1,498 matches
-
jumătate de element de calorifer! Atunci mi-am dat seama că treaba pute rău și că nu mai poate fi vorba de o întâmplare sau de bună credință. Treburile erau dirijate de undeva, de la un ,,centru”. A devenit evident că haita de jefuitori din umbră (foști nomenclaturiști și foști securiști) își recompensau turnătorii printre altele și prin jefuirea altor oameni (care nu dăduseră cu ,,subsemnatul” la Securitate), prin hoția legalizată cu repartitoarele. Dar atenție și la partea bună a lucrurilor: prin
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fi luat-o, nu puteam fi încântat de atenția care mi se acorda. Într-un final mi-a ,,sunat clopoțelul”; indivizii respectivi nu-mi văzuseră poza în vreo publicație oarecare, ci foarte probabil în biroul unui fost ofițer de securitate. Haita de turnători păstorită (care este activă și astăzi) a fost chemată la ordin, li s-a înmânat o poză cu mine și cu indicația clară: dacă-l vezi pe ăsta pe stradă te ții după el, vezi ce face și-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cei care cereau aplicarea punctului 8 de la Timișoara, și care spuneau că fosta nomenclatură comunistă și foștii securiști reprezintă cancerul unei societăți bolnave? Singura certitudine după 20 de ani era jefuirea țării și sărăcirea populației. Deci ce este cu această haită de indivizi dubioși care mișună permanent în preajma mea când merg pe stradă ? Ce vor de la mine? Mergeam pe stradă, aud pași repezi care se apropie în urma mea, văd un individ zglobiu cam la 60 de ani pipăind o bocceluță în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
reacție, o debusolare cvasigenerală indusă perfid, cum că ,,nu știm” cum să mai ieșim la liman. Ce se mai putea face în această situație? Ce se mai poate face împotriva unei dictaturi care are toate pârghiile puterii? În plan personal, haita de infractori-torționari care se pusese pe capul meu mă adusese în situația în care nu mai așteptam nimic, nu mă puteam apăra în nici un fel. În mod normal eu trebuia să fiu terminat în mod viclean, din ,,vina mea” ca
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fără ca aceștia să-și dea seama, să înțeleagă fenomenul. În anii ’90 n-a fost vorba de nici un cataclism care să justifice această acțiune, singurul scop perfid care s-a urmărit atunci a fost jefuirea tacită a populației și îmbogățirea haitei de jefuitori care se forma atunci. Leul s-a devalorizat de 10.000 de ori; practic de la valoarea sa inițială a ajuns la ,,0” ! Iliescu a reprezentat atunci ,,factorul mobilizator”, politicianul ,,corect și cinstit” în fața oamenilor care cerea ,,pace socială
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
bine. Și ne amintim eforturile făcute pentru a declasifica dosarele Securității, ne amintim cum a fost huiduit în Parlament de către fosta nomenclatură atunci când a condamnat comunismul. Dar până și președintele este un singur om, iar Băsescu avea în față o haită de jefuitori bine înfiptă în toate structurile de putere timp de 15 ani. Primul ministru Călin Popesu Tăriceanu nu l-a ajutat în nici un fel, promovând o atitudine triumfalistă și totodată păguboasă pentru țară, mimând o stare de prosperitate sub
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că și Emil Boc trebuia să facă mai mult, să pună problema privatizărilor frauduloase, să pună problema averilor nemăsurate, proasta gestionare a banilor și a hoțiilor de tot felul, dar întrebarea este dacă și putea face aceste lucruri, având aceeași haită ticăloșită în fața sa ?! De pe margine este foarte ușor să acuzi un om, dar dacă în același timp nu te-ai aflat în locul lui, nu poți ști la modul real cu ce se confruntă cel aflat într-o funcție de răspundere. În
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
joc de omul sărman, asta a fost marea ,,realizare de prestigiu” a politicianului ,,cinstit”! Și ,,deștept” pe deasupra ! Nu știa Iliescu ce se întâmplă în țară? Știa foarte bine! Era în deplinătatea facultăților sale mintale de ... Golan notoriu ! Iliescu reprezintă arhetipul haitei de golani cu pretenții de oameni onorabili care a jefuit în ultimii ani în mod sălbatic țara. Este arhetipul unui individ incapabil, un neisprăvit care niciodată nu a făcut ceva util pentru ceilalți, toată viața sa a constat în ,,munca
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
douăzeci și patru au luat în piept stratul de omăt gros de doi metri cu intenția de a petrece prima parte a lunii lor de miere pe malul lacului Bâlea, la altitudinea de 2034 metri, unde în afară de vântul șuierător, poate numai vreo haită de lupi -Canis lupus sau eventual vreu-un stol de Gypaetus barbatus - zăgani - vulturi bărboși, nicio altă suflare nu aveau șansa să întâlnească. E drept că aveau informații că acolo sus pe malul lacului s-ar afla un mic refugiu cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ști adevărul. Un ipocrit ar fi continuat să fie pînă la moarte regele Thebei și soț incestuos. Chiar dacă aș face abstracție de țărm, ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dată, abso lut necesară ca să știi adevărul, tot adevărul, ca ima ginația și disperarea ta să nu amplifice lucrurile - „mai rău decât adevărul, decât realitatea“. Mi-am pierdut capul; acum, în clipa asta, îngrozită ca o oaie înconjurată de-o haită de lupi, nu-mi mai este capul întreg. Dar am încă destul discernământ încât să-mi dau seama că ar fi fost și mai rău dacă erai tu în locul meu. M-au întrebat ce faci acolo, unde lucrezi și mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cioban căruia toată lumea îi spunea Buzatu, deși numele lui era Braharu . Amândoi aveau două ciomege cât ei de lungi și la întrebarea pusă de Dumitru, printre lacrimi, dacă nu știu ce s-a întâmplat cu caii, aceștia i-au spus că o haită de lupi a năvălit pe cai și oi, au omorât vreo patru mioare și au trântit pe Roibu la pământ, sfâșiindu-l cu colții. Până ce au izbutit să-i alunge cu ajutorul câinilor, au mușcat de spate și iapa, care este
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și investighezi. S. B.: Sigur. Cum a fost în noaptea aceea, când a fost greșeala de la biută... M. M.: Și-a început unul să tragă... S. B.: Și-a început o răpăială acolo, ca la nuntă. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Da. Apropo de spiritul de haită, haideți să vă mai spun o fază de atunci. Era Paulescu, militarul aproape analfabet de care vă povesteam. În seara în care s-a răpăit, Paulescu al meu (că era în grupa
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în noaptea aceea, când a fost greșeala de la biută... M. M.: Și-a început unul să tragă... S. B.: Și-a început o răpăială acolo, ca la nuntă. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Da. Apropo de spiritul de haită, haideți să vă mai spun o fază de atunci. Era Paulescu, militarul aproape analfabet de care vă povesteam. În seara în care s-a răpăit, Paulescu al meu (că era în grupa mea, îmi era în subordine la plutonul de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în Comandament și-l vede pe Paulescu, care era de planton acolo, că rupea și el și-l întreabă: "Bă, Paulescule, dar de ce rupi astea?" "Tovarășu, dar dacă rupe toată lumea...!?" Ce făcea toată lumea, făcea și el. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Turma. A venit Panait în Baterie și ne-a povestit: "Uite, băi, ce face Paulescu! Și el, ca toată lumea". De asta, e greu de judecat din afară când nu știi ce înseamnă să ai în față un pluton
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
În cerc, pentru că el transmite un sentiment liniștitor de Încredere, fără tentă competitivă. Dar această oază a creativității a fost totuși invadată de mineri În acel iunie 1990... Insula lui Prospero nu poate să existe fără Calibani... Au coborât În haită până În subsolul teatrului și, găsindu-i pe actori grupați În jurul Priscillei, vorbind cu ea În engleză, au devenit suspicioși la culme și, ridicând de pe jos pagini cu scris indescifrabil, i-au luat la Întrebări: „Ce-s astea, băi, mesaje cifrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie, am găsit o țară secătuită, chinuită, sfâșiată... Aș fi vrut să fac dreptate, dar cum? Dreptatea o măsluiau după cum le cântau interesele. Eram tinerel, slab, speriat, singur în mijlocul unei haite de lupi cu bărbi, care aveau în mâinile lor toată puterea. Atunci, m-am făcut mic-pitic, mi-am pus cenușă în cap. Am plătit haraci turcilor, lehilor și ungurilor le cântam în strună. Scrâșneam din dinți, dar nu ieșeam din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mii de călăreți. Îl obligă închinarea care zice: "Prieten prietenului, dușman dușmanului" Aliotmanului. Câteva clipe, Ștefan rămâne mut. În cele din urmă, bolborosește: Și el?... Încă un pumnal... Încă... Boierii izbucnesc: Trădătorul! Vânzătorul! Un nemernic. Iudă! Când te bagi în haită, urli ca lupii! Când te gândești că Măria ta l-ai făcut domn! Eu l-am făcut, eu îl desfac! se dezlănțuie Ștefan. Niciodată n-am rămas dator. Nu-s omul care atunci când a primit o palmă să întind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tot fie la douăzeci de mii... Unii îndeamnă spre Cetatea de Scaun, alții, coboară pe Nistru, spre Chilia și Cetatea Albă, să se unească cu turcii. Mâna lungă a Padișahului a stârnit lupii din bârlog! se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între tâlhari! îngână în barbă Stanciu. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
două săptămâni, buciumele vor suna "adunarea"! Toader își șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te cu ei! Nu vă răzlețiți! Adunați-vă în cete! Țineți aproape! Loviți-i! În jaf, ei se răspândesc în haite mici. Vânați-i ca pe jivine! Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două săptămâni, să-i spulberăm, să aruncăm tătărimea peste Nistru! Și-apoi, ca o furtună, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru încurajare și pentru clipa de fericire. Ar fi prea frumos să fie adevărat... Daniil zâmbește vinovat: Eu cred! Așa va fi! Trebuie să crezi, și va fi! Cred! Tăcere. Vântul aduce de departe, o dată cu foșnetul frunzelor și urletele unei haite de lupi... Ștefan tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pământ, de pământul ce încă nu s-a răcit de tot, mai păstrând rezerve din marea energie termică acumulată în timpul verii. I-am mai văzut și altădată, pe ei sau pe alți semeni de-ai lor, sunt o întreagă haită pașnică, statornicită în jurul marilor clădiri. Cuminți, stau culcați pe labe suverane, cu boturile lor inteligente, exprimând un fel de înțeleaptă cumsecădenie, urmărind cu privirea rarii trecători. În ziua aceea însă, nu știu cum, față în față cu imensa „Casa Scânteii” adăpostind mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
găsim un număr însemnat de oameni din fiecare sat pentru a-i trimite la recoltat în alt județ. Nu era o treabă ușoară. Adeseori nu eram primiți nici măcar în curte și ni se vorbea răstit. Alteori eram insultați, huiduiți. Uneori haite de câini tăbărau pe noi la intrarea în sat. Erau câinii gospodarilor lăsați special liberi pentru a ne pune pe fugă. Nu merg, cucoană, nu merg! Ce-or să-mi facă ăștia de la partid, dacă nu mă duc la muncă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rămân necunoscute pentru ceilalți. Și așa don Calabria a descoperit, cu tristețe, o altă lume stranie marginalizată: micii coșari care coborau din munții Trentino pentru o muncă respingătoare și prost plătită. În puținele momente de pauză de la muncă, uniți în haite asemenea câinilor, acești copii rătăceau prin oraș, unsuroși și murdari de funingine. Don Calabria a încercat să și-i apropie și să-i invite să-și petreacă timpul lor liber la oratoriu, unde ar fi fost bine primiți. Ei îl
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
acceptată de această nărăvașă mașină. În fiecare săptămînă, pe la orele zece seara, lumea se aduna în fața cunoscutei patiserii Latour, situată la colțul palatului Colonna, pentru întrecerea sportivă cu bicicletele. Vulpea era prințul Potenziani, mai tîrziu senator și guvenator al Romei; haita de cîini, condusă de tinerii frați Martino, pornea pe urmele vulpii care împrăștia în urmă bucățele de hîrtie. Vînătoarea se termina spre miezul nopții printr-un supeu pregătit într-o osteria, din Monte Marion sau de pe Via Nomentana, după incidente
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]