15,885 matches
-
prilejul unei reafirmări și al unei argumentări suplimentare a opiniei exprimate în textul menționat. Dl Michael Finkenthal mă confruntă cu următorul reproș: "domnul Grigurcu perpetuează clișee și neînțelegeri care par a fi adînc înrădăcinate în discuțiile legate de impactul principalelor ideologii ale secolului XX, naționalismul și comunismul, asupra realității noastre imediate". Reproș așadar aparent grav. Să indicăm așa-zisele "clișee și neînțelegeri". Punctul de pornire al întregii dezbateri îl reprezintă, așa cum reamintește dl Michael Finkenthal, o "prelegere" ținută de dl Gabriel
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
Finkenthal își reia punctul de vedere, găsind cu cale a releva ceea ce aflase între timp: "Nu știam, de pildă, cît de subtile pot fi interferențele - în planul ideilor - între anumite elemente convertite ale național-comunismului ceaușist și cele ale unor nou-născute ideologii de dreapta, înveșmîntate în haine laice sau religioase". Nu știm nici noi, la rîndul nostru, la ce se referă exact d-sa, oricum nu ne găsim nici pe departe în situația de-a oglindi în ceea ce scriem atari "interferențe", fie
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
opoziția. De altfel, cei din prima categorie făcuseră politică și înainte, fiind dintre cei care se opuseseră fățiș regimului lui Ceaușescu. Katherine Verdery (în Compromis și rezistență, Humanitas, 1994) observă că intelectualii înșiși fuseseră aceia care creaseră și perpetuaseră o ideologie naționalistă în interiorul unei ordini care se credea socialistă, deși nu avuseseră propriu-zis putere politică. Foarte interesantă este în acest context teza lui Virgil Nemoianu din O teorie a secundarului (Univers, 1997): "Marii scriitori ai secolului al XX-lea au exprimat
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
conviețuirea. Noica este de altfel prima sursă a unei uriașe confuzii postdecembriste în legătură cu câțiva dintre oamenii de cultură români cei mai importanți în acest moment în ochiul public, o confuzie între dreapta și extrema dreaptă. Dincolo însă de o anumită ideologie sau alta, cert este că oamenii de cultură au făcut tot timpul politică în România și că, deși uneori puterea părea să fi pierit din mâinile lor, un cuvânt au avut întotdeauna, într-un fel sau altul, de spus. Cazul
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
în ceea ce se întâmplă în general," deși trebuie înțeles că "facem ceva expres politic numai dacă ne alăturăm unui partid." Iată răspunsul. Rolul scriitorilor pare să reiasă din acest răspuns și, subscriem, nu este acela de a susține o anumită ideologie politică, în sensul înțeles de critica marxistă de exemplu. Este vorba de o relație mai complicată, asemănătoare cu aceea dintre scriitor și diferitele trenduri literare. Scriitorul glisează de la un câmp politic la altul, de la un câmp literar la altul, pentru
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
asemănătoare cu aceea dintre scriitor și diferitele trenduri literare. Scriitorul glisează de la un câmp politic la altul, de la un câmp literar la altul, pentru a vorbi în termenii lui Bourdieu, rolul lui fiind de fapt acela de a-și "trăda" ideologia atunci când aceasta se dovedește greșită. Situația de la începutul anilor '90 pare să se fi schimbat în România, cel puțin ceea ce privește relația scriitorului cu politica. Problema pare să fie de data aceasta dezamăgirea pe care a simțit-o până la urmă
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
aveau să vie, poetul Octavian Goga". însă lucrul cel mai demn de reținut, a semnalat președintele S.S.R.-ului, era faptul "îmbrățișat cu convingere și căldură de toți mânuitorii slovei literare de la noi: scriitorii nu mai sunt azi ai niciunor îndușmănitoare ideologii și fantome, ci ai M. S. Regelui și ai neamului, umăr la umăr mărturisind în acest gând unificator și în această adâncă realitate". Lucru firesc, în opinia președintelui, întrucât "nici unul dintre ei n-a uitat, nu poate să uite câte
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
Trecutul deocheat și înțelepciunea din urmă conține, în cel mai bun caz, o serie de eufemisme: "Ca și Aurel șfratele săuț, nu mai are nimic să spună celorlalți. Dar, deși fuge de ei, le simte organic absența. În fine, în afara ideologiilor și a credințelor, care-l stăpâniseră cândva, lui Cioran viața i se pare ilogică. Dar, din perspectivă ontologică, numai ilogicul e legitim. Astfel, trăiește asemenea neamului pe care l-a blamat, în afara istoriei, cu un soi aparte de orgoliu, negându
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
Apostrof", nr. 7-8 din 2001, Proletcultismul n-a existat, reluat la finele ediției a doua a volumului său Literatura între revoluție și reacțiune (2002), după o minuțioasă argumentare, este de părere că, în loc de ceea ce s-a numit impropriu proletcultism, denumind ideologia impusă artelor în perioada 1948-1964, ar fi mai potrivit termenul de jdanovism, derivat de la numele acolitului lui Stalin, A. A. Jdanov, care a formulat aceste cerințe mai răspicat în 1946, cunoscute și la noi, la vremea lor, și aplicate cu
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
un obligatoriu caracter patriotic, pentru a bara căile occidentalizante ale oricărei tentative de modernism, diabolizat pentru cosmopolitismul său. Fadeev va descoperi în 1928 "calea regală a literaturii proletare" în adoptarea realismului ca soluție viabilă și "metodă de creație", compatibilă cu ideologia proletariatului. Se va face însă vinovat, așa cum va fi acuzat în curând, de idealism, și RAPP (Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari) va fi dizolvată în 1932, considerată prea strâmtă și prea sectară, tocmai ea, care dovedise fanatismul cerut în despărțirea
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
scriitorii ne-comuniști la origini, dar acceptați o vreme ca "tovarăși de drum". Ia naștere Uniunea Scriitorilor Sovietici, sub conducerea lui Gorki, întors din exilul italian. După moartea lui Gorki, în 1936, scriitorii sovietici pierd un protector. Stalin impune noua ideologie estetică sub denumirea de "realism socialist", începând din 1932 (p. 57), mai ușor de acceptat de către scriitorii ne-comuniști, pentru că nu are o referință marxistă explicită (p. 58). Metodă de creație generoasă, posibil a fi adoptată de scriitori ca o
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
propagandei politice. Pe scurt, infernul poeziei tranzitive, în care au pășit poeți precum Maiakovski, Brecht, Nazim Hikmet, Seferis, Neruda, pentru a ne referi doar la cîțiva dintre cei străini. Evident, după cum remarcă Gheorghe Crăciun, "tranzitivitatea nu conduce implacabil la o ideologie politică de stînga și, pe de altă parte, nu orice poet care vorbește pe înțelesul tuturor este prin definiție un democrat". Dar aci, se cuvine a remarca noi, demersul eseistului devine unul generaționist. Pentru a scoate în relief tranzitivitatea poeziei
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și contaminarea artistică a actului crud, cei patru sunt într-un fel niște esteți ai cruzimii, farmacopeea sadiană presupune dozajul savant al torturii, iar ideologia este doar pretextul-cadru al desfășurării unui geniu al răului. Întregul experiment sadian se desfășoară în interiorul acestui paradox dizolvant, pe de o parte maxima libertate orientată distructiv, pe de alta regimul corecțional-disciplinar care împiedică orice formă de manifestare normală, liberă, orice
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
grotesc dureros sau cele involuntar ironice sunt dirijate cu o seriozitate malefică. Filmul lui Pier Paolo Pasolini, luînd ca reper societatea nazistă, a creat dincolo de acest jalon, prin filtrul sadian, imaginea unei Sodome moderne, hiperintelectualizate, unde barbaria a primit girul ideologiei și unde etica s-a convertit într-o estetică a cruzimii. Alături de 1984 al lui George Orwell și de kafkianul film al lui Terry Gillian, Brasil, filmul lui Pasolini radiografiază cel mai bine scenariul modern al totalitarismului fără frontiere.
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
rațional, în acest context, să pretind, încă și încă o dată, limitarea la două a mandatelor de parlamentar. Votul uninominal e doar prima fază a unui proces care trebuie să ducă la anihilarea definitivă a bandelor organizate transpartinic și unite de ideologia unică a banului.
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
ideilor sociale să aibă ceva de spus. Din păcate, teologia nu este tolerată de grila exigențelor ideologice, fiind imediat expulzată sub bănuiala că, orice ar spune, va întreține fatal tendințe teocratice sau fundamentaliste. Și astfel, neajutorată în fața științelor, spășită în fața ideologiilor și marginalizată sub presiunea secularizării, teologia seamănă cu un univers paralel în ale cărui mreje nu cad decît cei aleși. Cînd spun "aleși", nu am nici cea mai mică intenție de a fi ironic. Creștinismul nu e pentru toți, și
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
1941; pregătită pentru o nouă apariție, cu numeroase intervenții manuscrise în text, Istoria... nu a putut fi reeditată decât postum, în 1982, în îngrijirea lui Al. Piru. Adăugirile provin din completări documentare și din nuanțarea unor interpretări critice; influențele contextului ideologiei comuniste sunt nesemnificative, deci nu putem vorbi de o viciere ideologică profundă și gravă a viziunii istoricului literar. Noua versiune a Istoriei... nu a ajuns să se confrunte cu cenzura și, prin urmare, modificările pregătite de critic nu sunt determinate
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
1953 și 1965 trebuie folosite numai pentru comparație: pentru că ambele au suferit ingerințele serioase ale cenzurii, până la "ideologizarea romanului". Cele mai grave intervenții au fost operate în jurnalul lui Tudorel (din capitolul XVI): aici fiul detaliază modul în care trăiește ideologia legionară, iar tatăl citește cu uimire rătăcirile fiului. În ediția din 1965, G. Călinescu a făcut din comentariile paren-tetice ale tatălui o replică agasantă, cerută de cenzură. Din acest motiv, Nicolae Mecu optează pentru dactilograma romanului, așa cum a fost pregătită
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
câteva funcții publice în epocă, autorul și cărțile lui au fost incomode regimului. În primul rând, datorită faptului că scriitorul a întreținut o prietenie durabilă cu ceilalți târgovișteni, iar manifestarea unui grup (elitist, alternativ și/sau opozițional) era periculoasă pentru ideologia oficială (acesta e și cazul mișcării onirice din anii 1960-1970). În al doilea rând, pentru că scrierile autorului refuză să fie militantiste conform cu ideologia îndoctrinată a vremii ori ancorate în "realitatea" trecutului sau a prezentului. Mai mult, debutul editorial tardiv cu
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
prietenie durabilă cu ceilalți târgovișteni, iar manifestarea unui grup (elitist, alternativ și/sau opozițional) era periculoasă pentru ideologia oficială (acesta e și cazul mișcării onirice din anii 1960-1970). În al doilea rând, pentru că scrierile autorului refuză să fie militantiste conform cu ideologia îndoctrinată a vremii ori ancorate în "realitatea" trecutului sau a prezentului. Mai mult, debutul editorial tardiv cu Dicționar onomastic nu putea decât să declanșeze priviri perplexe în rândul cenzurii datorită caracterului inclasificabil al scrierii. De altfel, într-un interviu din
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
de periferie. Într-un sistem politico-literar stratificat poate interveni oricând ruptura, iar procesul de teritorializare nu poate fi desprins de inițiativele culturale de deteritorializare. M. H. Simionescu bricolează o structură romanescă rizomatică, rupând orice înțeles al literaturii mimetice și al ideologiei propagandistice. În același timp, satira și/sau parodia prozatorului se adresează "fatalității abrevierii în societatea de consum", dar și relației dintre un dictator și un opozant (Bibliografia generală). Așadar, primele două volume ale tetralogiei reușesc să se desprindă de tiparul
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
Pe când Celce ar fi vrut să posede la modul animalic avutul sătenilor, să se înfrupte, oricând, din orice, defunctul Ică și supraviețuitorul Moise au dorit - și au reușit - să-și întipărească voința puternică asupra oamenilor ce compun comunitatea. Ei utilizează ideologia comunistă, noua religie, pentru a aduce "raiul" pe pământ; și în numele egalității, al desființării proprietății private, al lichidării diferențelor dintre clase, devin înșiși stăpâni absoluți peste sat. Criticii care au comentat romanul înainte de Revoluție nu puteau, din cauza cenzurii vigilente, să
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
devin tragice. Între Istoria mare și cea mică s-a creat o indestructibilă legătură a răului. Regimul comunist se folosește de oameni care să-l instaleze temeinic, fără ezitări și scrupule morale; iar aceștia, la rândul lor, se folosesc de ideologia unică pentru a-și atinge scopurile, lovind în dreapta și-n stânga. Fără cruțare și fără cea mai mică remușcare. F e un roman a fricii și al falsului, impuse prin forță. De partea cealaltă a scenei, dincolo de "corul antic" volubil
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
noastră. Ele ne molipsesc spontan și ne influențează gîndirea pînă într-atît de subtil încît nici măcar nu realizăm că suntem receptorii pasivi ai unor stări de spirit cărora le dăm ascultare. Numai așa se explică cum fiecare epocă are o anumită ideologie dominantă și de ce este atît de greu să gîndești singur, de capul tău, într-o comunitate în care majoritatea semenilor, încărcați fiind cu o anume dispoziție, nu pot gîndi decît în tiparul ei. Din acest punct de vedere, gîndirea autonomă
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
cunosc vechiul fief actoricesc bucureștean. Poate că aici se inspiră mai mult din opera maestrului Dinu, care în romanele dumisale mai vechi strecura și aburi decadenți, estetizanți, cam capitaliști pe care-i risipea grabnic cu o sfîntă și sănătoasă de ideologie. Și care, iată, se plasează bine în actualitate fie cu subiect rural, fie cu subiect (sub)urban, asemeni faimosului dramaturg, la fel de celebru, Paul Everac. Romanul lui Săraru, al cărui titlu, Ciocoi noi cu bodiguard (Editura Rao, 2004), evocă romanul lui
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]