2,559 matches
-
să se informeze. Am cercetat diferite surse, de la dicționarele autorilor consacrați, până la sinteze, broșuri, articole publicate în reviste de specialitate. Cei șaisprezece scriitori români considerați canonici au fost prezentați sintetic: fișă de autor, universul artistic, teme și motive, operele reprezentative, hermeneutica textului, caracterizarea unor personaje. În aceste sinteze, am selectat cele mai valoroase puncte de vedere, în perspectivă diacronică, pentru a contura cât mai bine figura spiritului creator. Cei interesați pot afla informații despre particularitățile operelor următorilor scriitori canonici: Tudor Arghezi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pompiliu, Lumea artei lui Sadoveanu, Editura Eminescu, 1976 Marino, Adrian, Viața lui Alexandru Macedonski, E.P.L., București, 1966. Marino, Adrian, Opera lui Alexandru Macedonski, E.P.L., București, 1967. Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, vol. I, Editura Eminescu, București, 1973. Marino, Adrian, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. Martin, Aurel, Poeți contemporani, I, E.P.L., București, 1967. Martin, Aurel, Poeți contemporani, II, Editura Eminescu, 1971. Martin Aurel, Metonimii, Editura Eminescu, București, 1974. Martin, Aurel, Acolade, Editura Eminescu, București, 1977. Martin, Mircea, Identificări
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
at 25 Years After His Death", edited by Mihaela Gligor, Presa Universitară Clujeana/Cluj University Press, 2011. 12) Scarlat, Cristina, În India, pe urmele lui Mircea Eliade și ale lui Mircea Eliade, convorbire cu Adelina Patrichi, în volumul Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, Convorbiri, l, Editura Timpul, Iași, 2008. 13) Tranchant, Marie-Noëlle, "Nicolas Klotz a tourné La nuit Bengali. Frank Capră aux Îndes", în "Le Figaro", 23 août, 1988. 14) Ungureanu, Cornel, Despre regi, saltimbanci și maimuțe. Cu secțiuni din românul document
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în Cristina Scarlat (coordonator), Mircea Eliade Once Again, Lumen, Iași, 2011. 4) Pita, Dan, Confesiuni cinematografice, București, Editura Fundației PRO, 2005. 5) Ruști, Doina, Dicționar de simboluri din Opera lui Mircea Eliade, București, Vremea, 2005. 6) Scarlat, Cristina, Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, vol. ÎI, Iași, Lumen, 2011. 7) Simion, Eugen, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, București, Demiurg, [1995]. 8) Vanoye, Francis, Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, București, All Educațional, 1995. L'ADAPTATION CINÉMATOGRAPHIQUE DE RÉCITS LITTÉRAIRES: CONVERGENCE ET
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
citi înseamnă a învăța (în dublu sens: a te instrui și a intelege), nu am naivitatea să cred că nu poți învăța decât din cărți. Cine are chef să învețe, învață din orice"13. Bibliografie 1) Boghiu, Emilia; Vulpeș, Lăcrămioara, Hermeneutica și naratologie aplicată, ediția a II-a revăzuta și adăugita, Editura Eurocart, Iași, 2003. 2) Călinescu, Matei, A citi, a reciti. Către o poetica a (re) lecturii, Editura Polirom, 2003. 3) Chiru, Irena, Comunicare interpersonala, Editura Tritonic, 2009. 4) Dragomir
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Răboj, Dan Oprina, Teatrul național radiofonic, volumul al II-lea, (1973-1993), Editura Casă Radio, București, 1998, p. 186. 12 Cristina Scarlat, "În India, pe urmele lui Maitreyi și ale lui Mircea Eliade", convorbire cu Adelina Patrichi, în volumul Mircea Eliade. Hermeneutica spectacolului, I, Convorbiri, Editura Timpul, Iași, 2008, pp. 221-247. 13 Maitreyi Devi, În arșiță dragostei, Editura Taj, București, 2012. Adelina Patrichi-în dosarul foto anexat volumului [p. 93]. 14 http://en.wikipedia.org/wiki/Hum Dil De Chuke Sanam. 15 Ginu Kamani, A Terrible Hurt
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și a prelegerii "Mărturii despre Mircea Eliade și Maitreyi Devi" (Cluj-Napoca, Muzeul de Artă, 19 februarie 2011). 17 Cristina Scarlat, În India, pe urmele lui Mircea Eliade și ale lui Mircea Eliade, convorbire cu Adelina Patrichi, în volumul Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, Convorbiri, I, Editura Timpul, Iași, 2008, p. 239. 18 http://www.cariereonline.ro/articol/maitreyi-de-chris-simion. 19 Cornel Ungureanu, Despre regi, saltimbanci și maimuțe. Cu secțiuni din românul document Marylin Monroe, Editura Palimpsest, București, 2008, p. 45. Diaristul continuă: "Au
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
press.uchicago.edu. 1 Dan Pita, Confesiuni cinematografice, București, Editura Fundației PRO, 2005, p.71 2 Francis Ford Coppola în "Zoetrope: AllStory", vol.11, nr. 3/2007, "Youth Without Youth"-The Commemorative Edition, p.16., apud. Scarlat, Cristina, Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, vol. ÎI, Iași, Lumen, 2011, p. 107. 3 Dan Pita, op. cît., p. 73. 4 Mircea Eliade, "Uniforme de general", în vol. Proza fantastică, vol. IV, București, Editura Fundației Culturale Române, 1992, p. 10. 5 Sunetul hors câmp este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
profan" a fost preocuparea constantă a lui Mircea Eliade. În studiul său, Sacrul și profanul, Eliade teoretizează aceste concepte care vor deveni teme majore ale întregii sale opere. Opoziția sacru vs profan este, după cum constata și Adrian Marino în lucrarea Hermeneutica lui Mircea Eliade, ,,cea mai profundă relație hermeneutică posibilă"434. Cele două ,,realități" au o semnificație deosebit de importantă pentru Mircea Eliade, de interpretarea sacrului fiind relaționată și descifrarea multora dintre problemele actuale ale societății contemporane. Pentru Mircea Eliade, "sacrul are
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Eliade. În studiul său, Sacrul și profanul, Eliade teoretizează aceste concepte care vor deveni teme majore ale întregii sale opere. Opoziția sacru vs profan este, după cum constata și Adrian Marino în lucrarea Hermeneutica lui Mircea Eliade, ,,cea mai profundă relație hermeneutică posibilă"434. Cele două ,,realități" au o semnificație deosebit de importantă pentru Mircea Eliade, de interpretarea sacrului fiind relaționată și descifrarea multora dintre problemele actuale ale societății contemporane. Pentru Mircea Eliade, "sacrul are valoarea și semnificația unui a priori epistemologic"435
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
presus de orice un homo semnificans 439. Astfel, pentru istoricul religiilor "este imposibil de imaginat cum conștiința ar fi putut să apară fără ca ea să fi atribuit o semnificație impulsurilor și experiențelor omului"440. Ideea care constituie, fără îndoială, fundamentul hermeneuticii lui Mircea Eliade este cea conform căreia: "conștiința lumii reale și semnificative este intim legată de descoperirea sacrului"441. Eliade afirma că în lumea arhaică, orice acțiune cu "sens" precis "participă, într-o formă sau alta la sacralitate", sacrul constituind
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
comportamente, credințe și idealuri contemporane"444. Proza sa demonstrează că viața omului modern este plină de mituri uitate pe jumătate, de ,,hierofanii decăzute", de simboluri vechi. Modalitățile sacre cele mai variate continuă să se manifeste în plină lume modernă. Toată hermeneutica lui Eliade constă în descifrarea acestora, în a le face inteligibile, accesibile spiritului modern, în ciuda noilor forme pe care le îmbracă. Hermeneutica lui Eliade pornește de la ideea că semnificația "sacră" se naște prin opoziție cu cea "profană", printr-un act
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decăzute", de simboluri vechi. Modalitățile sacre cele mai variate continuă să se manifeste în plină lume modernă. Toată hermeneutica lui Eliade constă în descifrarea acestora, în a le face inteligibile, accesibile spiritului modern, în ciuda noilor forme pe care le îmbracă. Hermeneutica lui Eliade pornește de la ideea că semnificația "sacră" se naște prin opoziție cu cea "profană", printr-un act de semnificare reciprocă. Acest tip de opoziție are un caracter de model. El constituie o paradigmă hermeneutică. Oricât de relativă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
forme pe care le îmbracă. Hermeneutica lui Eliade pornește de la ideea că semnificația "sacră" se naște prin opoziție cu cea "profană", printr-un act de semnificare reciprocă. Acest tip de opoziție are un caracter de model. El constituie o paradigmă hermeneutică. Oricât de relativă ar fi dialectica sacru profan, ea pune în lumină un număr enorm de fenomene spirituale semnificative, ea descifrează și scoate în evidență o cantitate nebănuită de semnificații esențiale. Aceasta este și ,,contribuția hermeneutică cea mai importantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
El constituie o paradigmă hermeneutică. Oricât de relativă ar fi dialectica sacru profan, ea pune în lumină un număr enorm de fenomene spirituale semnificative, ea descifrează și scoate în evidență o cantitate nebănuită de semnificații esențiale. Aceasta este și ,,contribuția hermeneutică cea mai importantă a lui Eliade"445. Dacă sacrul reprezintă pentru Blecher, ca și pentru Eliade, ,,o realitate trăită", este interesant de observat care este ,,Centrul absolut" al personajului blecherian, care sunt formele de manifestare ale acestuia. Verbul ,,a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Basarab Nicolescu, op. cit., p. 61. 428 Max Blecher, op. cit., p. 70. 429 Ibidem, p. 77. 430 Ibidem, p. 81. 431 Ibidem, p. 93. 432 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest, ed. cit., p. 99. 433 Ibidem, pp. 104, 105. 434 Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, București, Editura Dacia, 1980, p. 150. 435 Ibidem, p. 151. 436 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988, p. 373. 437 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în interpretarea psihologistă a lui Paul Diel, Iisus Hristos are poziția mijlocitorului. El mediază între neștiutele "intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură a mijlocirii este una prin excelență teologico-metafizică. Hermes la vechii greci și Iisus în hermeneutica creștină o ilustrează convingător. Primul era crainicul zeilor, iar celălalt Logosul întrerupt. Prin mijlocirea lor, Zeus și Dumnezeu-Tatăl se exprimau direct, nemijlocit. Mai mult, exprimarea era desăvîrșită, perfectă, din moment ce Hermes era natură divină, iar Iisus natură divino-umană. Paul Diel este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
posedat" de această schemă metafizico-hermeneutică. E un fapt neconștientizat de psihoterapeutul francez, prin urmare îl putem pune pe seama unei răzbunări, a unui "complot" metafizico-teologico-hermeneutic. Diferența stă în aceea că lucrarea de față dublează simbolismul clasic, metafizic, cu unul psihologic. Schema hermeneutică a mijlocirii figurează în textul lui Diel ca un simbol " al intențiilor reale din sufletul uman ". A unei realități psihice arhetipale, cu alte cuvinte. Ideea metafizică a realității originare ulterior camuflate rămîne, dar este justificată în termenii discursului psihologic. În
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
teatrului, susținută și publicată un an mai târziu. De altminteri, chiar și în Occident, psihanaliza, prin noutățile (șocante pentru unii), pe care le aducea, ca și prin terminologia, uneori criptică, își revendica anevoios statutul metodologic în câmpul mai larg al hermeneuticii. Așa se explică de ce primii care încearcă să o aplice în artă, nu sunt critici literari de profesie, ci teoreticienii înșiși. Fenomenul a fost remarcat cu pertinență de Serge Doubrovsky: "Trebuie totuși să mărturisim că primele rezultate ale criticii literare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
precis, să existe pe același nivel cosmic în care exista și soția lui" 167 (s. a.). Fără putință de tăgadă, Fred Vasilescu este un Icar modern, nostalgia sa după zbor fiind nu doar un atribut al mondenității, ci, pe linia aceleiași hermeneutici bachelardiene, expresia senzualității și a năzuinței nestăvilite pentru libertate. În ceea ce privește izvorul, să ne reamintim chiar ultima frază a romanului, frecvent citată de exegeză, dar nesatisfăcător interpretată. "Taina lui Fred merge poate în cea universală, fără nici un moment de sprijin adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
IV: "Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun?/ Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun!" În spiritul onestității, să recunoaștem că ambiția de a releva paralele posibile între operele celor doi scriitori nu este nouă în hermeneutica românească. Insolită s-ar putea dovedi doar perspectiva analitică. Prin anii '70 ai secolului trecut, Paul Georgescu declara apodictic, însă cu prea puține argumente, că autorul Ultimei nopți...este cel mai eminescian scriitor român: "Problematica și tipologia eminesciană nimeni, în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este potrivirea cuvintelor atunci când nu recurgi la simpla translație de termeni, când nu te lași închis în cușca "termeneuticii" disciplină rebarbativă, la modă prin anii 90 în diverse catedre "francophone", al cărei nume este o palmă la adresa mult mai vechii hermeneutici 83. Pentru că, pornind de la elation (din engleză) putem ajunge mai departe, trecând la a patra treaptă, aceea a rimelor potențiale. Dacă în Franța sportul național este calamburul ceea ce face himerică încercarea traducerii unui Eminescu, educat la școală nemțească, va nota
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
același. Ca să nu mai vorbim de primele 12 pagini, când "Baudolino inizia a scrivere", într-o imposibilă italiană latino-dialectală-macheronică, presărată cu prețiozități aulice după ureche. Echivalentul oferit aici de Ștefania Mincu este pur și simplu o capodoperă de mimetism și hermeneutică. În căutarea memoriei pierdute Chiar și suferind de enciclopedism și de oarecare artificialitate, toate narațiunile semnate Umberto Eco au darul de a nu-și lăsa cititorul indiferent. Este și cazul celui mai recent volum Misterioasa flacără a reginei Loana (Editurile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de ani, doar pe cale telepatică. Astfel, frumoasa suedeză ce-și dă doctoratul cu Don Juan. Une analyse du mythe devine o energumenă ucigașă, spre deosebire de servitoarea Mariana, o ființă capabilă de sacrificiu. Naratorul-actor al unei experiențe multiple, eroică, mistică, anamnetică, metempsihotică, hermeneutică, este și un investigator al scenariilor ludice și rocambolești, declanșate în prezent de cuplul Don Juan Leporello, dar și (mai ales) de-a lungul celor patru veacuri de supraviețuire artistică a mitului. De adevărata identitate a lui Leporello, silf migrator
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după care „maiestatea”celor două personaje - fata de Împărat și Luceafărular fi concurentă și nu subordonatoare. Avem astfel două registre Încărcate cu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]