KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

crezi că ai putea să vii puțin, să ne uităm Împreună pe niște cifre ? Fuck. Mă Împurpurez instantaneu. Întregul corp Îmi e cuprins de furnicături. — Știi, spun pe un ton vesel și artificial, cred că nu pot azi. Katie se holbează la mine, surprinsă. — Dar trebuie să... trebuie neapărat să-ți arăt cifrele alea. Încuviințează din cap pentru a da mai multă greutate cuvintelor. — SÎnt foarte prinsă cu treaba, Katie ! Scot un zîmbet chinuit, Încercînd să-i transmis telepatic „Taci !“ — Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mințit În CV În legătură cu nota de la examen ? repetă ea șocată. Vorbești serios ? — I-am spus că am pus suc de portocale la planta lui Artemis, i-am spus că bikinii tanga mă cam incomodează... Mă opresc brusc, pentru că Lissy se holbează la mine ca la dentist. — Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea de „prea multă informație?“ — N-am vrut să-i spun nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
La ședința departamentului nostru nu se servește absolut nimic. De fapt, de regulă dacă se adună vreo șase amețiți. — Astăzi vom avea ceaiuri și cafele, spune el. Și biscuiți. Bine ? A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămîne o clipă pe gînduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul cîteodată. — Poftim ? Mă holbez la el, perplexă. — La primul meu job, continuă pe un ton normal, aveam un prieten cu care petreceam foarte mult timp. Și noi aveam un cod al nostru. În ochii lui văd un licăr ciudat. Unul dintre noi venea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
naturală. Se duce la oglindă și dă de cîteva ori din gene, Îngrijorată. Îți sar chiar atît de tare În ochi ? — Nu ! zic ca s-o liniștesc și-mi iau fardul de obraz. CÎnd ridic din nou privirea, Lissy se holbează la umărul meu. — Ce-i aia ? — Ce anume ? spun nevinovată și ating inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gîndit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez pe Lissy În club. CÎt ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cît străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cît străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră, merg cu ochii țintă la covorul bej. N-o să casc ochii la vedete. N-o să mă holbez. N-o să... — Uită-te pe unde mergi ! Ups. Am fost atît de preocupată să merg cu ochii În pămînt, că am dat drept peste Lissy. — Scuze, șoptesc. Unde să ne așezăm ? Nu-ndrăznesc să mă uit În jur după un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ochii În pămînt, că am dat drept peste Lissy. — Scuze, șoptesc. Unde să ne așezăm ? Nu-ndrăznesc să mă uit În jur după un scaun liber, ca, În cazul În care o văd pe Madonna, să nu creadă că mă holbez la ea. — Aici, spune Lissy, arătînd spre o masă de lemn, cu o mică mișcare bruscă din cap. Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fixează Îngrijorată, de parcă aș fi Steve McQueen cînd zice că vrea să sară gardul de sîrmă ghimpată. Păi... OK. Dar ai grijă. Fii discretă. — Bine. Stai liniștită, o să am grijă. OK. Așa. O să arunc o privire rapidă, fără să mă holbez nici măcar un gram. Mă las mai bine În scaun, trag aer În piept adînc, după care Îmi las privirea să treacă iute peste Încăperea În care ne aflăm, observînd cît de multe amănunte pot. Lumină joasă... tone de canapele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cît se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scînteia. — Cum ? Cu cătușe ai Încercat ? — Nu ! Tu ? mă holbez la ea, cît se poate de atentă. — Acum mult timp, spune ridicînd cu aerul cel mai firesc din umeri. Și nu pot să spun c-a fost chiar... Îhm... ce-ar fi să Încercați s-o faceți Într-un loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
uitați pe niște materiale despre nu știu ce caz, adaug. Fiindcă asta nu explică În nici un fel bufniturile alea ritmice. A ! spune Lissy, Încolțită. OK. Bine... ăă... Ia o gură de cafea și Îmi evită privirea. Făceam... ăă... făceam sex. — Poftim ? mă holbez la ea, deconcertată. — Da. Făceam sex. De asta n-am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
adaug mai calmă. — Zice că te roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hîrtie. Dosarul Leopold la el la birou. A zis că știi tu despre ce vorba. Dar că, dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă. Mă holbez la ea, și inima Îmi bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mie de ani ! OK, duhnește a alcool de la cinci metri. Și, cînd mă uit spre partenerul ei, văd că nici acesta nu e Într-o stare mai bună. Cred că vă Înșelați, spun politicoasă. Nu sînt Rachel. — A ! Femeia se holbează mai bine la mine. Apoi privește spre Jack și pare că tocmai i-a căzut brusc fisa. A ! A, Înțeleg. Sigur că nu ești tu. Îmi face cu ochiul. Nu ! zic Îngrozită. Nu Înțelegeți. Chiar nu sînt Rachel. SÎnt Emma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sunat la restaurant și i-am rugat să-i facă special pentru tine. Eu nu mă prea Înnebunesc după ardei, adaugă Jack, În clipa În care În fața lui apare o farfurie cu scoici, altfel aș fi mîncat și eu. Mă holbez la farfuria lui. O, Doamne. Scoicile astea arată de mori. Ador scoicile. — Bon appetit ! zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. SÎnt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cunosc. De fapt, Îți dorești foarte tare... — Ba nu mă cunoști deloc ! strig enervată, Înainte de a mă putea opri. Jack, da, poate că știi cîteva lucruri absolut aleatorii despre mine. Dar asta nu Înseamnă că mă cunoști ! — Poftim ? Jack se holbează la mine. Dacă mă cunoșteai, spun cu glas tremurător, ți-ai fi dat seama că, atunci cînd ies cu cineva În oraș, Îmi place ca persoana respectivă să asculte ce-i spun. Să mă trateze cu un gram de respect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cît cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o ridică În cinstea mea. Sănătate. — Noroc. Iau o Înghițitură de cocteil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ceva de pe jos. Glasurile le coboară și mai tare, și acum chiar că nu mai aud absolut nimic. După care Jack se Îndreaptă țintă spre mine. — Emma... Îmi cer mii de scuze. Dar trebuie neapărat să plec. — Să pleci ? Mă holbez la el necăjită. Acum ? — Va trebui să plec pentru cîteva zile. Îmi pare rău. Se așază lîngă mine, pe bancă. Dar... e destul de important. — A. Am Înțeles. — Sven ți-a chemat o mașină să te ducă acasă. Foarte... drăguț din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
lămăie feliuțe, aruncînd Întruna priviri de control asupra mulțimii. Unde naiba o fi Jack ? — M-am prins, spune Connor brusc, și, În clipa În care ridic privirea, Îl văd fixîndu-mă victorios. E vorba de Paul, nu-i așa ? — Poftim? Mă holbez uluită la el, abținîndu-mă cu greu să nu izbucnesc În rîs. Nu, nu e Paul! De unde pînă unde ți-a putut veni o asemenea idee ? — Te văd uitîndu-te Întruna În direcția lui. Arată spre locul din apropiere unde se află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În timp ce Jack dă mîna cu tipul În blazer și pornește spre noi. Purtați-vă ca Înainte... O, Doamne. Am vorbit cu pereții. În clipa În care Jack se apropie de noi, familia mea stă În poziție de drepți și se holbează la el Într-o tăcere plină de respect. — Bună, zic cîte pot de firesc, după care le arunc alor mei o privire de control. — Păi... Jack ! spune tata foarte țeapăn. Mai vrei ceva de băut ? Cum e vinul ăsta, Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
stă În picioare În fața mea. A... da. Are pe ea un costum de balerină, de culoarea pielii. — Atunci ce făceați, dacă nu făceați sex ? spun, aproape acuzator. Și de ce ai chestia asta pe tine ? — Dansam, spune Lissy, stînjenită. — Poftim ? Mă holbez la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce dansați ? Chestia asta nu are nici un sens. Lissy dansa cu un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi aterizat drept În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Într-un rîs copios și-mi Îngrop fața În mîini. Îmi vine să intru-n pămînt de rușine. Nu trebuia să știe nimeni despre cuvertura mea Barbie. Absolut nimeni. — E sexi ? Întreabă moderatorul și aproape că-mi stă inima. Mă holbez la ecran, și mi-e atît de frică Încît uit să respir. Oare ce răspuns o să dea ? — E foarte senzuală, spune Jack imediat și toți ochii se fixează instantaneu asupra mea. Vorbim despre o fată extrem de modernă, care nu pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
paralizată. Nu pot să vorbesc cu nimeni. Trebuie să... Trebuie să... Îmi Înșfac haina și ies aproape În fugă din birou și pe hol, spre scări. Peste tot, oamenii se Întorc la birourile lor după ce au vizionat interviul și se holbează la mine cînd trec pe lîngă ei. — Emma ! În clipa În care ajung la scări, o tipă pe nume Fiona, pe care o cunosc doar din vedere, mă prinde de braț. Are cam o sută și ceva de kile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sau că nu, dar am zis doar așa, să presupunem pentru o clipă că ai purta. Cum te-ai simți dacă cineva ar spune asta lumii Întregi, Într-un așa-numit interviu cu oameni de afaceri, la televiziune ? Aidan se holbează la mine, cu aerul că abia cum Îi pică fisa. Ia stai așa. Interviul cu Jack Harper. Despre ăsta vorbești ? Ne-am uitat și noi la el, la bar. — A, bravo ! Îmi arunc mîinile În aer. Extraordinar ! Pentru că știi, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Încercai să te porți frumos cu mine. Dar acum mă simt ca o proastă. — Mă rog. Atunci Înseamnă că sîntem două, spun posomorîtă. Se deschide ușa și intră Wendy de la contabilitate. Urmează un moment de tăcere, În care ea se holbează la noi, deschide gura, o Închide iar, apoi dispare Într-unul dintre separeuri. — Și zi, ești OK ? spune Katie coborînd vocea. — Da, spun, ridicînd din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atît de bine, că prefer să mă ascund la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mergi cu autobuzele astea. Are mare dreptate bunicul. Dar... nu-mi pot permite o mașină, spun prostește. Nici măcar nu știu să... păi și banii pe care vi-i datorez ? Ce facem cu... — Lasă banii, spune tata. Ștergem datoria. — Poftim ? Mă holbez la el, mai uluită decît am fost vreodată În viața mea. Dar nu putem face asta ! Încă Îți mai datorez... — Lasă banii, spune tata, cu urgență. Vreau să uiți complet de ei, Emma. Nu ne datorezi nimic. Absolut nimic. Rămîn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]