3,185 matches
-
cumplit, eu privesc în jur, unde este, trebuie să îl văd, iar ea spune, l-au dus la nu știu ce control, îl vor aduce imediat înapoi. Ai încercat să îl alăptezi, întreb eu entuziasmată, privind spre sânul ei gol împungând decolteul halatului, și ea spune, nu chiar, așa ceva nu e de mine, apoi își acoperă protector sânii cu mâna. Este mai greu la început, zic eu, dar în câteva zile te vei obișnui, trebuie să încerci, iar ea oftează, ochii îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apoi își acoperă protector sânii cu mâna. Este mai greu la început, zic eu, dar în câteva zile te vei obișnui, trebuie să încerci, iar ea oftează, ochii îi sunt roșii din pricina efortului, fața îi este rozalie și moale, ca halatul pe care îl poartă, îmi amintește de o floare pe care o văzusem odată, o floare asemenea unui om. Dar de unde să știu eu dacă acesta este începutul sau sfârșitul, izbucnește ea dintr-odată, nici măcar nu sunt sigură că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu Yael zăcând în spate, cu pruncul ei bătând la ușă, la ușa întregii lumi, eu mă lupt din toate puterile cu deschizătoarea, parcă eu aș fi portăreasa, dar astăzi nu mai am ce căuta aici, ea șade înfășurată în halatul trandafiriu, semnează formularele, renunță pentru totdeauna la copilul pe care l-a născut, și totul se întâmplă din cauza mea, totul din pricina faptului că îmi dorisem o familie. Soarele arde deasupra capului meu scoțând flăcări, am impresia că i-au crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-o. Părul ei arăta de parcă fusese tuns de o mână nepricepută pentru că, pe alocuri, avea șuvițe ridicate în vârful capului, iar bretonul îi atârna, inegal, pe frunte, dar am recunoscut în sinea mea că tunsoarea o prindea grozav. Purta un halat albastru peste tricoul alb, pantaloni bufanți și teniși în picioare. Era înaltă și slabă și nu avea aproape deloc sâni. Strâmba în permanență din gură, parcă ironic, dar într-o singură parte, iar colțurile ochilor păreau prinse de o ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu față de veveriță, ce efecte are imponderabilitatea asupra secreției sucului gastric. Amândoi îl ascultau, scoțând câte o exclamație din când în când, dar cu cât îl auzeam mai mult, cu atât eram mai convins că nu e doctor, deși purta halat alb. Nimeni din cantină nu mi-a acordat o atenție deosebită, nimeni nu m-a privit pe sub sprâncene și nu eram convins că prezența mea fusese măcar băgată în seamă. Cred că li se părea normal să fiu și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu mi-a acordat o atenție deosebită, nimeni nu m-a privit pe sub sprâncene și nu eram convins că prezența mea fusese măcar băgată în seamă. Cred că li se părea normal să fiu și eu acolo. Doar bărbatul în halat alb s-a întors o dată spre mine și m-a întrebat: Cât stai aici? Două nopți, am răspuns. Plec miercuri. — E frumos aici în această perioadă a anului, dar vino iar la iarnă. Zău că e superb când totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întors pe același drum pe care venisem. Lumânarea se stinsese și becul din cameră nu ardea. Ușa de la dormitor era deschisă, veioza aprinsă și lumina ei palidă se revărsa în camera de zi. Naoko stătea pe întuneric. ~[i pusese un halat bleu [i-[i ridicase gulerul. Ședea pe canapea cu genunchii lipiți de bărbie. Reiko s-a apropiat de ea și i-a pus mâna pe cap. — Ți-e bine, da? — Da. Te rog să mă scuzi, a spus Naoko cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fie. După cum bătea lumina în cameră, mi-am imaginat că ar fi ora două sau trei. Mi s-a făcut cumplit de sete, dar m-am hotărât să rămân nemișcat și să o privesc pe Naoko. Era îmbrăcată în același halat în care o l\sasem când a plecat în dormitor, iar părul îi era prins într-o parte cu agrafa în formă de fluture, scoțând și mai mult în evidență frumusețea chipului ei în lumina lunii. Ciudat, gândii eu. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îmi înghițeam saliva în speranța că-mi domolesc setea, dar sunetele pe care le scoteam răsunau incredibil de tare în tăcerea desăvârșită a nopții. Ca și când sunetele ar fi constituit semnalul, Naoko s-a ridicat și a venit la capul patului. Halatul ei a foșnit ușor. A îngenuncheat lângă perna mea, fixându-mă cu privirile. Am privit-o și eu, dar ochii ei nu-mi spuneau nimic. Ciudat de transparenți, arătau ca două ferestre spre lumea de dincolo. Am pătruns în adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
priveam degetele subțiri și frumoase descheind nasturii, unul câte unul, de sus până jos, am avut senzația că ceea ce văd este o continuare a visului. Șapte nasturi mici și albi. După ce i-a descheiat pe toți, Naoko și-a aruncat halatul asemenea unei insecte care se leapădă de pielea năpârlită. Nu purta nimic pe sub halat. Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am avut senzația că ceea ce văd este o continuare a visului. Șapte nasturi mici și albi. După ce i-a descheiat pe toți, Naoko și-a aruncat halatul asemenea unei insecte care se leapădă de pielea năpârlită. Nu purta nimic pe sub halat. Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui nou-născut. Când se mișca - deși mișcările erau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uimit, curba superbă a șoldurilor, rotunjimea perfectă a sânilor, silueta suplă, mișcările ușoare ale abdomenului cu fiecare r\suflare și umbra neagră, pubiană. Și-a expus trupul gol, în fața mea, timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-a încheiat toți nasturii. Apoi s-a ridicat și a pășit ușor spre dormitor, a deschis încet ușa și a dispărut înăuntru. Am rămas nemișcat în pat, mut de uimire, o bună bucată de timp. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne-a schițat creieri. Începea un desen, renunța la el, spunând că nu e bun, și făcea altul. Așa s-a întâmplat de câteva ori. După ce-a terminat, a băgat cu grijă hârtia care mai răm\sese în buzunarul halatului alb și pixul în buzunarul de la piept. Avea în buzunarul acela trei pixuri, creioane și o riglă. După ce a mâncat, mi-a spus ce-mi spusese și cu o zi înainte: — Iernile sunt frumoase aici. Să vii neapărat la iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
oricând și voiam să se repete, dar nu puteam să îmi permit așa ceva. „Haideți, măcar o dată pe săptămână, continuă ea. Doar o dată pe săptămână! Nu spun nimănui, o să fie doar secretul nostru.“ Eu m-am ridicat brusc, mi-am pus halatul de baie pe mine și i-am spus să plece și să nu mai calce niciodată în casa mea. M-a privit și-atât. Ochii ei erau complet inexpresivi, de parcă fuseseră pictați pe carton. Nici măcar o clipire. Mărturisesc că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
glumă. Naoko m-a întrebat apoi: — Mai vii să mă vezi? — Vin. — Chiar dacă eu nu pot face nimic pentru tine? Am dat din cap. Îi simțeam sânii lipiți de pieptul meu. Am urm\rit cu palma conturul trupului ei, peste halatul de noapte: de la umeri, în jos, pe spate, până la șolduri. Am repetat gestul de câteva ori, încet-încet, încercând să -mi întip\resc în minte moliciunea trupului ei. Am stat îmbrățiașați o perioadă de timp, iar apoi Naoko mi-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am repetat gestul de câteva ori, încet-încet, încercând să -mi întip\resc în minte moliciunea trupului ei. Am stat îmbrățiașați o perioadă de timp, iar apoi Naoko mi-a atins fruntea cu buzele și s-a dat jos din pat. Halatul de un bleu palid se unduia ușor, în bezna camerei, asemenea unui pește. La revedere! spuse Naoko în șoaptă. Am adormit, acultând ploaia. Dimineața mai ploua încă. Era o ploaie frumoasă, de toamnă, aproape insesizabilă, diferită de ploaia torențială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne uscăm puțin părul. Am luat metroul, l-am schimbat de câteva ori și am ajuns la apartamentul ei din Myogadani. M-a lăsat pe mine să fac duș primul și apoi a făcut și ea. Mi-a dat un halat de baie să-l îmbrac până mi se uscau hainele, iar Midori a îmbrăcat o cămașă și o fustă. Ne-am așezat la masa din bucătărie și am băut cafea. Hai, vorbește-mi despre tine, zise Midori. — Ce anume vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
evoluție... în comparație cu maimuțele, să zicem. Văd că sunt o mulțime de lucruri pe care nu le știi. Watanabe, eu credeam că tu știi totul. — Lumea e mare! am exclamat eu. — Munți înalți, oceane adânci. Midori și-a strecurat mâna pe sub halatul meu și mi-a apucat penisul. Stăpânindu-și emoția, a spus: — Hei, Watanabe! Să știi că nu glumesc, dar chestia asta nu merge. E prea mare și prea tare ca să intre. Zău, crede-mă. — Glumești, am spus eu, oftând. — Normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și albul murdar al câinelui din poartă urmărit de piciorul asistentei Fufi, posesoarea acelui hohot legendar: două săptămâni oaspeți-salvatori, după care vă dăm la rezidenți, și ieși trântind ușa fără clanță. Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu direct pe piele și să ne strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi respecte, dle doctor! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă, cu privirea ușor derutată. În cinstea sosirii mele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă, cu privirea ușor derutată. În cinstea sosirii mele se rujase, își dăduse și cu rimel. Era drăguță, dar cu ceva patetic în felul de a se purta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
situația nu se va schimba radical și imprevizibil, pentru a se constata o abolire completă a voinței și a discernământului bolnavului. *** Au pornit și ploile de noiembrie! Orice dimineață cețoasă e ca o melopee... În saloane, a revenit frigul, bucuria halatelor groase și însoțitorul nostru credincios, de până la primăvara viitoare. Pacienții din rezervele nr. 1 și nr. 4 au recuperat mulțumitor, astfel încât au putut fi externați, cu prescripția unei medicații ambulatorii, cu psihotrope mai ușoare, vitamine, analgezice și neuroleptice, în doze
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răscolit o rană. 2 ― Bine-ai venit, tinere, și să te simți la noi ca acasă! zise Miron Iuga, întrerupînd prezentarea ce o începuse Grigore și înăbușind răspunsul emfatic pe care Titu și-l pregătise încă din tren. Intr-un halat de casă, lung ca un caftan, bătrânul Iuga strânse bărbătește mâna tânărului Herdelea. Îl privi o clipă drept în ochi, parc-ar fi vrut să-l cântărească definitiv dintr-o dată. Avea niște ochi negri atât de pătrunzători, că-ți scormoneau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împlinirea poftei cu orice preț. Gândurile îi alergau, se împleteau, se goneau, făureau planuri, le sfărâmau, stârneau speranțe... Trecuse mai bine de un ceas și nici urmă de somn. Poate e și prea cald în odaie. Se sculă, îmbrăcă un halat, aprinse o țigară. Trebuie să se răcorească puțin. Întunericul era acuma mai negru. În hol razele lunii se zvârcoleau neputincioase. Ajunse bâjbâind în deschizătura verandei unde erau câteva fotoliuri și mescioare. Își pipăi un jilț și se așeză încet, cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]