2,509 matches
-
aia de haine vechi probabil că-i rucsacul tău! — Nu pune mîna! E oribil! Cum de-au ajuns aici? Le-am lăsat lîngă carele acelea. N-aveau cum să se tîrască pe drum să ne întîlnească. — Oare e vreun lucru groaznic care să nu se întîmple aici? — Fii rațională, Rima. S-au petrecut tot felul de stranietăți pe-aici, dar nimic groaznic. Ciuperca e o formă de viață, ca tine și ca mine. Ca tine, poate. Nu-i ca mine. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsat lîngă carele acelea. N-aveau cum să se tîrască pe drum să ne întîlnească. — Oare e vreun lucru groaznic care să nu se întîmple aici? — Fii rațională, Rima. S-au petrecut tot felul de stranietăți pe-aici, dar nimic groaznic. Ciuperca e o formă de viață, ca tine și ca mine. Ca tine, poate. Nu-i ca mine. Lanark era fascinat. Uitîndu-se îndeaproape, merse în jurul ciorchinelui și simți cum încheieturile îi sînt atinse scurt de ceva ușor. — Rima, sînt ferigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de ființe vor muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și concentră atenția asupra lucrurilor imediate. La sugestia lui, căpitanul Free ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mă omor. Murind, afl-o mîngîiere: Picând pe țărâna mea O lacrimă de durere Cîte-odată de la ea. 22 Din sânul maicii mele născut în griji, necazuri, Tristarea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit Și ale mării repezi și groaznicele valuri De vântul relei soarte prin stânci am fost gonit. Acum de pretutindeni întorc a mea vedere Și ochii mulțămire de loc nu întîlnesc, Căci nimene nu-mi simte cumplita mea durere Și oamenii pre mine trecând mă ocolesc. Așa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n piept? Până când să am răbdare, Până când să duc dor mare Cu amar și cu - ntristare? Eu văz pre amor prea bine Că s-au pus contra cu mine De mă pedepsește-n lume. No. 24 O fire tirană, O groaznică rană, Din buze nu lasă O vorbă să iasă, Să spue ce dor Mă face să mor, În inimă-mi este Răul făr de veste. Întreb. De ce să fii iubit În gânduri risipit? Răsp. De voi mi ie teamă, Vă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că eu, puică, te iubeam, Gurița ți-o sărutam, Ca pe un pom ce înflorește Și la vreme se pîrguește. Pomul că s-au scuturat 439 {EminescuOpVI 440} Pe mine m-ai ofticat, În inima mea s-au înfipt Un groaznic ac cumplit Și acul în mine au rămas Și plâng cu mare necaz, Oh! vai și plâng cu suspin Că m-am umplut de venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stau la dispoziție. ― Încercați încă o dată să vă amintiți cum arăta sufrageria atunci, noaptea. Mai precis, ce uși și ferestre erau deschise sau... ― Nu e cazul, domnule maior, îl întrerupse Miga. Casa arată totdeauna la fel. Deși e un curent groaznic, mai ales de când s-a stricat și oberlihtul, nevastă-mea nu suportă să stea cu ușile închise. Mă refer la cea dinspre bucătărie. Cel puțin când bate vântul, ca acum, ai impresia că te afli în landă... ăă... pe Bărăgan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
văzut din nou? ― Da. Rămăseseră în hol. ― Ce făceau? ― Dormeau. ― În hol? ― Probabil li s-a părut că acolo e mai cald. Când am venit acasă, am găsit înghețată apa dintr-un vas cu flori. Niște garoafe... Fusese un ger groaznic. ― Îmi amintesc. Totuși mi se pare ciudat. Din cauza amplasării și a ferestrelor înalte, holul e cea mai friguroasă încăpere. ― Inexplicabil, într-adevăr... ― Sînteți sigur că nu vă înșelați? Scuzați-mă că insist, dar amănuntul este extrem de important pentru mine. ― Categoric
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
păcat sau mântuire. Sfârșitul lui Wolff, cel care alege să se arunce din rachetă spre a salva viața colegilor săi, ar fi putut apărea inacceptabil unui catolic precum Hergé. În definitiv, nimic nu este mai devastator decât povara celui mai groaznic dintre păcate, sinuciderea. Dar lectura ficțională a lui Hergé reabilitează un suflet ce aspiră la puritatea pierdută. Remușcările lui Wolff sunt semnul renașterii binelui care forțează regăsirea solidarității cu semenii. Ca de atâtea ori, Tintin este prezența ce acționează asemenea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acolo. ― De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. ― Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puțin, lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încîlcită și pe jumătate albă, de la care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș putea califica altfel decât idiot, deoarece eram foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dalta de sub pat și am ieșit grăbit. Soarele încălzea Stâncile, valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse că așa trebuise să arate ursitoarea mea. Am încercat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
până la țărm. A trebuit mai întîi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
foarte serioasă. Și eu, care trebuia să mă ocup de aprovizionare, să țin evidența materialelor și, în plus, să fac și figurație în film. Avionul zbura peste păduri necunoscute când, deodată, se auzi un horcăit suspect la motor. Pilotul înjură groaznic văzând că aparatul pierdea din viteză și din înălțime, în ciuda faptului că el se chinuia din toate puterile să-l redreseze. Între timp se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos se apropia amenințător. Așteptam din moment
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe o podea care mai păstra urmele în formă de opt pe care le lăsase o veche stropire. Pe perete, câteva afișe pledau pentru o viață fericită și liberă la Bandol sau la Cannes. Rambert resimțea aici acel soi de groaznică libertate pe care o găsești în adâncul mizeriei. Imaginile care îi erau atunci cel mai greu de suportat, cel puțin după cum îi spunea el lui Rieux, erau cele ale Parisului. Un peisaj cu pietre vechi și cu ape, porumbeii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ei negau liniștiți, împotriva oricărei evidențe, că am fi cunoscut vreodată această lume smintită în care uciderea unui om era la fel de cotidiană ca și uciderea muștelor, această sălbăticie bine definită, acest delir calculat, această întemnițare care aduce cu ea o groaznică libertate față de tot ce nu ținea de prezent, acest miros de moarte care-i amețea pe toți cei pe care nu-i ucidea, ei negau, în sfârșit, că am fi fost acest popor înmărmurit din care, în fiecare zi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
demaște oportunismul... Cocoțat pe creasta valului politic și al evenimentelor ce s-au succedat, devine omul cel mai autoritar și puternic din uriașul conglomerat de popoare care au intrat samavolnic în cuprinsul U.R.S.S. în locul knutului țarist a adus mai groaznicul knut comunist, generator al atâtor atrocități și crime împotriva propriilor concetățeni și împotriva omenirii. Era atotputernic, dar l-am simțit și slab și umil în 1941 când la 3 iulie se adresa poporului cu apelativul de „frați și surori”, îndemnându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
declanșării războiului germano-sovietic. Autoarele, mamă și fiică, trec prin fața cititorilor drama zguduitoare a românilor basarabeni afirmând încă de la început: „Aceste amintiri ale noastre vin nu numai din nostalgia pentru trecutul fericit, ci și din durerea sufletului nostru din anii Surghiunului groaznic în Siberia de gheață. Se dedică tuturor victimelor represiunilor din perioada regimului comunisto-stalinist. Crivățul necruțător din 1941 a dus la chinuri și la moarte sute de mii de oameni nevinovați. Chiar de la început se afirmă că în noaptea de 12-13
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Se poate uita o astfel de întâmplare? Copiii deportaților n-aveau dreptul de a învăța, de a se califica conform dorințelor și posibilităților lor intelectuale. Iată cum vede autoarea moartea lui Stalin. La 5 martie 1953 a murit cel mai groaznic conducător-călău din U.R.S.S., poate și din întreaga lume, care a contribuit la distrugerea, nimicirea milioanelor de oameni nevinovați, la deportările în Siberia a sutelor de mii de familii din cei mai buni intelectuali, preoți, gospodari harnici, împreună cu copii, femei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să fie încadrată) pentru că veneam din Siberia (pag.301). Triste amintiri, dureroase... Nu mai sunt multe și mulți în viață. De multe ori mă gândesc cum de am putut supraviețui, ce ne-a dat putere să trecem prin acel calvar groaznic și să ne întoarcem acasă... Un om din Parcani mi-a spus: - Atât de mult ați suferit, cum de ați rezistat, cum de vă mai țineți?... și răspunde: Așa a voit Dumnezeu ca să mai ajungă cineva din noi să povestească
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ras de pe fața pământului. Erau cadavre pe marginea drumului, fragmente umane, tot tacâmul. Dar cea mai îngrozitoare imagine era aceea a unor copii, vii, dar care se plimbau fără țintă, de fapt mergeau împiedicat. Ca niște stafii. Văzuseră cele mai groaznice lucruri, cum fuseseră uciși părinții lor, mamele violate. Și erau pur și simplu șocați. După asta, m-am gândit că dacă aș putea face ceva, orice, să scurtez un război chiar și cu o zi, atunci ar merita. Uri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-a năzărit mie? Ție ce ți s-a năzărit? Ești chiar așa de sucit încât să vrei să mănânci crenvurști la ora asta? E abia începutul după-amiezei. Conștiința nu-mi îngăduie să-ți vând nici unul. Ia privește ce ten groaznic ai! Ești un băiat în creștere, al cărui organism are nevoie de o supraalimentație cu legume și suc de portocale, pâine integrală, spanac și astfel de lucruri. Eu unul nu vreau să contribui la degradarea unui minor. — Ce trăncănești acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a întors, Santa, m-a pus mai întâi să ghicesc ce fel de slujbă și-a găsit. Eu am spus „măcelar“, înțelegi? — Firește. — Ș-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vrodată perdelele alea de hârtie? N-arată rău. Am văzut unele drăguțe la Maison Blanche. — Am cumpărat unele drăguțe pentru camera lui Ignatius, dar el le-a smuls de la fereastră și le-a rupt. Spunea că sunt monstruoase. Nu-i groaznic? — Fiecare cu gustu’ lui, spuse repede Santa. — Ignatius nu știe c-am venit astă-sear-aici. I-am spus că mă duc la o novenă. — Angelo, toarnă-i Irenei ceva bun de băut. Ia și tu puțin whisky, c-o să te-ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scrisu’? — Ba da. Scrie niște aiureli pe care n-o să vrea să le citească nimeni. Acum el și Myrna aia își scriu insulte unu’ la altu’. Ignatius îmi spune că are s-o aranjeze el bine pe fata aia. Nu-i groaznic? Biata Myrna! Domnul Robichaux, incapabil să găsească ceva de spus, întrebă: — De ce nu rogi un preot să vorbească cu băiatu’? — Un preot? se jeli doamna Reilly. N-ascultă Ignatius de nici un preot. Zice de preotu’ din parohia noastră că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]