Poate tu ai fi vrut sa ma naști stea/ și iată-mă doar un trist adevăr care umblă prin/ lume/ licurici al nesfîrșitelor grelelor nopți./ Pentru cîntec și moarte m-ai născut mama/ învesmîntat în viitorul meu de stele căzătoare/ n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol/ și să mingii pămîntul de sub pleoape./ De ce m-ai născut de carne, mama/ cînd aș fi
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Andreea Deciu A-l rezumă pe Emmanuel Levinas, sub forma unei cronici literare restrînsă inevitabil la dimensiuni modeste, e o grea misie, la care, ca filolog și nu filozof, nu ma încumet. Pe de altă parte, părerea mea, care mă și încurajează să purced la acest articol, e ca gîndirea lui Lévinas ar putea impregna, odată ce ar fi bine înțeleasă, într-
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
hai-ku reunite sub titlul "Magnitudini" continuă aventură neuronală; poetul îngheață în formule lapidare "aceeași realitate psihică, mitologica, genetică, tehnologică din poemele anterioare" (Gh. Crăciun); aceste sentințe par de multe ori părți ale unui poem mai amplu: "cenușă lină din pagini grele învinețite curgea" poate avea drept urmare firească hai-ku-ul imediat următor "era ea existența: un electrod înfipt în corpul meu". Următorul volum (cel din 1990) apare sub titlul de Întoarcerea în viitor. Poemele se lungesc, se transformă în veritabile discursuri scrise într-
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
poezia în maniera Alecsandri-Bolintineanu de la Familia, ca să le rescrie, în fine, cu tot geniul pe cele dinții. Absurd. Istoria literaturii, ca și a artei, nu cunoaște o astfel de curbă creatoare. Nu pot încheia fără să pun întrebarea cea mai grea din toate: cine și în ce scop a făurit sculpturile cu pricina? Sînt ele banale imitații după Brâncusi ale vreunui tardiv artist amator? Ori sînt falsuri făcute cu bună știință? Dacă promotorii lor au conștiința curată, ar fi bine să
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
poate: încă nu, fiecare să rămînă între hotarele lui legitime, inca n-a sosit momentul! Istoria-i istorie. Și dacă se va ajunge aici?... * 1 mai 1960. Budapesta, oraș mare, dar nu știu cum, provincial, - gustul sau depășit pentru lux și mașinile grele, urîte, rusești, sărăcie acoperită cu fard. Ce pare Westminster și medieval nu-i decît o copie recentă a măreției Vestului, secolul 19. Ungurii de altădată, complexați, au imitat, cu aroganță. De aici și dușmănia pe care ne-o purtau. Îndrăznesc
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
văd simultan disperarea momentana și decrepitudinea finală. Dezvrăjitul se privește în oglindă că un Narcis îmbătrînit, sau ca un Dorian Gray cuprins de groază în fața portretului sau: vede urîtul, decăderea, dezastrul, ravagiile unui timp despotic. Adică mai multă și mai grea dezvrăjire. Și akedia și dezvrăjirea se manifestă că întristare și plictiseală, dar ceea ce scoate la iveală alăturarea lor, după părerea mea, nu ne spun, explicit, nici tratatele despre melancolie, nici cele despre ennui. Dacă ar fi privim akedia cu ochi
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]