1,450 matches
-
armata făcută, nu-i nici de zeama ouălor; și până atunci n-are să vă aștepte, în nici o casă, ușa deschisă și cu felurite bunătățuri pe masă... Cam asta-i pe la noi. Și nu-i de ieri, de-alaltăieri, ci de când hăul și părăul!... Iar fetele iestea care-mi bombănesc în jur și nu știu nici ele ce-i pe lume nu-s chiar de capul lor și a mea, de drept, și iastalaltă, Veronica, de fapt, îs sub ascultarea mea. Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
chiar să fi uitat după ce-am coborât treptele de la ieșire, în stradă, la vreo zece pași de noi în față, ne-am trezit cu dânsul. Sta și ne aștepta. Ne privea și zâmbea. Ca și când ne-ar fi cunoscut de când hăul și părăul, cu o voce caldă, ca a unui vechi prieten din trecut, ne-a aținut calea și ne-a întrebat: Ați avea ceva împotrivă, dacă v-aș invita, aici, la doi pași, la cofetăria din colț, să servim o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a sutelor de clopote. Dangătul lor se împreuna înălțându-se în ceruri lăsând în aer și în suflet dâre tremurătoare. Despărțirea s-a lăsat în sufletele noastre, ca o piatră grea... După ea urma, ca după o lovitură de ghilotină... hăul... Am plecat luând cu noi, scânteia de viață care țâșnea din școala iubită, a Iermonahului Veniamin și din sufletul sfânt al trecutului. În urmă rămânea pustiul. Dar, gândurile, amintirile, într-un ultim efort, îmi mai aduceau o rază de lumină
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
activitate a ei normală, de zi cu zi. Cum nu mă mai simțeam în stare să lucrez, m-am depărtat, frânt, lungindu-mă la umbra unui stejar crescut în mijlocul câmpului. Pe când mă fura somnul, am avut o viziune înspăimântătoare: un hău imens se deschidea la picioarele mele și eu vedeam cum lunec încet înăuntru, fără nici o posibilitate de-a mă opri. Pe măsură ce eram înghițit, simțeam cum ceva umed și răcoros îmi acoperă picioarele și tot trupul. Aveam impresia că materia trupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
adăuga la aceasta conștiința faptului că nimic nu rămâne imuabil și că totul se schimbă. Vârtej Mă opresc îndelung și ațintesc cu ochii măriți de spaimă întunecimea apei ce se rotește într-un vârtej amețitor, format undeva în adânc. Acest hău invizibil absoarbe tot: ființe vii și obiecte. Am văzut pescăruși atrași acolo, dispărând în centrul ochiului aceluia absorbant și nemaiântorcându-se la suprafață. Peștii care nimeresc acolo sunt înghițiți dintr-o dată. Am aruncat un băț și a fost imediat devorat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
izvoare adânci configurația unor trăsături fundamentale de personalitate. La trei-patru ani, când procesele gândirii și imaginației sunt inseparabile, eu ,,văzusem" un înger. Pentru fetița ce se uita la cer culcată în iarbă, cu percepția propriei ființe tulburată de ,,căderea" în hăul boltei senine, nu era greu să închipuie din mișcătoarele contururi ale norilor albi, un înger înaripat. Și deloc nefiresc ca peste acea iluzie a percepției vizuale să suprapună detalii concrete dintr-o pictură: un înger călăuzind un copil în trecerea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
percep miezul. Fereastra, ochiul dumnezeirii, mă atrage ca un magnet, iarăși și iarăși... Vreau să sparg acest „joc al ielelor”, și hotărăsc să pornesc afară, aiurea, prin nămeți, să simt „gustul” frigidei Doamne a zăpezii! Fulgii dansează grațios, feeric, din hăurile neantului până pe huma pâsloasă, asemenea vestalelor lui Apollo... Întorc capul spre cerul plumburiu și câțiva fulgi ștrengari mi se lipesc de obrajii deja îmbujorați. Un pas nesigur, încă un pas..., parcă a și fi aselenizat pe sfidătoarea și enigmatica lună
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
investiga porțiuni din pădurea tropicală Între Cape Tribulation și Daintree, de pe o platformă special amenajată cum ar fi jungle surfing o adevărată aventură pe cablu la Înălțimea de 200 m deasupra pădurii, sau bungy jumping când Îți dai drumul În hăul amețitor, atârnând doar de un cablu. Curaj, nebunie, aventură!!! În aceste condiții ale sporturilor „forte” crește cu adevărat adrenalina și inima pare să sară din piept, dar și costurile sunt pe măsură (85 de dolari). Și nu sunt puțini cei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de trepte Înguste, pe care se Înghesuiau câteva sute de persoane, de toate vârstele și etniile, pentru a ajunge la buza craterului, de unde se deschide o panoramă copleșitoare. Emanații de gaze albe, cu miros pronunțat de pucioasă, se ridică din hăurile căscânde ale craterului, asemenea Întunecatului infern. O statistică indica că numai Între 1767-2004, vulcanul Bromo a erupt de 65 de ori, făcând importante pagube materiale și umane. Și cu toate acestea locuitorii venerează zeul vulcanului și-i aduc ofrande În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
poți găsi, Într-o singură viață totul. Crucea nu poate fi văzută decât seara, așa cum am aflat mai târziu de la membrii echipajului. Continui plimbarea pe bolta cerească, m-am mirat de pozițiile Urselor, Îmi aleg o steluță care din depărtările hăului ceresc abia sclipește candid... Mai apoi, lumina stelelor a prins să moară, cerul s-a Înroșit puțin la răsărit, Încet s-a ridicat pleoapa nopții și soarele a pornit să rostogolească pe boltă giganticul disc astral. Răcoarea a plecat dintr-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
datorită drumului deosebit de dificil, cu serpentine periculoase și alunecări de teren, ceață și burniță, gropi În carosabil. Dar micile popasuri ne scot din amorțeală, și ne oferă clipe de neuitat. Sălbătăcia peisajului, coamele semețite ale munților albăstrui, văile ce cască hăuri prăpăstioase, pini ce-și Înalță cu mândrie trunchiurile spre cerul Învolburat, păsărele obosite agățate de rămurica unui arbust Încovoiat de vânt, ierburi Înalte unduindu-se grațios asemenea unor balerini, dar mai ales marea tăcere a naturii ne dă voluptăți seducătoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care l-ar putea / la rându-i dărui la ai săi frați./ Și-a continuat. // Tunelul se-ngusta, apoi creștea ca o pâlnie / și-n mijloc: un puț cu o scară/ ce cobora adânc sub pământ./ La ultima treaptă, aproape de hău / se deschidea-ntr-o parte o crevasă./ Și-a luat-o prin ea. Treptat, / după un timp, / nedefinit și aparent iluzoriu / prăpastia urca și-o punte / la capătu-i trecea-ntr-o vastă sală / ale cărei arcane se susțineau pe sute
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dădeau posibilitatea omului la ascensiunea în zona hiperfizică (orto, para sau metafizică). Lumea spirituală, sufletul universului, pe care noi trebuie s-o atingem irumpea atunci în sufletul omului pur, curat în cascade de lumină. Acesta era paradisul, viziunile își croiau hăuri luminoase în vâltoarea în care era obligat să trăiască, după moarte visele reîncepând pe o treaptă superioară, dintr-o întrupare în alta. Este timpul pe care ni-l amintim a fi cel în care comunicam cu zeii, rămânându-ne amintiri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
el toarnă precum Nilul Sau ca Gihonul la vremea culesului viei. Nici un om nu i-a cunoscut întreaga înțelepciune: Nu-i știe nimeni hotarele sau adâncimea, Pentru că gândurile îi sunt mai mari decât oceanul Iar scopul ei mai adânc decât hăurile. Ar fi și dificil de a ilustra identitatea simbolică a înțelepciunii cu apa într-un mod mai clar. Apa a fost, bineînțeles, factorul mediator între cer și pământ și astfel i se potrivește din nou rolul de Înțelepciune. I se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
divin este cel ce dă viață transmigrării haosului în ordinea lumii. Fii fericit când este haos în tine!775 spune filosoful și noi integrăm Cuvântul în realitatea palpabilă fără a ne desprinde prea mult de cele imaginare. Vid, Haos, Neant, Hău, Abis, fiecare e altceva. Și totuși... Nu locurile și timpul sunt Dumnezeu, care nu este limitat prin nimic. El, etern contradictio in terminis, își manifestă puterea ca unic nimic, vid și extaz, vid și tăcere, haosul metafizic ordonat în infinitul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pierd până și monadele nestăpânite ale tărâmurilor de frontieră între fizic și metafizic. Cu roșii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu... Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi, Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi 1029. Pământul nu poate exista fără mări și oceane unduind imaginea lunii și a stelelor, fără ca fluviile să scalde luncile și munții să-și încălzească piscurile în focul solar iar pădurile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ci dinspre el /revărsând spre-adânc, spre stele / neștiute vrăji și duh-/ cel din urmă să ajungă / astrelor să le-mplinească / viața lui de preamărire, / precum sunt și eu acum / răzvrătindu-se în mine / amintirea altei lumi. / Într-alt oraș, în hăul de lumină, / mă strâng strivit / de șobolani, de șerpi / de pânze de păianjen mai mult / înlănțuit sunt ultimul / ce-a îndrăznit să înțeleagă / la cine știe care / margine de ocean. / Sus și jos, aici / pământul dispăruse. / Te-ai temut o clipă / Unde
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se prăbușeau în sunet de oase, lovindu-se unul de altul. Alții se sprijineau pe pereți, încercând să se ridice și cădeau în cap sau se îndoiau ca lumânările înmuiate de căldură, în sfeșnic. Alții, cu gurile căscate ca niște hăuri, cu ochii prăbușiți în găvanele orbitelor, suspinau: „Apă..., apă...”. Moartea le alina orice suferință. Acum nimeni nu știe ale cui sunt coastele rupte care sparg, primăvara după ploaie, grămezile de bolovani. Ale cui sunt gleznele risipite printre ierburi sau fruntea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tip gelos, un tiran, un violent, care nu lăsa pe nimeni să se apropie de soția lui? Asta să fi fost? Și dacă așa stăteau lucrurile... Ce salt primejdios făcea mintea mea la acest gând, și ce viziuni sinistre și hăuri înfiorătoare se deschideau dintr-o dată! În același timp, eram conștient că dacă voiam să-mi păstrez mintea lucidă și o neîntinată fidelitate față de Hartley, nu aveam voie să fac astfel de speculații. N-aveam inimă să-mi pregătesc prânzul. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
culoare perlei, înfășurase casa și era cu neputință să vezi capătul digului rutier. Am scos afară lăzile de gunoi, care nu mai fuseseră deșertate de nu știu câtă vreme, și am rămas câteva clipe în mijlocul drumului, ascultând. Cuprinsul invizibil era un imens hău de tăcere. Am intrat iar în casă, ud de ceață și de burniță, și mi-am oferit un copios mic dejun, alcătuit din terci de ovăz cu lapte conservat și zahăr brun, ochiuri fierte, biscuiți, miere (rămăsesem fără pâine) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șerpuind la umbra aninilor, primind ca afluenți pâraie lipsite de importanță ca: Văcăria și Pârâul lui Iacob. Trece apoi pe lângă păstrăvărie ca să iasă în satul Valea Putnei, lângă șoseaua Câmpulung - Vatra Dornei, pentru a primi apele pâraielor Putnișoara și Hău. De aici însoțește șoseaua națională, primind doi afluenți de dreapta populați cu păstrăv - pârâul Tiniș și Pârâul Frumos, trece pe lângă sediul ocolului silvic și se varsă în Moldova, în mijlocul comunei Pojorâta, după ce a parcurs un drum lung de 16
PESCUITUL RECREATIV COMPONENT? IMPORTANT? A AGROTURISMULUI by Petru IVANOF () [Corola-publishinghouse/Science/83112_a_84437]
-
mers să se destindă în campagna. Era luna februarie 1564, noapte de iarnă, vreme urâtă, dar și‑a făcut curaj, a încălecat pe cal și a cutreierat ulițele Ro‑ mei. Ca un magnet, îl atrăgea șantierul bazilicii sfântul Petru și hăul deschis al tamburului. Nu putea să se întoarcă acasă fără să vadă cupola și, mai ales, să și‑o închipuie terminată; deși avea febră mare, tremura și ajuns acasă se aruncase arhitec turii baroce. 20 Cf. p. f. Carrassat - i
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
mers să se destindă în campagna. Era luna februarie 1564, noapte de iarnă, vreme urâtă, dar și‑a făcut curaj, a încălecat pe cal și a cutreierat ulițele Ro‑ mei. Ca un magnet, îl atrăgea șantierul bazilicii sfântul Petru și hăul deschis al tamburului. Nu putea să se întoarcă acasă fără să vadă cupola și, mai ales, să și‑o închipuie terminată; deși avea febră mare, tremura și ajuns acasă se aruncase arhitec turii baroce. 20 Cf. p. f. Carrassat - i
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
că toate acestea i se mai întîmplaseră cîndva, și că le înfruntase cu teamă, dar și cu bucurie, speranță și curiozitate. Atunci se cufundă în adîncurile memoriei, care-i păru de-a dreptul nesfîrșită, și izbuti să smulgă din acel hău o amintire de mult pierdută ce prinse a străluci ca un ban nou sub ploaie, poate din pricină că niciodată n-o privise decît doar în străfulgerarea vreunui vis. (1983: 158) Textul Captivul este ilustrarea acestei cufundări în adîncurile memoriei pentru "a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mult pierdută ce prinse a străluci ca un ban nou sub ploaie, poate din pricină că niciodată n-o privise decît doar în străfulgerarea vreunui vis. (1983: 158) Textul Captivul este ilustrarea acestei cufundări în adîncurile memoriei pentru "a smulge din acel hău" amețitor o "amintire de mult pierdută". Cuvintele seamănă izbitor cu cele din ultima frază a textului nostru, al căror sens profund este confirmat de conferința din 1978: Cînd sfîntul Pavel spune: Mor în fiecare zi, el nu dă o imagine
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]