131,805 matches
-
sistemului"ostentativ. Ne regăsim în atari pagini cu preocupările, cu atitudinile și reacțiile noastre curente, fie pe făgașul acelorași opinii, fie pe al altora care nu mai puțin ne incită, survolînd, ca-n viață, mai multe domenii, făcînd comerț de idei și impresii tot ca-n viață, recurgînd frecvent, spre a relua termenul eseistului, la racursiuri, adică la "prescurtări"ale unei problematici presupusă mai amplă, mai bine zis inepuizabilă precum misterul existenței însăși. Evident, o producție de o asemenea factură trebuie
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
sînt primejdii capitale pentru un autor ce-și propune, precum cel de care ne ocupăm, nu doar a stîrni interesul cititorilor, ci și a înfățișa, "în filigran, o morală a timpului nostru". Constantin Călin se oprește elocvent asupra conceptului de "idee neconvențională", pe care-l aproximează astfel: "Ce e o "idee neconvențională"? Un răspuns potrivit, așteptat, la o întrebare nepotrivită, surprinzătoare. Punerea de întrebări nepotrivite, pentru a primi răspunsuri potrivite, a fost dintotdeauna, susținea Jacob Bronowski în The Ascent of Man
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
cel de care ne ocupăm, nu doar a stîrni interesul cititorilor, ci și a înfățișa, "în filigran, o morală a timpului nostru". Constantin Călin se oprește elocvent asupra conceptului de "idee neconvențională", pe care-l aproximează astfel: "Ce e o "idee neconvențională"? Un răspuns potrivit, așteptat, la o întrebare nepotrivită, surprinzătoare. Punerea de întrebări nepotrivite, pentru a primi răspunsuri potrivite, a fost dintotdeauna, susținea Jacob Bronowski în The Ascent of Man, metoda care a asigurat progresul științei. Lucrul acesta este valabil
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
fost dintotdeauna, susținea Jacob Bronowski în The Ascent of Man, metoda care a asigurat progresul științei. Lucrul acesta este valabil, de asemenea, în filosofie, psihologie, sociologie, dar și(...) în critica și istoria literară". Nu s-ar putea oare inversa definiția "ideii neconvenționale"? N-ar putea reprezenta ea un răspuns nepotrivit, neașteptat la o întrebare potrivită, așteptată? Ni se pare că da! Oricum e limpede că, pentru a se menține în formă, critica trebuie să ventileze fără încetare climatul literar înclinat spre
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
anii '50 s-a ajuns la tabuizarea defectelor, la elogiul nemăsurat, exclusiv, obositor al meritelor. Un entuziasm conformist riscă, însă, să compromită interesul pentru biografii și opere. Într-o literatură matură fermentul progresului nu poate fi decît critica bazată pe "idei neconvenționale"". Adversarii revizuirilor ar putea medita cu folos asupra observațiilor de mai sus. În repetate rînduri, Constantin Călin revine asupra statutului profesional al criticului care întîmpină dificultăți de tot soiul, nu în ultimul rînd din pricina scriitorilor care-l trag de
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși m-am făcut purpură, ca În fața unui Dumnezeu, la spovedit. - Pentru colind, uite, moșule, ia de la mine bănuții ăștia și ascultă-l pe băiat! E, o idee, mai copt! Din ei, dă-i și lui, că ați crescut Împreună! Și Împreună să fiți, ca frații, oriunde ați fi!, m-a scos din Încurcătură bătrânul. Elena s-a uitat mai Întâi spre bani, apoi, la mine. Nu știa
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
cărți filosofice extrem de inteligente care nu face altceva decât să-i popularizeze cursurile și cu care va înregistra un neobișnuit succes. Nu doar celebru devine însă Ravelstein, ci și foarte bogat, reușind astfel să-și satisfacă cele mai costisitoare dorințe. Ideea și imboldul scrierii acestei fenomenale cărți, asupra căreia nu ni se permit decât indicii vagi, i-au fost insuflate lui Ravelstein de către bunul său prieten Chick, ceva mai în vârstă (amândoi la senectute), dar aflat sub tutela intelectuală a lui
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
și implicațiile ei, m-aș despărți totuși de aprecierea tranșantă a lui Sorin Antohi după care Chick dă dovadă de o maliție perfidă în opiniile sale referitoare la prietenul Abe Ravelstein. Și aș rămâne pentru aceasta doar la text. Ca idee literară, Ravelstein păcătuiește tocmai printr-o exagerată și neechivocă evaluare a personajului din titlu. Dacă există o ironie implicită, eu nu am reușit s-o văd - și nici nu cred că ea ar trebui să stea în vreo relație oarecare
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
Bellow coincid într-o frapantă măsură cu idealurile unui scriitor neexperimentat, încă adolescentin, bântuit de utopii magic compensatoare și mântuitoare în raport cu realitatea. Regresia de afect și cea compozițională sunt mai mult decât evidente. Nu-mi este foarte clar impulsul, sau ideea cu care Bellow a pornit la scrierea acestui roman. Cele 252 de pagini par doar preliminariile pentru un alt proiect. Se creionează inițial un personaj interesant și de o anume anvergură, dar acesta va întârzia rigid pe treapta unor repetitive
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
m-au sfătuit insistent să nu ies din sfera doctă și să produc studii cît mai savante, alții, cînd încerc această formulă, îmi spun că se plictisesc. Așa s-a întîmplat, de pildă, cînd cu incursiunile mele pe piața de idei occidentală, pe urmele utopiilor occidentale, suportate de Național mai abitir decît de o revistă pur culturală: prostii, savantlîcuri fără rost, nu vezi că în România se moare de foame? Ca să fiu sincer, nu prea văd, deși admit că în unele
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
Ca să fiu sincer, nu prea văd, deși admit că în unele zone se tinde spre o economie închisă; și nimic nu se va remedia cîtă vreme nu băgăm de seamă ce se mai întîmplă și pe la alții, îndeosebi în cîmpul ideilor." Dan Petrescu, Deconstrucții populare, Ed. Polirom, 2002, 296 p.
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
ci mai degrabă doresc să evidențiez că cea mai importantă, emoționantă și pasionantă parte a vieții sale s-a petrecut în cadrul proceselor de gîndire. Gîndirea la Nietzsche este o chestiune atît de vie, încît ea își are biografia proprie. Această idee am dezvoltat-o în cartea mea. Creierul și gîndirea sunt deci reprezentate ca un "organ vital" al omului. Întocmai. Eu cred că Nietzsche a simțit prin mecanismele de gîndire mai multă plăcere decît unii semeni cu restul organelor corpului omenesc
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
mecanismele de gîndire mai multă plăcere decît unii semeni cu restul organelor corpului omenesc. Încă o întrebare: considerați că filozofii ar trebui să se amestece în dezbaterile publice și în politică? Da, desigur. Dar numai dacă la problematica dată au idei sau concepte proprii. Ei nu trebuie să se simtă obligați să emită oriunde și oricînd păreri, mai ales dacă acestea nu sunt bine fondate. Poblema aceasta am avut-o și aici, în Germania, în timpul războiului din Balcani, din Kosovo. În
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
și democratic de vot. Ipocrizia nu constă, cum pare a crede poetul, în a avansa mai multe nume (și ce nume!), spre a ne opri la urmă la unul singur; ea ar consta, din contra, în a induce opiniei publice ideea că juriul a știut din capul locului premiatul, fără dubii, fără dezbateri. Tocmai fiindcă numele sînt cele care sînt, alegerea e delicată și dificilă. Și la ce bun s-o ascundem? N-am scris aceste rînduri cu intenția de a
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
și optsprezece ani, numit Filosofia pentru copii. Nu o glumă, ci un program serios, în care s-a aventurat, mărturisește astăzi profesorul, din neștiință - nu era pe atunci la curent cu teoria lui Piaget potrivit căreia copiii nu pot înțelege ideile abstacte. în ciuda adevărului formulat de Piaget, programul americanului are curînd succes. Altfel decît își imagina la început, dar cunoaștem cu toții că din neștiință a descoperit omul lucrurile cele mai importante. Tradus între timp în multe alte limbi, în 1992 programul
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
o cupă de șampanie. Anul trecut Primăria din Ploiești (secondată de Filarmonica și Muzeul care perpetuează numele unui alt maestru ploieștean, Paul Constantinescu, precum și Casa de Cultură a orașului) au luat inițiativa de a o omagia pe Lory Wallfisch și ideea s-a concretizat în lansarea unui concurs internațional de pian care să-i poarte numele. Succesul remarcabil al primei ediții a fost confirmat și de faptul că laureații Matei Varga și Diana Ionescu au cucerit, câteva luni mai târziu, primele
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
autor care, pentru că îi semăn, mi e nesuferit", precum următoarele, extrase din Réveries d'un promeneur solitaire: Va fi vorba mult despre mine, căci un solitar care gîndește se ocupă mult de el însuși, în chip necesar. Afară de aceasta, toate ideile străine care îmi trec prin cap plimbîndu-mă își vor găsi de asemenea locul lor". D-sa se simte un emaculat moral: "Față de forma anticilor, modernii ar fi, cum zic, efeminați. Poate că și sînt. De multă vreme, extragem literatură din
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
revine preoților și asistenților sociali". Negrul se cade a fi cît mai negru. Răul se răzbună pe sine prin Rău. Orice acceptare, orice armonie e scandaloasă. Agonia spiritului modern nu exclude, ci, dimpotrivă, cheamă ipostaza agonală, lupta fie și "de idei" al cărei cîmp e oferit de lectură: "Recitesc cartea lui X, e, într-adevăr, foarte bună. Ceva mă încurcă. Prea des sînt de acord cu el. Prea nu pot să-l contrazic. O carte de idei e vie - sau eu
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
lupta fie și "de idei" al cărei cîmp e oferit de lectură: "Recitesc cartea lui X, e, într-adevăr, foarte bună. Ceva mă încurcă. Prea des sînt de acord cu el. Prea nu pot să-l contrazic. O carte de idei e vie - sau eu sînt viu cînd o citesc - dacă mă provoacă la duel". Iar pentru ca atitudinea cinică să nu rămînă o vorbă goală, iată transpunerea ei în act analitic: "Criticul Y s-a împotrivit unei mișcări literare noi. Ulterior
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
lăsasem să-i treacă supărarea, îi pusesem cu toată impertinența mea tactică întrebarea, la care el nu mi-a răspuns niciodată, tăcerea făcând parte, neîndoios, din uriașul său bun simț de prozator al cărui talent este ceva tot uriaș. Reproduc ideea, ca să nu mă autocitez: Și ce, dacă el s-ar fi aflat în locul meu și m-ar fi văzut făcându-mă singur o statuie de bancnote, demonul observației, comun tuturor celor ce scriu, n-ar fi procedat la fel, umplând
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
nici un fel discuția, foarte animată, m-am așezat pe colțul unui birou, urmărind disputa înverșunată. Acum, se știa că cei doi nu prea se înghițeau, primul fiind un realist fără aere intelectualiste, al doilea, în primul rând un om al ideilor, de forță. Marin Preda aproape că zbiera cu spume la gură, citez, absolut exact, cel mai bun aliat al meu fiind memoria: " Și mai lasă-mă naibii cu Marx al tău! Să-l văd eu pe tac-tu că ară
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
an și jumătate de sângeros atac al ex-comuniștilor la fibra națională, încă nu s-a ridicat, din praful nimicniciei și al infinitelor tranzacționări, nici un nume și nici o direcție credibilă. Aceiași revenanți gângavi, aceleași voci trecute prin vată, aceiași gropari ai ideii de democrație în România au tresăriri de ambiț și se visează din nou călare pe caii mari. Firește, nu-i mai aude nimeni. Partide care au omorât chiar ceea ce nu poate fi omorât - speranța - continuă să fie măcinate de bolile
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
actualității imediate. Din numărul pe care-l avem sub ochi, lucrul cel mai remarcabil este textul unei conferințe pe care dl H.-R. Patapievici a ținut-o la Institutul de Arhitectură din București în anul 2000. Titlul? Despre cultura generală. Ideea de pornire este că dacă odinioară cultura generală era considerată exact ceea ce era, astăzi ea este cultura celor care au ratat o specializare. Informat, ca de obicei, sclipitor și original, dl H.-R. Patapievici ne delectează o dată mai mult. * O
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
de cultură generală care ar trebui să definească liceul. Al doilea pas îl reprezintă înțelegerea liceului ca un învățămînt, nu de-sine-stătător, ci preuniversitar. Denumirea oficială a primilor doisprezece ani de școală este chiar aceasta. Oricît însă ar fi de valoroasă ideea continuării de către cît mai mulți copii a studiilor la universitate, liceul trebuie să fie altceva decît vestibulul acesteia. El trebuie să formeze pînă la capăt deprinderile și să asigure cantitatea și calitatea necesară a informației. Este și motivul pentru care
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
factorul politic intervenea decisiv și frângea orice încercare de formulare a unei cugetări contravenind liniei oficiale. În anii stalinismului manifestările de independență erau pedepsite cu închisoarea; după aceia, prin mijloace mai rafinate, dar implacabile, a fost înlăturată posibilitatea răspândirii unor idei contrare dogmei. Asta nu înseamnă că n-au existat cazuri remarcabile când, cu riscuri și consecințe personale grave, au fost clamate public adevăruri supărătoare pentru oficialitățile comuniste. Dar, acestea erau atitudini individuale, acte de curaj, cazuri izolate: ele nu puteau
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]