1,748 matches
-
altă parte după muncă de acum Încolo. Mai jos pe drum. Nu În apropierea școlii. Oamenii care te-au atacat nu-s prea isteți. S-ar putea hotărî să mai Încerce o dată. Liniște. — Le-am luat numele. Nu fusese greu, idioții se identificaseră plini de mândrie! Scăpaseră străzile de un pedofil! Își salvaseră copiii de la o soartă mai rea decât moartea! Nici nu le trecuse prin cap că tocmai comiseseră un atac criminal. — Aș vrea să-mi dai o declarație ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și nu conta că era sau nu nevinovat, până mâine la micul dejun, jumătate din populație avea să-i știe numele. — Știi, ar fi o idee bună să-și iei vreo două săptămâni liber de la muncă. Să-i lași pe idioți să uite? Hoitarul avea mâinile strânse În jurul centurii de siguranță, mângâind-o cu delicatețe la fiecare șase secunde, ca să fie sigur că Încă funcționează. — Trebuie să muncesc. Omul n-are nici un sens fără muncă. Ne definește. Fără definiție, nu existăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ÎN TIMP CE COPIII NOȘTRI MOR“. — O, Doamne. Sub fotografie scria: „OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI IMPORTANTĂ DECÂT PRINDEREA UCIGAȘULUI PEDOFIL CARE PÂNDEȘTE PE STRĂZILE NOASTRE?“ Colin Miller lovește din nou. În dreptul chiuvetei, citi cum inspectorul „se foise pe scenă ca un idiot, În timp ce eroul poliției, Logan McRae, Îl căutase pe micuțul Richard Erksine“. Și restul articolului o ținea tot așa. Miller Îl desființase pe inspectorul Insch. Îl făcuse pe un ofițer superior de poliție să pară un ticălos fără inimă. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
i-am dat și eu peste nas. Am scris eu vreun cuvânt rău despre tine? Am scris? — Nu asta-i problema. — Ah, loialitatea. Îmi place. O calitate de apreciat la un ofițer al legii. — L-ai făcut să pară un idiot. — Uite ce-i: o las baltă cu pantomima și noi doi povestim un pic la micul dejun? — Nu pot face așa ceva. Trebuie ca Insch să aprobe tot ce zic, bine? Urmă altă pauză. — Trebuie să fii atent ce faci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dăunătoare pentru reputația poliției. Fiecare a doua ediție din țară are câte o versiune reeditată a poveștii lui Miller. The Sun, Daily Mail, Mirror, Independent, Guardian, Scotsman: la naiba, chiar The Times! Spunând lumii că polițiștii din Grampian sunt niște idioți incompetenți. Se foi deranjat În scaunul său și-și Îndreptă uniforma. — Cei de la Lothian și Borders au vorbit iar la telefon cu șeful poliției. Spun că au personal cu experiență În genul ăsta de investigații. Ar fi Încântați să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
declarații. Toți tăcură imediat ce-l văzură. — Mi-ați văzut toți poza În ziar de dimineață. I-am dat drumul Hoitarului miercuri seara și a doua zi apare o fetiță moartă În colecția lui de mortăciuni. Se pare că sunt un idiot incompetent cu o Înclinație spre Îmbrăcatul În haine ciudate, când ar trebui să fiu pe teren să combat delictele. Și-ați mai citit și că sergentul McRae mi-a zis să nu-i dau drumul Hoitarului. Numai că, idiot fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
primul În picioare, gata să pornească, dar Insch nu avea să-l lase să scape așa ușor. — Sergent, spuse el pe un ton ca mierea, ești bun să-mi acorzi o clipă? Așa că Logan trebui să rămână acolo ca un idiot, cât timp treceau toți ceilalți, uitându-se oriunde altundeva decât la el. Nici măcar agenta Watson nu vru să-l privească În ochi. Probabil că era mai bine așa: deja se simțea suficient de prost. Când plecă ultimul agent de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Apăsă butonul liftului, Încercând să pară degajat, rezemându-se de balustrada dinăuntrul ascensorului. Ce zici de diseară? — Diseară? Logan simți cum roșeața Începe să i se urce În obraji. Dacă ești ocupată, e-n regulă. Știi, lăsăm pe altă seară... Idiotule. Liftul se zgudui oprindu-se, iar agenta Watson Îi zâmbi. — Diseară e bine. Logan era prea fericit ca să mai spună ceva până să ajungă la camera de pază. Aceasta era compactă: un birou negru lung, cu un perete de ecrane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot. Se grăbi În bucătărie să facă un ceai. Agentul Rennie rânji pentru sine În hol, apoi porni după ea, strigând: — Nu mă lăsa! Nu mă lăsa! În mașina de patrulă, Logan porni radiatorul și așteptă ca parbrizul să devină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aleasă educație sentimentală. (Acum trei zile, fără să am habar de intențiile ei, i-am promis lui A. că ne căsătorim; trebuie să-mi onorez promisiunea; ține de regula jocului, pe urmă, voi vedea ce voi mai face). Sunt un idiot. (aprilie) Dragă Martin, Ca să o fac de dragul numai al experienței, de amorul artei nu o fac, nu trimit această scrisoare către Mircea, mă costă obiectiv prea mult. O nouă lovitură este dezastruoasă pentru mine acum. Tu crezi că Mircea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am fi uitat doar la cărți, cu aceeași indiferență cotidiană. „E ea, nu e nici o Îndoială, este femeia ce o visez noapte de noapte cu febrilă așteptare, iat-o, a venit, a apărut În orizontul meu de așteptare. Ce aștepți, idiotule, ia-o, culege-o!“ Mă uit la mutra celui care o trage după el, mă Întreb de ce merge cu el, Îmi caut vorbe, cum să-i spun că eu... etc., sunt un mizerabil, un laș fără pereche, Îmi este frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Marii bărbați au fost singuri. Cât timp sunt singur, sunt indestructibil. UNUL este indivizibil. Don Juan este puternic fiindcă nu se Îndrăgostește niciodată. Marea forță stă În a nu te Îndrăgosti. De aceea am acceptat să mă căsătoresc cu A. Idiotule, să nu cazi Într-o dragoste! (joi) Revin asupra Întâlnirii adolescente cu E.; Înainte de a termina liceul, În vara lui 1961, m-a chemat la ea acasă, când era singură, pentru o dezlegare. O fată face un asemenea gest disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au lăsat multe urme cele ce s-au petrecut cu idiotul de Vasile. Dar cât o să dureze oare? De atunci, sunt complet incapabilă de a Începe ceva. Cred că lovitura nu poate fi mortală pentru lucrarea mea literară. Aș fi În stare să-l omor! Totuși, senzația asta de dezgust pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
munte? Am uitat de Tony? El e acum la ordinea zilei. Martin e prea periculos. Deci liberă și stăpână pe mine! Mâine Încep antrenamentul cu Fredy. Aici trebuie să pun mult suflet, pentru că merită. Vreau să le dau peste nas idioților care și-au bătut joc de mine, vreau să mă răzbun! 14 mai 1963 Scriu acum despre excursia pe munte cu Martin. Acolo, la cabana Piatra Arsă, ne-am Întâlnit cu un grup de prieteni de-ai mei, toți iubitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă supără mâinile ce se ating de mine, mâini pe care nu le iubesc... Poate pentru că peste masca mea cu care ies În lume masca de a ritma cu pașii muzica mi se pare ridicolă. Mască peste mască! Ar fi idiot! Iluzie de fericire... ce imensă dragoste Îmi puteai da... și cum te-ai spulberat... și cum ai murit... Mă gândesc și-acum la el. Animalul acela splendid, dublat de un suflet cum numai imaginația poate să-mi creeze, omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aud pe comăneasca șoptindu-i păuneascăi, toți Își dau coate așteptând să vadă ce atitudine voi lua; sunt curioși, le curg balele de curiozitate, participă la marele spectacol gratuit. „Duceți-vă dracului de jarve! Degeaba trăiți!“ Le Întorc spatele. Ies. „Idioților!“ le strigă și A. și trântește ușa venind după mine. (joi) Facem limba italiană cu Andreia V., o femeie tânără, foarte Înaltă, cu șolduri alungite, ochi indolenți, voce puțin răgușită; mă Îndrăgostesc fulgerător de ea; la a doua oră, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dur, un bădăran, decât să ajung jucăria unei frivole. A trece netulburat pe lângă dulcile ademeniri ale speței, a fi mereu capabil să-ți decizi actele existenței tale, nu un biet burattino tras de sforile fanteziei unei fuste. Dar dacă greșești, idiotule, umflându-te În pene În casa spânzuratului?! (joi) Am visat că mergeam pe o potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis, bineînțeles!) un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă așteptau. Careva anunțase că va trece decanul holisticii (adică eu) și toți erau la „catedrele“ lor În exercițiul funcțiunii. Care dădea consultații la o fefeistă belă cu zulufi sprințari pe frunte, care se străduia să-l facă pe un idiot să Înțeleagă cum să-și susțină teza despre Gib Mihăescu (de nota nouă, atâta ceruse și atâta plătise): nu avea noțiunile elementare despre romanul interbelic, era un analfabet ridicat la rangul de profesor de revoluția culturală, pentru că știa să critice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
păcat Însă că tu mă refuzi, că nu ești copt, n-ai depășit Încă spaima de sex, acea limită ce ne separă“; așa Îmi vorbea fără cuvinte E., dându-mi cu tandrețe tristă dicționarul ce ne lega despărțindu-ne definitiv; idiotule, trebuia să-l refuzi. (azi) Nu mai mergem la facultate. Citim Il Gattopardo (mi l-a adus cineva din Italia; e o ediție Felfrinelli, minusculă, elegantisimă). Îl invidiez pe Principe pentru arta de a sorbi acel ozio insezizabil naturilor plebeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Muzeul Satului; aerul tare ne face exuberanți; mă intrigă o colegă de o grație Înnăscută, ce pare că plutește, trasă În sus de aburul unei eșarfe roșii; tocmai atunci mă izbește un bulgăre de zăpadă În frunte: ai grijă, idiotule, asta ți-ar mai lipsi: să te Îndrăgostești! (vineri) E ger, ieșim la șosea, aerul Înghețat taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe o bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mers, fu primul lucru pe care i-l spuse Grady. Vocea îi era în mod ciudat calmă și indiferentă, se gândi Sachs, ținând cont de faptul că familia îi fusese în pericol. - Ce nu mi-a...? începu Constable. Vorbiți despre idiotul de Ralph Swensen? - Nu. Despre Erick Weir, îi spuse Grady. - Cine? Grimasa bărbatului păru foarte autentică. Procurorul începu să-i explice despre tentativa de asasinare a familei sale a fostului iluzionist, reprofilat acum ca ucigaș plătit. - Nu, nu... Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu-i așa? Și de ce naiba ai luat toate fursecurile astea? — M-am dus să iau paracetamol, draga mea, ce idiot sunt, și-am văzut fursecurile-astea și... Dar mama a zâmbit dintr-odată și-a ridicat o felicitare înflorată care se afla sub pachetul de fursecuri. Cât e de ușor să faci femeile fericite-sunt de-a dreptul în al nouălea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așteptat afară pe-un scaun care scârțâia și pârâia sub greutatea mea, cu recepționerele tale alea-nțepate uitându-se la mine de parc-aș fi ceva scos din râu, dac-ar fi simplu? Îmi venea să-l pocnesc pe rahatu’ ăla idiot. — Aici se face? am întrebat eu. Mă hotărâsem să-i ignor zâmbetul și afurisitele de comentarii evidente și să-ncerc să scot niște informații utile de la el. Se face undeva? Cred că sunt vreo două spitale aici, da, Stacey, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o fi avut i-a trecut, iar felicitarea acesta va fi redundantă, așa că ți-aș fi recunoscător dac-ai putea ruga pe cineva să i-o ducă atâta timp cât e bolnavă. Știam c-am terminat de vorbit și sunasem ca un idiot, dar nu-mi păsa. Mi-a fost mai ușor după ce mi-am dat seama că n-aveam altă scăpare decât să-i dau felicitarea lui Stacey; îmi dădeam acum seama că e categoric ceea ce trebuia să fac, iar riscul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]