1,507 matches
-
cu mare bucurie. ― Vă mulțumesc pentru Înțelegere, domnule doctor, și am toată Încrederea că veți rezolva problema așa cum vă știu: profesionist și cu multă Înțelepciune... Doctore Gruia, te rog să l conduci pe domnul doctor. După ce doctorul Vatră a ieșit, Gruia l-a urmat. Mergeau gânditori, cu pas mărunt. La un moment dat, doctorul Vatră s-a oprit: ― Dragul meu. Nu știu de ce, dar mă bucur ca un părinte pentru drumul pe care ai pornit. Sunt sigur că te vei fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ajutat din toată inima; profesorul Zenit și domnul profesor Hliboceanu. Ei erau trecuți prin Infern și m-au Înțeles deplin. Îți urez noroc, dragul meu coleg. La revedere. ― Rămâneți cu bine și vă mulțumesc pentru urări, domnule doctor - a răspuns Gruia. Profesorul l-a Întâmpinat cu bucurie, dar și cu Întrebare: ― Ei? Ce părere ai? Crezi că doctorul Vatră, cu firea lui intransigentă, nu l va face pe „doctoraș” să Împungă fuga? ― Nu, domnule profesor. Domnul doctor Vatră este un om
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu atât profesional, cât mai ales emoțional. Înainte de a se prezenta cu directorul la noul securist, nu știa cu cine va avea de-a face. Acest fapt l-a ținut Într-o stare tensională deosebită. Apoi... Apoi acest dialog cu Gruia l-a aruncat pe căi nebănuite... A rămas cu gândurile zburând cu cea mai mare viteză cosmică... În nesfârșitul univers uman. Și cât de complicat și greu de pătruns e acest univers! Și-a amintit o discuție avută cu Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia l-a aruncat pe căi nebănuite... A rămas cu gândurile zburând cu cea mai mare viteză cosmică... În nesfârșitul univers uman. Și cât de complicat și greu de pătruns e acest univers! Și-a amintit o discuție avută cu Gruia În jurul Întrebării: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care Gruia a răspuns cu siguranță: „Autorul <Teoriei Relativitățiiă a demonstrat că cea mai mare viteză cunoscută În univers este cea a luminii”. Gruia urmărea jocul de lumini
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mare viteză cosmică... În nesfârșitul univers uman. Și cât de complicat și greu de pătruns e acest univers! Și-a amintit o discuție avută cu Gruia În jurul Întrebării: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care Gruia a răspuns cu siguranță: „Autorul <Teoriei Relativitățiiă a demonstrat că cea mai mare viteză cunoscută În univers este cea a luminii”. Gruia urmărea jocul de lumini și umbre de pe chipul profesorului, Întrebându-se: „La ce gândește oare? L-oi fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o discuție avută cu Gruia În jurul Întrebării: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care Gruia a răspuns cu siguranță: „Autorul <Teoriei Relativitățiiă a demonstrat că cea mai mare viteză cunoscută În univers este cea a luminii”. Gruia urmărea jocul de lumini și umbre de pe chipul profesorului, Întrebându-se: „La ce gândește oare? L-oi fi supărat cu ceva?” Enigma avea să se dezlege În clipele următoare, când glasul profesorul, molcom și catifelat, recita: „La steaua care-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a gândului!. ― Întocmai. Abia de trece o nanosecundă - adică a miliarda parte dintr-o secundă - și gândul tău poate străbate spații infinite. De la Proxima Centauri la ultima stea din constelația Gemenilor... Viteza luminii este un Învățăcel pe lângă cea a gândului... Gruia, fără să-și dea seama, plutea deja pe o undă din univers care Îl purta spre infinit... ― Și acum, să mergem la pacientul nostru - l-a adus profesorul la realitate. Au examinat bolnavul și au ajuns la concluzia că totul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bolnavul și au ajuns la concluzia că totul este În regulă. ― Contravizita o vom face la ora obișnuită și, dacă nu va apărea nimic deosebit, ne vom retrage În vederea pregătirii pentru diseară... La revedere. ― Să trăiți, domnule profesor - a răspuns Gruia. „Să știi că mi-ai plăcut, amice” - l-a felicitat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și motivul pentru care mă lauzi, atunci voi pricepe despre ce este vorba. Altfel voi lua cuvântul tău drept lingușire” - l-a Întâmpinat Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia. „Să știi că mi-ai plăcut, amice” - l-a felicitat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și motivul pentru care mă lauzi, atunci voi pricepe despre ce este vorba. Altfel voi lua cuvântul tău drept lingușire” - l-a Întâmpinat Gruia. „Acum să n-o faci pe modestul, că nu-ți stă bine”. „Și totuși?” „Mi-a plăcut discuția pe tema universului sufletului uman avută cu profesorul. Și, fiindcă veni vorba de sufletul omenesc, atunci trebuie să recunoști că acest om
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
impresia că mă tratează ca pe propriul său fiu”. „Atunci, cântăm la același pian, la două mâini, prietene!” - a apreciat situația gândul de veghe. „În sfârșit, aud și eu o vorbă deșteaptă de la tine, cumetre” - l-a luat la vale Gruia... La plecarea spre casă, profesorul l-a Întrebat pe Gruia: ― Care-i ora când ne Întâlnim la „Hanul cercetașului”? ― E aceeași la care ne-am văzut și seara trecută. ― Aș fi vrut să fie prezent și tatăl meu, mare amator
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cântăm la același pian, la două mâini, prietene!” - a apreciat situația gândul de veghe. „În sfârșit, aud și eu o vorbă deșteaptă de la tine, cumetre” - l-a luat la vale Gruia... La plecarea spre casă, profesorul l-a Întrebat pe Gruia: ― Care-i ora când ne Întâlnim la „Hanul cercetașului”? ― E aceeași la care ne-am văzut și seara trecută. ― Aș fi vrut să fie prezent și tatăl meu, mare amator de istorii nemaiauzite, dar vârsta și tratamentul rusesc, până a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trecută. ― Aș fi vrut să fie prezent și tatăl meu, mare amator de istorii nemaiauzite, dar vârsta și tratamentul rusesc, până a reușit să scape de el, Își spun cuvântul. ― Să ne bucurăm, totuși, de ce Încă mai avem - a răspuns Gruia, gândindu-se la felul cum suportă bătrânețile ai lui. La același ceas din noapte, ca și cu o zi Înainte, două birje, fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să nu pui strop de rachiu În gură. Ascult-o pe baba Dochița și poate Dumnezeu vă va da și un urmaș! Tare mare bucurie ar fi pentru voi, da’ și pentru mine. Să vii mâine dimineață după fiertură, Toadere”. Gruia privea la bătrân cu ochii plini de o lumină caldă și de admirație. Mama Maranda a luat mâna lui tata Toader și a păstrat-o tot timpul Într-ale ei, uitându-se la el cu zâmbet și aducere aminte... ― Acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să spun decât că prezicerea ei a fost ca o rugă fierbinte către Cel de Sus, rugă care a fost răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind galeș spre Gruia... care... se făcea că nu bagă de seamă... Mama Maranda, uitându-se la fecior, Îl pierdea din ochi, iar tata Toader a devenit mândru ca În zilele lui cele bune... ― Gruia, dragul meu, trebuie să știi că trăiești și muncești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind galeș spre Gruia... care... se făcea că nu bagă de seamă... Mama Maranda, uitându-se la fecior, Îl pierdea din ochi, iar tata Toader a devenit mândru ca În zilele lui cele bune... ― Gruia, dragul meu, trebuie să știi că trăiești și muncești - ce spun eu muncești? Faci muncă dumnezeiască - cea de a reda speranța În a mai trăi o zi și celui mai disperat pacient - lângă un om care duce În spate o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu toate culorile curcubeului Împrăștiate peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost sigur că este „rotund”, l-a introdus În lucrarea pe care o pregătea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și să-și amintească comentariile profesorului... Privea mai mult În jos, pentru ca nimeni să nu-i distragă atenția. Se apropia de poarta Spiridoniei... ― SÎ trăiț’ domnu doctoru’, bunule! Da’ ci gânduri ti frământî șî mergi di nu vezi pi nimi’? Gruia a tresărit... „Parcă am mai auzit acest glas”... Și-a ridicat privirea. În fața lui ședea, uitând-se cu zâmbet cald, piranda - nevasta bulibașei. ― Bună dimineața - a răspuns. ― Tari mă tem eu cî cineava Îț’ poartî sâmbitili matali șî a lu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asta e o stare pe care o simt cei cu un anumit crez și respect față de muncă. Spre deosebire de alții, care nici bună ziua nu-ți mai dau”. ― Am să-l rog pe domnul profesor. Nu duce grijă. La revedere - a răspuns Gruia. ― Sărut mânuțâli matali, bunule, la doamna matali șî la ficior... După acest șirag de vorbe, piranda a apucat faldurii fustei În mână, s-a Întors și a plecat grăbită... „Oare de ce sunt acești oameni atât de insistenți?” - a Întrebat gândul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fustei În mână, s-a Întors și a plecat grăbită... „Oare de ce sunt acești oameni atât de insistenți?” - a Întrebat gândul de veghe. „Vor cu tot dinadinsul să-și arate recunoștința față de cei care le-au făcut bine - a răspuns Gruia. „Parcă mă duce socoata că și noi ar trebui să Învățăm unele reguli de-ale lor” - a răspuns gândul de veghe. Gruia a intrat În spital purtând ca pe o povară șiragul vorbelor șetrăriței și stolul de gânduri fără număr
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
veghe. „Vor cu tot dinadinsul să-și arate recunoștința față de cei care le-au făcut bine - a răspuns Gruia. „Parcă mă duce socoata că și noi ar trebui să Învățăm unele reguli de-ale lor” - a răspuns gândul de veghe. Gruia a intrat În spital purtând ca pe o povară șiragul vorbelor șetrăriței și stolul de gânduri fără număr ale lui. Mergea cu aceeași privire În jos și abia a auzit salutul unui coleg, care a trecut grăbit pe lângă el... ― Bună
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te afli Într-o situație dificilă, te aduni și pui la bătaie toate cunoștințele. În cele din urmă, găsești soluția. Altfel... Fii bun și cheamă-l pe nenea Mitru, să stăm de vorbă cu el. Poate ne scoate din Încurcătură. Gruia a ieșit În grabă. În câteva minute, s-a Întors cu brancardierul. ― Să trăiți, domnule profesor! ― Bine ai venit, nene Mitrule. Te-am chemat să ne ajuți cu un sfat... ― Da’ sunt eu În stare să vă dau sfaturi, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Te-am chemat să ne ajuți cu un sfat... ― Da’ sunt eu În stare să vă dau sfaturi, domnule profesor? ― Uite că se mai Întâmplă să poți. Auzind aceasta, nenea Mitru a făcut ochii mari, privind pe rând, când la Gruia, când la profesor, nevenindu-i să creadă parcă. ― Îți aduci aminte de Întâmplarea cu inelul pirandei și cu doctorul Cuc? ― Cum să nu-mi aduc aminte, domnule profesor? ― Ea ne invită - pe Gruia și pe mine - la ei În șatră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochii mari, privind pe rând, când la Gruia, când la profesor, nevenindu-i să creadă parcă. ― Îți aduci aminte de Întâmplarea cu inelul pirandei și cu doctorul Cuc? ― Cum să nu-mi aduc aminte, domnule profesor? ― Ea ne invită - pe Gruia și pe mine - la ei În șatră, ca să ne „omenească” pentru că i-am salvat bărbatul. Ce-i de făcut, fiindcă nu scăpăm de ea și pace... Nenea Mitru a lăsat privirea să zboare fără adresă, semn că prin minte Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să spună tânărul. ― Atâta datorie să aveți și alta să nu vă stea În spate. Rămâneți sănătoși - a răspuns omul, Îndemnându și calul... După ce au terminat contravizita, profesorul s a retras În cabinetul său, nu Înainte de a-i spune lui Gruia. ― Fii bun și cheamă-i aici pe doctorul Vatră și pe Despina. ― Numaidecât, domnule profesor. În câteva minute, invitații erau prezenți. Profesorul Își arunca din când În când privirea puțin amuzată către Despina, care aproape că nu clipea... ― V-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acel neoplasm gastric. Pacientul este pregătit. Medicul de gardă din această noapte va urmări dacă Între timp nu apare ceva deosebit. M-am gândit ca echipa operatorie să fie formată din dumneavoastră, domnule doctor Vatră, avându-i alături pe doctorul Gruia și pe doctorița Despina. Aș dori ca dumneavoastră să fiți șeful echipei. Ce părere aveți? Doctorul Vatră - cu ticul lui obișnuit - și-a așezat mai bine ochelarii pe nas și a răspuns: ― Sunt de acord cu hotărârea dumneavoastră, domnule profesor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]