1,373 matches
-
a lui Cantemir a avut loc în prezența sultanului, onoare deosebită, deoarece, de obicei, marele vizir era cel care înmâna însemnele domniei. Armata rusă s-a pus în mișcare în luna aprilie a anului 1711, pe direcția Kiev - Soroca - Iași. Grosul trupelor, aflate sub comanda directă a țarului, erau precedate de un detașament de cavalerie, comandat de feldmareșalul Șeremetev, detașament alcătuit din 15.000 de oameni. Planul de acțiune al armatei ruse prevedea, inițial, două etape distincte. Într-o primă fază
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
podului construit de otomani la Isaccea și realizarea joncțiunii cu armatele muntene. Reușita acțiunii ar fi izolat armata otomană deeventualele ajutoare sosite de la sud de Dunăre. Acțiunea de cucerie a Brăilei a reprezentat un lucru nou în ceea ce privește strategia militară. Astfel, grosul trupelor rusești juca un rol auxiliar, trebuind să asigure succesulunui corp izolat. După traversarea râului Siret, generalul Rönne s-a îndreptat spre Focșani. De acolo au fost răspândite manifeste prin care populația era îndemnată să asigure aprovizionarea armatei ruse cu
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
a desfăcut în două părți lăsând cavaleria inamică să pătrundă printre acestea și, prinzând-o ca într-un clește, a distrus-o (vreo 80.000 de soldați). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane. Perșii, pierzând grosul armatei lor (cavaleria), au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur. Faimoasa confruntare a avut loc în anul 333 î.Hr., atunci când Darius al III-lea (380 î.Hr - 330 î.Hr), „Rege al Regilor”, marele conducător al Imperiului Persan
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
Byzantium, care s-a alăturat armatei sale principale la Chalcedon pe malul asiatic al Bosforului. De acolo, el a chemat și forțele lui Martinian și niște trupe auxiliare vizigote, conduse de un anume Aliquaca (sau Alica), pentru a-și întări grosul trupelor ce suferiseră pierderi în bătălia de la Adrianopol. Armata lui Constantin a debarcat pe malul asiatic al Bosforului într-un loc denumit Sfântul Promontoriu și a înaintat spre sud către Chalcedon. Licinius și-a deplasat armata câțiva kilometri spre nord
Bătălia de la Chrysopolis () [Corola-website/Science/323700_a_325029]
-
Totuși, violențe sporadice mai izbucnesc în zona Caucazului de Nord; atentate ocazionale și ambuscade care țintesc trupele federale și forțele guvernelor regionale încă se mai produc. Pe 16 aprilie 2009, operațiunea militară contrateroristă din Cecenia a luat oficial sfârșit. În timp ce grosul armatei ruse a fost retras, povara luptei cu nivelul mai redus al insurgenței a căzut în special pe umerii forțelor de poliție locale. Trei luni mai târziu, liderul în exil al guvernului separatist cecen, Ahmed Zakaiev, a făcut apel la
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
vas de război american, a bombardat forturile Taku ca ajutor acordat trupelor franco-britanice de pe uscat. Britanicii și francezii și-au unit forțele sub conducerea amiralului Sir Michael Seymour. Armata britanică a fost condusă de Lord Elgin, iar cea franceză de Gros; ele au atacat și au ocupat Guangzhou spre sfârșitul lui 1857. Ye Mingchen a fost luat prizonier, iar Bo-gui, guvernatorul Guangdongului, s-a predat. S-a înființat o comisie comună a alianței. Bo-gui a rămas în post pentru a păstra
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
marginile Beijingului pentru o bătălie decisivă în actualul district Tongzhou. La 21 septembrie, în bătălia de la Palikao, 10.000 de soldați ai lui Sengge Rinchen, inclusiv cavaleria mongolă de elită, au fost complet anihilați după mai multe șarje frontale împotriva grosului forțelor anglo-franceze, care au pătruns în Beijing la 6 octombrie. Cu armata Qing devastată, împăratul Xianfeng a plecat din capitală, lăsându-l pe fratele său, prințul Gong, să se ocupe de negocieri. Xianfeng a fugit mai întâi la palatul de
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
Evans își deplasase câțiva oameni pentru a intercepta amenințarea directă din partea lui Tyler la pod, dar a început să bănuiască că atacurile slabe din partea brigadei lui Robert C. Schenck erau doar diversiuni. A fost informat despre mișcarea de flancare a grosului armatei unioniste prin Sudley Springs de către căpitanul Edward Porter Alexander, ofițerul de observații al lui Beauregard, care observa de la sud-vest de pe Signal Hill. La prima utilizare a semnalizării wig-wag în situație de luptă, Alexander a transmis mesajul „Atenție la stânga, poziția
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
și prin Italia în 1096, trecând către Imperiul Bizantin prin Bari și ajungând la Constantinopol în 1097, unde s-a raliat celorlalte grupuri de cruciați participanți la Prima cruciadă. a străbătut Asia Minor pe la Marash, cu puțină vreme înainte ca grosul trupelor cruciate să fi ajuns la Antiohia. Ajuns la rândul său acolo, a fost numit capelan de către Balduin de Boulogne. L-a urmat pe noul său stăpân atunci când acesta s-a separat de armata cruciată principală, pentru a se îndrepta
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă Habsburgilor), mai întâi la Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul oștilor, a trecut Carpații prin Pasul Rucăr-Bran făcând joncțiunea cu avangarda condusă de Gheorghe Raț. Moise Székely a sosit și el cu oastea lui (4000 de unguri, 2000 de tătari și 25 de tunuri ușoare) în apropierea Brașovului, dar considerând
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
de acid iar vernisul este îndepărtat pentru pregătirea următorului pas din procesul gravurii. Pentru inprimarea clișeului incizat, se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în adâncituri. Plăcuța este frecată cu tarlatan (sau altă pânză) pentru îndepărtarea grosului cernelei și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți de telefoane învechite, lăsând cerneală doar în adâncituri. O foaie de hârtie umedă este așezată peste plăcuță, astfel încât, la trecerea prin presă, hârtia umezită va putea fi forțată
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
Cocea abordează în articolele sale, cu o maturitate demnă de orice fruntaș politic al vremii, problemele fundamentale ale restructurării societății românesți; dezvăluie gravitatea problemei agrare, piedicile puse de cercurile conservatoare în calea împroprietăririi țăranilor, starea de înapoiere în care trăia grosul populației, în primul rând femeile, lipsite de educație și victime ale unor mentalități anacronice; salută cu entuziasm unirea celor două principate române și alegerea lui Al. I. Cuza; în apelurile adresate femeilor române de pretutindeni, Sofia Cocea le cere să
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
trăgători. Deși unii dintre confederați s-au predat, luptele probabil au înaintat de la stradă la stradă prin oraș în timp ce geniștii terminau de montat podurile. Marea Divizie Dreapta a lui Sumner a început să treacă la ora 4:30 p.m., dar grosul acestei forțe a trecut abia în ziua de 12 decembrie. Marea Divizie Centru a lui Hooker a trecut la 13 decembrie, trecând și pe podurile nordice, și pe cele sudice. Eliberarea clădirilor orașului de către infanteria lui Sumner și de către focul
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
unități blindate și motorizate. Odată ce infanteria avea să creeze o breșă în liniile americane, Peiper avea ca misiune să cucerească podurile de peste Meuse din jurul localității Huy trecând prin Ligneuville, Stavelot, Trois-Ponts și Werbomont.. Drumurile cele mai praticabile erau însă rezervate grosului Diviziei I SS Leibstandarte Adolf Hitler, Peiper trebuind să se mulțumească cu drumurile proaste și inapte să suporte trecerea tancurilor sau altor blindate grele. Altfel, succesul operațiunii depindea de cucerirea rapidă a podurilor peste Meuse, ceea ce implica o înaintare rapidă
Masacrul de la Malmedy () [Corola-website/Science/324527_a_325856]
-
după care armata s-a separat în două grupuri. În ce îl privește, Robert a pornit în marș alături de Ștefan al II-lea de Blois, Bohemund de Tarent, Robert Curthose și ghizii bizantini, mărșăluind la distanță de o zi în fața grosului cruciaților. Această avangardă a fost înconjurată de către turcii selgiucizi ai sultanului Kilij Arslan I, urmarea fiind bătălia de la Dorylaeum din 30 iunie 1097. A doua zi, armata a doua cruciată, condusă de Raymond de Saint-Gilles, Godefroy de Bouillon și Hugue
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
important loc de popas și cuibărit pentru păsări de apă, păsări de pradă și alte passeriforme (flamingo, pelicani, stârci). Cu toate că este celebră la nivel mondial pentru numeroasele specii de sturioni care inca abundă în apele sale, crapii și somnii reprezintă grosul populației piscicole de la gurile de vărsare ale Volgăi. Între anii 1984-2001, delta și-a pierdut circa 277 km ² de mlaștini, din pricina agriculturii extensive. În prezent, aici, toate activitățile agricole și industriale sunt interzise, autoritățile străduindu-se să găsească o soluție
Delta Volgăi () [Corola-website/Science/326084_a_327413]
-
însemna o lovitură grea dată cauzei regaliste. El s-a retras acolo în grabă pentru a le zădărnici planurile Fairfacșilor. Leven a lăsat un detașament să mascheze garnizoana regalistă din Newcastle upon Tyne, și a urmat armata lui Newcastle cu grosul trupelor. La 22 aprilie, Leven și Fairfacșii au făcut joncțiunea la Wetherby, la circa vest de York. Împreună, au început asediul Yorkului. La început, asediul a fost o blocadă rarefiată, scoțienii și parlamentariștii concentrându-se mai mult pe capturarea unor
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
pe soldații săi la revoltă. Furând tot alcoolul, soldații s-au îmbătat, iar Lewenhaupt a fost obligat să-și abandoneze 1.000 de oameni beți în pădure. Când el a ajuns în cele din urmă iarna la Carol și la grosul trupelor, îi mai rămăseseră doar 6.000 de soldați fără provizii. Mazepa ezita și a convocat consiliul "starșînelor" pentru a hotărî ce urmează să facă. Consiliul a aprobat negocierile cu Carol. El a plecat cu ultimele rezerve de cazaci din
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
cei 2.600 de oameni ai săi la orele 6:15 a.m. Cu peste 1.000 de morți și răniți și în penurie de muniție, Roos a fost obligat să se predea la 9:30 a.m. La 8:30 a.m. grosul armatei suedeze s-a deplasat spre nord pentru a ataca tabăra fortificată rusească, dar a așteptat revenirea lui Roos, fără a ști de înfrângerea lui. Pe măsură ce trecea timpul, pedestrașii ruși, în frunte cu Petru însuși, au ieșit din tabăra întărită
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
majoritatea erau recruți fără experiență, mulți dintre ei condamnați aflați încă în lanțuri. În loc să-l ajute, întăririle au fost doar o povară care a consumat degeaba proviziile de hrană, și așa puține. Nevăzând alte opțiuni, la 9 decembrie, Cos și grosul oamenilor săi s-au retras în misiunea Alamo de lângă Béxar. Cos a prezentat un plan de contraatac; ofițerii de cavalerie credeau că vor fi înconjurați de texiani și au refuzat ordinele. Posibil circa 175 de soldați din patru companii de
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și că va împiedica părăsirea armatei de către combatanții texiani plictisiți. Mai important, ar muta zona de conflict în afara Texasului. Consiliul a aprobat oficial planul la 25 decembrie, și la 30 decembrie, Johnson și adjunctul său dr. James Grant a preluat grosul armatei și aproape toate proviziile la Goliad să se pregătească de expediție. Istoricul Stuart Reid susține că Grant ar fi fost agent secret britanic și că planul lui era să cucerească Matamoros, și astfel să lege Texasul mai strâns de
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
ambele. Santa Anna ar putea să fi crezut și că Béxarul este mai ușor de învins, întrucât spionii săi îl informaseră că majoritatea armatei texiane este de-a lungul coastei, pregătită de Expediția către Matamoros. Santa Anna a mers cu grosul trupelor pe Camino Real către Béxar dinspre vest, spre uimirea texianilor, care se așteptau ca orice armată inamică să vină dinspre sud. La 17 februarie, ei au trecut râul Nueces, pătrunzând oficial în Texas. Temperaturile au atins minime record, și
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
a iertat pe câțiva după ce soțiile lor l-au rugat să le cruțe viața, și după ce colonelul mexican Juan José Holzinger a insistat ca cei care nu sunt americani să fie și ei cruțați. Până la sfârșitul zilei de 16 martie, grosul forțelor lui Urrea începuseră marșul către Goliad pentru a-l încolți pe Fannin. Încă așeptând vești de la King și de la Ward, Fannin continua să amâne evacuarea Goliadului. În timp ce se pregăteau să plece la 18 martie, a sosit avangarda lui Urrea
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
mai dezechilibrate victorii din istorie”, 650 de soldați mexicani au murit și 300 au căzut prizonieri. Au murit unsprezece texiani, alți 30, între care și Houston, fiind răniți. Deși trupele lui Santa Anna au fost categoric învinse, ele nu reprezentau grosul armatei mexicane din Texas. Încă 4000 de soldați rămâneau sub comanda lui Urrea și a generalului Vicente Filisola. Texianii câștigaseră bătălia datorită greșelilor comise de Santa Anna, iar Houston știa bine că oamenii săi au speranțe mici de a repeta
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
ulterioara cedare a Scillei, o citadelă insulară în care garnizoana din Reggio se retrăsese, au deschis calea către Sicilia. Roger Bosso a condus o mică forță pentru a ataca Messina, însă a fost cu ușurință respins de către sarazinii din fortăreață. Grosul forței de invazie pe care Roger îl aștepta nu a mai apărut, din cauză că Guiscard a fost rechemat ca urmare a apariției unei noi armate bizantine, trimise de împăratul Constantin al X-lea Ducas, care devasta Apulia. În ianuarie 1061, Melfi
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]