KorAP: Find »[drukola/base=hol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...329 >

8,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

nuntă rămăseseră neatinși, Avea de gând să echivaleze în bani valoarea mobilei și a obiectelor cumpărate de Sidonia. I se părea mult mai comod să plătească decât să achiziționeze altele. Cu acest gând pătrunse în casă. Ovidiu se descălțase în hol, ca întotdeauna, își luase papucii. Îl găsi afundat în fotoliu bătând cu degetele pe rezemătoare. Bună seara, doamnă, nu te așteptai să mă vezi, așa-i? Nu la ora asta, nu astăzi, dar știam că într-o zi ai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Pe bancheta din spate avea acum două pâini și câteva pliante de prezentare a stațiunilor montane. Renunță să mai plece la plimbare și se duse să dea drumul la robinete. Sidonia îl plăcuse pe Dimitrie de când îl văzuse apărând în holul mare al tribunalului. Un bărbat trecut de prima tinerețe, stăpân pe el, încă răscolit după decesul recent al soției. Venise ca martor al unui omor petrecut acolo, la fermă. O beție sfârșită cu o încăierare și un mort. Agresorul, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine pusă la punct în ziua aceea, măi, ce înseamnă, parcă presimțise de dimineață posibilitatea unei schimbări în viața ei, poate chiar presimțise. El o aștepta lângă holul de la ieșire, părea oarecum absent. Sidoniei îi plăcea să coboare împreună cu cineva scările largi ale tribunalului. Când se mai îndepărtă de clădire se întoarse și privi către una dintre ferestrele de la etaj. Bătea soarele în geamul acela de-ți lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
se întâlnească. Își îmbrăcă o rochie foarte largă în poale, puțin mai lungă decât rochiile ei obișnuite, asta îi dădea o notă de eleganță aparte, știa bine că are corpul suplu și un picior fără nici un cusur. La plecare, în hol își încrucișă privirile cu Fana, fata stătea sprijinită de tocul ușii de la bucătărie, fredonând cântecul "dragoste la prima vedere", era chiar obrăznicie să-i sugereze atât de clar ipoteza ei. Ah, tinerii nu prea mai au sensibilitate, hotărî ea, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
după o întârziere destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să i se deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
din nou în mașină se simțea cumplit de obosit. Știa că se va duce direct acasă, grăbit să se culce, să uite de sentimentul incomod al spaimei ce-i tot dădea târcoale. Mâine, mai e și mâine o zi. În hol va toarce lingușitor pe lângă Larisa, va întreba dacă băiatul cel mic a mai făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
la baie, mi-am descurcat părul, m-am studiat în oglindă. Mă simțeam fără vlagă, obosită, aveam ochii tulburi. Am îmbrăcat rochia de plajă am luat ochelarii de soare, pălăria. În papuci încă mai erau firicele de nisip. Jos în hol, la cazare se afla un grup de tineri. Râdeau, glumeau erau enervant de fericiți. M-am gândit, nu fără neplăcere că, desigur, recepționera îmi va plasa pe cineva în cameră, vreo zvârlugă care se va arăta foarte interesată de programul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
răspuns cu seriozitate după ce i-a înmânat dușul și a început să se săpunească. Dar cred că ceva nu funcționează normal la mine. El ridică enervat umerii, zâmbetul ironic nu-l părăsea. Plecă din baie lăsând pe mocheta vișinie din hol conturul tălpilor lui mari. Când reveni și ea în cameră, bărbatul tocmai își trăgea peste cap tricoul Târziu, într-o zi de septembrie, sâcâitor de luminoasă, făcându-și ordine prin portmoneu, Ovidiu descoperi calendarul în care-și nota întâlnirile cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei, privi strada, se foi de colo, colo, pe covor, ca un leu în cușcă, se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la o masă cu ochii pe arțarul din fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

mai ales că el, la 5 dimineața, ce faci, scroafă? Dormi? Cât ai la interfon, 059. Hotărâsem să pun punct acestui chin, e nu, am decis, și așa am plecat să joc ultimul spectacol din stagiune, el a spus de pe holul teatrului un pa! pe care l-am auzit din cabină, e bine că pleacă... apoi am mers cu Baby să beau o bere, era dureros să pui punct pentru că vrei, dar obosisem de atâta alergătură, ok, vrei să dispari, dispari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
o petrecere adormise beat lângă casetofon și Baby, ca să ne distrăm, l-a dezbrăcat și l-a băgat în patul meu cu fundă roșie la gât, de la un buchet de flori, de căcat, noaptea a vrut să iasă despuiat pe holul teatrului și l-am luat căzut de prin baie, se sprijinea de pereții laterali ai holului și cu o mână mă împingea de cap când am vrut să-l ajut, go... Faci urât când te îmbeți, i-am spus în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
a băgat în patul meu cu fundă roșie la gât, de la un buchet de flori, de căcat, noaptea a vrut să iasă despuiat pe holul teatrului și l-am luat căzut de prin baie, se sprijinea de pereții laterali ai holului și cu o mână mă împingea de cap când am vrut să-l ajut, go... Faci urât când te îmbeți, i-am spus în hotel, pe burtă, pe bune? Da, faci nasol, de fiecare dată mă împingi, mă dai la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
genunchi în fața mea, cântă Doors, eu m-am dat peste cap peste mese, ei au dansat, lumea a plecat de la petrecere pe rând, spre case, Baby s-a culcat, el e foarte înțelept câteodată, eu nu, acum, iubita lui în hol, după premieră, am zis că plec cu criticii acasă, la București, dar nu mai am loc în mașina lor, aiurea, trebuie să stau aici și n-am chef să-mi țin iar sufletul în gât: oare ce face Marius în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
loc în mașina lor, aiurea, trebuie să stau aici și n-am chef să-mi țin iar sufletul în gât: oare ce face Marius în noaptea asta, rămâne cu mine sau pleacă cu iubita lui acasă? vorbesc cu ea în hol și nu mă concentrez decât să nu-mi tremure mâna când duc țigara la gură, ea mă întreabă de măsea, dacă mi-a plombat-o bine mama ei, mi-a plombat-o fără anestezie, unghii în carne, m-a băgat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
nu ieșiți nicăieri, ați devastat, trebuie să sun la direcție, ce naiba ai avut, habar n-am, de la Doors, dacă nu-l placam la pământ, cred că spărgea și oglinzile, spune Cehov, trupurile se văd prin întuneric luminate din spate, din hol, eu stau în fund pe jos, după ce m-am rostogolit peste mese și am râs în beznă, Cehov și Marius, foarte înalți, dansează, spun ceva tare, ai mai văzut vreodată o fată mai frumoasă, și ei mă cuprind de mijloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

nici o plăcere să discut despre vremurile alea! i-o reteza Eleanor pe un ton vehement, părând aproape furioasă. — Bine, fie, zise Șam, ridicând mâna într-un gest împăciuitor. — Ar trebui să știi și tu de ce, spuse Eleanor. Adrian apăru din hol tocmai la timp ca să prindă și el remarcă ei. Purta un trening și pantofi de sport, în jurul gâtului avea înfășurat un prosop și într-o mână ținea suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ce să știe? întreba el. — Nimic, răspunse Eleanor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ramas la sauna până când ea... Adrian schița un gest de lehamite. Nu știu, zău, de ce-am intrat în jocul asta stupid! Mă duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și...“ Eleanor apasă brusc pe Stop, tăind sonorul. Începu să respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă dinspre hol, îmbrăcat altfel decât mai devreme. Avea pantalonii băgați în ciorapi. — Iau o canistra cu benzină și mă duc cu bicicleta să văd dacă pot porni mașină, spuse el. Eleanor rămase tăcută, cu spatele la el. — Spune-mi exact unde-ai lăsat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
spui, draga mea. — Șam, ieși puțin, îl ruga Eleanor. — Poftim? — Fă ce-am zis! îl repezi ea. Ieși în vestibul și-așteaptă acolo! — Ce să aștept? Ieși odată! Șam ieși spăsit din cameră, închise ușa în urma lui și rămase în hol. — Sau începi să vorbești cu mine că un om normal sau plec de-aici acum, imediat, în clipa asta! îl amenință Eleanor. Șam m-a invitat să mă mut la el. Adrian tăcu, ocolindu-i privirea. După câteva clipe Eleanor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera ca momentul de slăbiciune să fi trecut neobservat. Se ridică și se Îndreptă spre ieșire. Un duș și se va culca. Trebuia să se strecoare printre perechile Înlănțuite de vraja tangoului. Ca să ajungă În hol fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Întrerupătorul electric de la baie. Cine e? se auzi În sfârșit dinăuntru. Sunt eu, Sebastian Gavril Gheretă, poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
pe din două cu Agatha, croitoreasa teatrului și iubita sa, o rafinată mezelăreasă. Lucru firesc de altfel pentru toți cei din familia Cosici. Aidoma celorlalți eroi locali ai Revoluției, Eustațiu a fost Înmormântat pe banii primăriei În cimitirul de lângă stadion. Holul teatrului i-a primit apoi pe cei care au rămas lângă sicriu până la coborârea sa În groapă după serviciul religios, discursurile funebre, Moartea lui Fulger și Odă În metru antic recitate de actori de frunte ai generației mai vârstnice și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
portmoneul, actele, banii, scoase din dulap un sacou cu cotiere, destul de vechi dar singurul care se potrivea cu pantalonii de catifea raiată de culoarea lichenilor, Îmbrăcă parkaua căptușită cu puf de gâscă și, după o scurtă oprire În fața oglinzii În holul mare de jos, doar cât să-și treacă o singură dată o perie peste claia de păr, ieși În curte. Zăpada de pe terasă mai păstra urmele lăsate de botforii lui Gheretă. Poarta larg deschisă spunea și ea ceva despre graba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a doua Imperialului, Adagio un poco mosso, urmând să atace partea treia, Rondo. Allegro. Asta până nu demult... Bucuria lui fu scrută pentru că Iolanda se răzgândi: Mai bine nu... Urcă În fugă cele câteva trepte ale scării și intră În hol fără să privească Înapoi, semn că Într-adevăr se schimbase. După ce-i lăsase trupul pentru o Îndelungată și neîngrădită folosință, iat-o impunând restricții și cine știe ce alte măsuri pentru o grabnică reintrare În posesie. 19. Se poate și așa, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]