KorAP: Find »[drukola/base=hun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...58 >

1,445 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

dărilor (dijmelor) de la autohtoni, dar ei n-au avut locuințe stabile și tabere în Dacia romană. Cele mai multe resturi hunice (urme arheologice) se află dincolo de Tisa, în Crișana și vestul Banatului, dar nu și în Transilvania și pe văile râurilor interioare. Hunii n-au pătruns în Transilvania, spre deosebire de neamurile germanice (goți, gepizi). Dar și în perioada aceasta, secolele IV-V, legăturile comerciale ale locuitorilor Daciei (din nordul Dunării) cu Imperiul au continuat. Despre ținuturile autohtone din Banat și Crișana, în vremea lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Priscus din Panion, trimis de împăratul Teodoric II la curtea regelui Attila. În scrierile sale, Priscus face o distincție între stăpânii "barbari" nomazi și sătenii (țăranii) localnici. La curtea lui Attila, lui Priscus i se spune: "Cei ce rămân la huni, își duc traiul în liniște și fiecare se bucură de tot ce are (inclusiv de pământ), nesupărat și neasuprit ". Iordanes, istoricul goților, spune și el: "Attila este bun cu cei ce se supun", un nou indiciu al faptului că vechea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fiecare se bucură de tot ce are (inclusiv de pământ), nesupărat și neasuprit ". Iordanes, istoricul goților, spune și el: "Attila este bun cu cei ce se supun", un nou indiciu al faptului că vechea concepție despre "năvălirile barbarilor" trebuie revizuită. Hunii trăiau de pe urma produselor muncii autohtonilor, dar cine erau ei? În satul stăpânit de huni trăia o populație ce vorbea limba hunică, gotică și "ausonică" (latina populară), adică limba autohtonilor. În ceea ce privește relațiile hunilor cu populația autohtonă, din nordul Dunării, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
istoricul goților, spune și el: "Attila este bun cu cei ce se supun", un nou indiciu al faptului că vechea concepție despre "năvălirile barbarilor" trebuie revizuită. Hunii trăiau de pe urma produselor muncii autohtonilor, dar cine erau ei? În satul stăpânit de huni trăia o populație ce vorbea limba hunică, gotică și "ausonică" (latina populară), adică limba autohtonilor. În ceea ce privește relațiile hunilor cu populația autohtonă, din nordul Dunării, trebuie să ținem seama de faptul că popoarele de păstori nomazi asiatici au nevoie de sare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
că vechea concepție despre "năvălirile barbarilor" trebuie revizuită. Hunii trăiau de pe urma produselor muncii autohtonilor, dar cine erau ei? În satul stăpânit de huni trăia o populație ce vorbea limba hunică, gotică și "ausonică" (latina populară), adică limba autohtonilor. În ceea ce privește relațiile hunilor cu populația autohtonă, din nordul Dunării, trebuie să ținem seama de faptul că popoarele de păstori nomazi asiatici au nevoie de sare, esențială pentru creșterea turmelor, pe care o luau din salinele din Carpați, unde lucrau autohtonii de veacuri. După

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
populația autohtonă, din nordul Dunării, trebuie să ținem seama de faptul că popoarele de păstori nomazi asiatici au nevoie de sare, esențială pentru creșterea turmelor, pe care o luau din salinele din Carpați, unde lucrau autohtonii de veacuri. După înfrângerea hunilor, în 454, în Dacia au pătruns gepizii, însă dominația lor (454-567) a fost mai mult nominală, ei trăiau printre autohtoni, de la care încasau dări. Cele mai multe urme gepide s-au aflat la vest de Munții Apuseni. În timpul lui Justinian (527-565), Imperiul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și anume în nordul și sud-estul acesteia. În Oltenia și Banat, goții nu au pătruns, conform informațiilor deținute până în prezent. Goții au trecut munții în Transilvania, pe la mijlocul secolului IV sau (abia) după 376, când au fost dislocați și îndepărtați de huni. În acel moment, majoritatea goților au trecut Dunărea în Imperiu, iar o parte a lor s-au stabilit în părțile de nord și răsărit ale Transilvaniei, unde au rămas până spre mijlocul secolului V. Relațiile dintre goți, purtători ai culturii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
daco-romană (vezi mai sus) sunt puțin cunoscute. Goții au avut rolul politic dominant asupra populației daco-romane, în schimburile dintre alogeni și autohtoni a existat și o reciprocitate (ceramică, podoabe) și complementa ritate.3 Gepizii-după prăbușirea puterii politice și militare a hunilor, în urma bătăliei de la Nedao (454), s-au extins treptat spre Câmpia Tisei și s-au așezat statornic, spre sfârșitul secolului al V-lea, în vestul Banatului, Crișana și Transilvania de nord și centrală. Aici s-au descoperit așezări, cimitire de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de metal și unele cuvinte! În Dacia intracarpatică, gepizii au avut un rol politic și militar dominant asupra populației locale, dar, până în secolul VIII, gepizii și-au pierdut identitatea etno-culturală, fiind asimilați de autohtoni. Primele valuri de migratori, iazigi, goți, huni, gepizi, în contactul și conlocuirea lor cu autohtonii, copleșiți numeric, nu au putut schimba structurile social-economice și lingvistice găsite la fața locului, deoarece erau puțin numeroși și inferiori ca civilizație. În principiu și analogic este de admis că obștile sătești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
colectivă, nu individuală sau familială, față de noii stăpâni ai Daciei, alogeni de neamuri diferite. Ele erau obligate să le furnizeze tributul anual în produse agricole și animale, anumite prestații în muncă și diverse corvezi oneroase. Spre deosebire de autohtoni și cu excluderea hunilor, instalați între Dunăre și Tisa-stăpânii războinici ai spațiului dacic, goții și gepizii, s-au stabilit doar în anumite zone ale fostei provincii romane, de unde, apoi, ori au plecat spre alte zări, ori s-au pierdut cu timpul printre "oamenii pământului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și mari perturbări în viața social-economică și politică din întregul sud-est european. Situația politică a fost extrem de instabilă în această perioadă. O stabilitate mai mare și o durată mai îndelungată a așezărilor autohtone, orașe și sate, se remarcă până la venirea hunilor (275-375). Năvălirea hunilor în Europa, în 375, a provocat dislocarea și amestecul de populații, cumplite prădăciuni, distrugeri. În acel moment s-a rupt firul continuității pe aceleași locuri a numeroase așezări autohtone din Dacia. Multă populație rurală și din vechile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în viața social-economică și politică din întregul sud-est european. Situația politică a fost extrem de instabilă în această perioadă. O stabilitate mai mare și o durată mai îndelungată a așezărilor autohtone, orașe și sate, se remarcă până la venirea hunilor (275-375). Năvălirea hunilor în Europa, în 375, a provocat dislocarea și amestecul de populații, cumplite prădăciuni, distrugeri. În acel moment s-a rupt firul continuității pe aceleași locuri a numeroase așezări autohtone din Dacia. Multă populație rurală și din vechile orașe romane a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
romane a fost nevoită să se retragă vremelnic din fața năvălitorilor sau din vârtejul mișcărilor de populații și s-a mutat în locuri mai ferite, unde își înjghebează noi așezări sau de unde revine la vechile sale vetre. Sub dominația nominală a hunilor (375-454), exercitată asupra unor mari părți ale Daciei romane, se constată o anumită stabilitate, o dezvoltare pașnică a populației locale. Prăbușirea puterii hunilor sub loviturile gepizilor, în 454, și pătrunderea acestora în Transilvania au produs alte perturbări demografice și a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ferite, unde își înjghebează noi așezări sau de unde revine la vechile sale vetre. Sub dominația nominală a hunilor (375-454), exercitată asupra unor mari părți ale Daciei romane, se constată o anumită stabilitate, o dezvoltare pașnică a populației locale. Prăbușirea puterii hunilor sub loviturile gepizilor, în 454, și pătrunderea acestora în Transilvania au produs alte perturbări demografice și a adus o nouă dominație, cea gepidă. În această perioadă (454-567), viața populației autohtone din Dacia a cunoscut o relativă liniște și evoluție social-economică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Europei, ce se întindea din Volynia (Polonia), la nord, până la Dunărea de Jos și Marea Neagră, la sud, și din bazinul Donețului, la est, până în Transilvania, la vest. Ei au controlat cu autoritate toate aceste regiuni din răsăritul Europei până la invazia hunilor, în 375, spre sfârșitul secolului al IVlea. Acesta era "imperiul goților" ! După preluarea în stăpânire a noilor teritorii, goții au declanșat atacuri frecvente asupra hotarelor Imperiului, asupra orașelor de pe coasta de nord a Mării Negre și în provinciile romane de la Dunărea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Valens, au fost ciocniri înfrânt în teritoriile din nordul Dunării, el încheie pace cu Athanaric, regele goților, în 369. După câțiva ani, în 375, se declanșează invazia hunică, ce schimbă istoria estului Europei, dominată până atunci de goți. Impactul venirii hunilor și plecarea goților, care, după 376, se retrag în sudul Dunării, a fost deosebit de puternic asupra populațiilor din zona Dunării și Mării Negre, și a dus la sfârșitul civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov.15 Hunii În ceea ce privește dominația hunilor, N. Iorga o rezumă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dominată până atunci de goți. Impactul venirii hunilor și plecarea goților, care, după 376, se retrag în sudul Dunării, a fost deosebit de puternic asupra populațiilor din zona Dunării și Mării Negre, și a dus la sfârșitul civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov.15 Hunii În ceea ce privește dominația hunilor, N. Iorga o rezumă, în sinteza sa, într-o metaforă, "În umbra lui Attila". Asupra lumii sătești dunărene ce trăia în tiparele ei vechi (obișnuite) și în bună conviețuire cu goții, se întindea, la sfârșitul secolului al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de goți. Impactul venirii hunilor și plecarea goților, care, după 376, se retrag în sudul Dunării, a fost deosebit de puternic asupra populațiilor din zona Dunării și Mării Negre, și a dus la sfârșitul civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov.15 Hunii În ceea ce privește dominația hunilor, N. Iorga o rezumă, în sinteza sa, într-o metaforă, "În umbra lui Attila". Asupra lumii sătești dunărene ce trăia în tiparele ei vechi (obișnuite) și în bună conviețuire cu goții, se întindea, la sfârșitul secolului al IV-lea și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la tătari, grupați în hoardă. Attila, asupra căruia se exercită, atotputernică, influența milenarei concepții a imperiului "ceresc" universal al Chinei, a fost pentru romani, ca și Alaric, un "străjer" al graniței (Iorga), un "ofițer" înscris în ierarhia constantiniană. Dar, pentru huni, el era Hanul, stăpânul, "domnul lumii", iar împărații romani doar supușii lui. Cu toate acestea, în ciuda ambiției sale, Attila n-a bătut monedă niciodată, ci o folosea pe cea romană. Titlul de "magister militum", oferit de romani, întărea prestigiul lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în ciuda ambiției sale, Attila n-a bătut monedă niciodată, ci o folosea pe cea romană. Titlul de "magister militum", oferit de romani, întărea prestigiul lui Attila, care stăpânea efectiv, ca rege, o întinsă parte a romanității. Istoricul Sozomen spunea că hunii lui Uldis, în 408, pradă în sudul Dunării-acțiunile lor de pradă aveau ca țintă dorința de a se impune, de a primi omagiu, tribut (bani) și robi. Hunii aduceau în Europa o civilizație reală, care provenea dintr-un îndepărtat trecut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
efectiv, ca rege, o întinsă parte a romanității. Istoricul Sozomen spunea că hunii lui Uldis, în 408, pradă în sudul Dunării-acțiunile lor de pradă aveau ca țintă dorința de a se impune, de a primi omagiu, tribut (bani) și robi. Hunii aduceau în Europa o civilizație reală, care provenea dintr-un îndepărtat trecut, descrierea lui Priscus despre Attila și curtea lui este asemănătoare cu aceea a misionarului franciscan Pian del Carpini la curtea hanului mongol, în secolul al XIII-lea. În

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de romani prin tratate, Attila urmărea să-și adauge tot șirul centrelor romanice dunărene până la Novae, reședința ostrogoților. În timpul incursiunilor hunice la Dunăre, răsar satele localnicilor de străveche origine, prezente peste tot pe malul nordic al ei. Patronatul turanic al hunilor este, de fapt, un nou și mare factor de sinteză, regalitatea lor nu înseamnă o veritabilă administrație, ci "un drapel de luptă" (Iorga). Din palatul său din Panonia, magister-ul barbar merge spre Apus, ca împărat al lumii, care vrea să

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
spre Apus, ca împărat al lumii, care vrea să i se recunoască această stăpânire universală, dar înfrânt (vezi mai jos), el se întoarce și moare în condiții obscure.16 Pentru lumea veche, aflată în pragul sfârșitului de secol IV, apariția hunilor pe Don, în marginea Europei, a fost un eveniment brusc și neașteptat. Ammianus Marcellinus, istoric latin, redă impresia generală a oamenilor vremii atunci când prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
condiții obscure.16 Pentru lumea veche, aflată în pragul sfârșitului de secol IV, apariția hunilor pe Don, în marginea Europei, a fost un eveniment brusc și neașteptat. Ammianus Marcellinus, istoric latin, redă impresia generală a oamenilor vremii atunci când prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului al IV-lea (375) semnifica prima intervenție masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sfârșitului de secol IV, apariția hunilor pe Don, în marginea Europei, a fost un eveniment brusc și neașteptat. Ammianus Marcellinus, istoric latin, redă impresia generală a oamenilor vremii atunci când prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului al IV-lea (375) semnifica prima intervenție masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]