2,407 matches
-
Cristian Teodorescu Unde e Silviu Brucan să facă haz de marea busculadă a foștilor aliați? Unde e Amedeu Lăzărescu să-i cheme la ordine pe liberali, cu vocea lui neînduplecată, dinainte de a fi fost dovedit că a făcut poliție politică? Ce-o fi făcînd "profesorul" Măgureanu, cel care ne-
Noua distribuire a rolurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9151_a_10476]
-
Povestirea omonimă conține, în eboșă, toate calitățile volumului. E de un realism tușant (care exclude parabolicul sau regimul simplist al alegoriei politice), restituie cu finețe importanța detaliilor, apelează, chiar dacă ușor antifrastic, la mitologia prieteniei izbăvitoare, are, în sfârșit, și mult haz. Pretextul îl reprezintă fragilitatea argumentelor acelor tenaci nostalgici ai comunismului, cărora Alexandru Vlad le contrapune, blajin, o istorie personală. Cura cu sâmburi de măsline (care, în anii aceia, în lipsa medicamentelor, putea trece lejer drept panaceu) e sistematic sabotată de conjuncturi
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
trebuie să trăiască în terminalul aeroportului, până ce războiul de acasă se va termina. În timp ce săptămânile și lunile se scurg, Viktor descoperă un Univers complex și comprimat în același timp, o lume eterogenă, cu lucruri și situații absurde, cu generozitate, ambiții, haz și chiar romantism. Viktor are un conflict cu Frank Dixon, directorul aeroportului, cel care consideră că problema est-europeanului este strict birocratică și ca atare nu o poate rezolva, dar, în același timp, este disperat să scape de el. Stanley Tucci
Agenda2004-37-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282877_a_284206]
-
filozofie a expresivității; de aici derivă minuțiozitatea cu care creatoarea elaborează partiturile. Corpurile se re-teritorializează altfel cu fiecare spectacol - noi imagini-mișcare, noi imagini-timp. Într-un foarte special spectacol, Cu cât cânt, cu atâta sunt, vorbe antonpanești pendulează între necaz și haz, au toată înțelepciunea străveche; un descântec sau un bocet, o doină, o baladă, ori o legendă construiesc un spațiu special al dansului, propunând alese structuri morfologice muzicale, poetice și coregrafice. Sintaxa țesăturii coregrafice conchide observarea și esențializarea scenică a caracterului
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
bizareriile pe care le-a cultivat cu savoare. Acel tip de memorie care conservă și partea umană, vie, din fiecare. Să căutăm legenda din noi", spune undeva Giraudoux. Cam aceeași propunere despre care vorbeam și mai sus. Sînt pline de haz și de mister totodată, parcă ar fi mici spectacole, secvențele, repetate ca un laitmotiv, în care se intră în casa memorială făcută de fiul său, așa cum știe că își dorea tatăl. Ne întîmpină Jean-Pierre, fiul așadar, cu un aer special
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
pe care le vom mai primi. l în Timpul de la Iași (nr. 7-8), o temă recurentă pare să fie disputa elitiști-antielitiști, declanșată de cartea lui Sorin Adam Matei, continuată în diverse locuri de înșiși protagoniștii satirei lipsite de idei și de haz a lui Matei și trasă pe margini de unii și alții mai mult sau mai puțin neimplicați în toată povestea. Recenzia dnei Gabriela Gavril la Boierii minții este interesantă. Deși cartea nu merita nici atîta exces de stimă, nici atîta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12527_a_13852]
-
Istoria mare - aluziv, ironic invocată - și „nimicurile” vieții zilnice înregistrate ori imaginate de autorul-narator, în succesiunea rolurilor sale de copil, adolescent, apoi soldat. Într-o selecție aparent aleatorie, faptele sunt relatate cu falsă inocentă, falsă detașare, până la cinism, cu mult haz, nu fără accente, din ce in ce mai acute, de tristețe - tristețea dezmeticirii dintr-un vis colectiv factice și a alunecării în sentimentul unei, deocamdată incurabile, singurătăți. În peste o sută de tablete se perinda peisajul, sătul, casa și familia, tovărășii de joacă, de
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
romanul Plecarea de acasă (1946), n-a mai terminat nici o altă operă de ficțiune, deși începuse mai multe, dar a fost un critic de autoritate, cu cronici risipite prin revistele vremii. Fusese un adevărat copil minune, era erudit, plin de haz, o fire deschisă, cuceritoare, lumea culturală îl considera un geniu. S-a mistuit însă mult prea repede, s-a închis în sine, a devenit anxios, disperat, a sărit de la asceză la desfrâu, s-a retras în singurătate și a murit
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
Ilie Gheorghe, interpretul personajului Sir Toby, de cîte ori planurile lui sînt puse în aplicare, de cîte ori Sir Andrew îi crede toate minciunile sfruntate despre iubirea Oliviei. Apariția lui Nicolae Poghirc în rolul lui Sir Andrew este de tot hazul. Numărul expresiilor schimbate de actor pentru a vizualiza mirarea, ofensa, supărarea copilărească, inocența tîmpă cu care înghite aiurelile și promisiunile lui Sir Toby pare să nu se epuizeze. E memorabil chipul lui aproape veșnic cu gura căscată și ochii dilatați
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
vitalității megieșe cu gratuitatea, o estetizare spontană a acesteia pe coarda comică. Păcală, Tândală ca și, pe alte meridiane, Till Eulenspiegel, se revendică din același fond psihic hîtru ce se exprima pe o direcție a proiectării neajunsurilor inerente viețuirii în haz expiator. La Cornel Regman se cade să precizăm două puncte de reper ale su(rîsului) său cvasiconstant. Unul îl reprezintă, desigur, mediul proxim neprielnic, creat de regimul totalitar oamenilor de litere, regim față de care orice rezervă expresă se izbea de
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele” sale umorești au caracterul unui „haz de necaz”. Maliția criticului semnifica o strategie cu resorturi temperamentale, extrem de eficace, cu un scop al defensivei bine centrat. Spicuim cîteva din numeroasele „luări peste picior” practicate de Regman, cu regretul subînțeles de-a nu cita și altele, așijderea mult
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
afla în portul Brăila, unde pe atunci se fumau țigări ŤRegale R.M.S.ť iar berea la bodegile orașului se bea mai puțin la halbă și mai mult la Ťregalăť." Evocarea timpului copilăriei unui puști curios și neastâmpărat e făcută cu haz și ironie, cu un farmec rar întâlnit. Iată, de pildă, cum se întâmplă "divorțul" băiatului de unsprezece ani de... Biserică: "Cam pe la 11 ani am terminat-o cu biserica și cu popii. Două mari deziluzii: prima, vara, cu unchiul meu
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
europene, autoarea unor rafinate studii despre Eschil, și Montaigne, într-un mit al unei generații tinere dornică de liniștea savantă, elevată a acestui om de mare cultură...". În genere cărțile scrise de actori abundă în întâmplări comice sau pline de haz pe care oamenii scenei le-au trăit. Cartea lui Mihai Berechet, nu numai actor, dar și un mare regizor, poartă în ea sâmburele unei ciudate doamne. Nu poate urca pe treptele meseriei din cauză că la "cadre" sosesc neîncetat anonime prin care
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
umor fin, substanțial, convingător, care îi contaminează pe actori. Poate mai ales pe Adriana Trandafir-Floare-de-Colț, permeabilă și absolut deschisă la acestă formulă, Dorina Lazăr-Mierinana și Mircea Constantinescu-Doctorul Pilulă, excelenți, iar momentul lor de la Bal, ca și tot Balul, de un haz nebun. Și Paula Niculițel, și Rodica Mandache, și Marius Stănescu, și toți ceilalți, și Pavel Bartoș-Habarnam, după jumătatea primei părți cînd nu se mai chinuie să-și schimbe neapărat vocea, să și-o modifice cu orice preț ca să înțelegem că
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
pentru care a fost plătit, grupul celor ce vor să ucidă, din convingere sau pe bani, funcționează la limita dintre amenințător și derizoriu, dar ridicolul nu diminuează cu nimic capacitatea de a face rău și Mircea Constantinescu se răsfață cu haz între vicii. Fascinat de cifra cinci, regizorul dublează identitatea unui ucigaș; spectatorii fascinați de alte cifre magice nu sesizează decât efectul comic creat de interpretarea convergent-divergentă a celor doi actori ( Constantin Cojocaru, Gabriel Pintilei). Crima este obsesia generală a personajelor
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
e asociat momentului funebru: "Cum recunoști un om bun? Dacă rîde senin, copilărește cînd vine vorba despre moarte, aceasta înseamnă că e un om cumsecade". În consecință, întîlnim vorbe de duh, crispate în fond, emanînd acea deconcertantă veselie numită popular "haz de necaz": "ŤSă trăiești o sută de ani!ť Așa îi saluta prietenul meu Teofil pe toți. Trebuie să fii atent, însă. Unuia de nouăzeci și nouă de ani nu-i prea poți ura așa ceva. Cu atît mai puțin unuia
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
într-un compartiment de navetiști - scenă care apare și în alt film al lui Pintilie, Balanța -; la nivelul unui film o astfel de scenă reprezintă o excelentă pată de culoare locală; într-un roman ea nu mai are însă nici un haz, mai ales după ce ai văzut ambele filme). La cîțiva ani distanță, Răsvan Popescu reia într-un fel acest procedeu de transformare a unui scenariu într-un roman, după apariția filmului. Chiar dacă filmul Femeia visurilor nu a fost proiectat încă în
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
negru, de spânzurătoare (acel Galgenhumor al germanilor apropiat și de umorul evreiesc, tipic pentru un neam care a înfruntat, pentru a supraviețui, toate primejdiile de moarte), umor pe care-l practicam mult într-o vreme în care ne consolam făcând haz de necaz. Pentru că amintesc acest umor, iată-l pe Cornel exersându-l chiar în germană. Întorcându-se dintr-una din puținele sale călătorii tardive prin spațiul teutonic, ne-a spus că a găsit în două cuvinte afișate în toate gările
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
să ceară chemarea lui Ion Irimescu la catedră la Iași, solicitare, dealtfel, acceptată. Misiva de la Iași venise într-o zi de 1 aprilie, încît el, voluptosul creator de farse, după regulile umorului negru, se gîndise la o glumă, la un haz de necaz. Cu toate acestea își luase inima-n dinți și, cu Jenița alături, ca de obicei, se îndreptase spre Iași. Intrase sfielnic la Belle Arte, afișînd indiferența unui om, care habar n-are ce caută acolo. Repede cețurile se
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
totdeauna de la nord se auziră șoaptele cele mai duioase și mai grave ale poveștilor omenești precum și romanele puternice, limită, ale întunericului domnind la miazănoapte cîte o jumătate de an, narații dezvăluind sensurile majore ale speciei... Gravitate nordică, însă și un haz pe măsură... În puține locuri ale planetei amestecul celor două stări fundamentale se face mai lesne și mai direct ca în poveștile simple, celebre ale copilăriei zugrăvită de Hans Christian Andersen. Plecarea temerară a lui Frederik mă face să răsfoiesc
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
realizat ca ironia care apare în forma unei opoziții. La scară mică apare utilizată împotriva unei persoane cu o idee fixă, împotriva unuia care își închipuie că e frumos, sau că are favoriți deosebit de arătoși, care-și închipuie că are haz când a spus odată o poantă pe care nu mai încetează s-o repete, sau împotriva unuia care n-a știut decât un singur lucru în viață ; O întâmplare la care se tot întoarce și pe care o tot povestește
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
Andrei Moisoiu (Google) Românului îi place să facă haz de necaz, așa că scandalul înregistrărilor cu Mircea Băsescu nu a scăpat de umorul nostru negru. Pe internet a devenit viral o parodie făcută după poezia El-Zorab a lui George Coșbuc. La Mircea vine un țigan Cu lanț de aur și
ÎNREGISTRĂRI MIRCEA BĂSESCU. Vezi parodia care face înconjurul internetului din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29039_a_30364]
-
bază ai grupului ,Divertis", prin aplombul cu care urcă și coboară scara aeronavelor prezidențiale și prin lipsa deplină de inhibiții în preajama personalităților de tot felul, Ioan T. Morar și-a creat, încet, dar sigur, reputația unui tip plin de haz, simpatic foc, gata oricînd să răstoarne munții, dar, tocmai de aceea, imun la tot ceea ce ar putea fi cuprins în categoria mai largă a lirismului. La debutul său poetic, petrecut la mijlocul anilor '80 (volumul Vară indiană), Ioan T. Morar i-
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
într-un frac de vară, iar Mary Ann într-o rochie de satin de culoarea levănțicii, fără bretele, a cărei crinolină le-a și dat bătaie de cap după aceea, în mașină, de le-a venit și lor să facă haz de necaz, coapsele ei albe, rotunde se pierdeau în cutele și tighelurile foșnitoare, erau ouă de Paști într-un cuib de hârtie, cu chiloții fleașcă de-atâta dansat, ca o pernă de bumbac spongioasă, umplută cu flocii ei, cu o
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
un bătrân general, cu o barbă de Moș Crăciun, îmi spunea în limba polonă că mă place grozav și dacă n-aș vrea să-l iau de soț. Lucru care mi se traduse imediat de ceilalți tineri ofițeri, care fac haz enorm pe socoteala generalului. Eu arăt inelul meu din deget, spunând că “gata, nu mai sunt liberă”. Mare regret pe general, care continuă să-și mângâie barba uriașe aruncându-mi priviri înflăcărate și bând ceai servit pe la toate stațiile, în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]