1,501 matches
-
când l-am revăzut pe micul ecran, în emisiunea Honoris causa, mi s-a părut îmblânzit de vârstă, ca să nu zic ca el, de bătrânețe, dar m-am bucurat înțelegând că s-a reabilitat cu Monica Lovinescu și cu Virgil Ierunca. Fiindcă eu nu-mi pot imagina nici ce ar fi însemnat disidența lui fără Europa Liberă, nici ce ar fi însemnat Europa Liberă fără mărturiile celor ce au suportat aici, în țară, binefacerile celei mai înaintate orânduiri din lume. Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
binefacerile celei mai înaintate orânduiri din lume. Dacă întâlnirea de la Aix a stat sub semnul scrisorii de mai sus, pe care o primisem cu puțin timp înainte, cea de la Die, la care n-au participat nici Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, nici Paul Goma, a stat sub semnul orgoliilor nejustificate și al discordiei. Gabriela Adameșteanu, căreia i se pot reproșa multe lucruri, dar nu și faptul că nu ar fi făcut tot ce putea pentru colegii noștri din exil, fusese pârâtă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
fie clasificat drept un succes și o mare reușită o reuniune a scriitorilor români de la care lipsesc tocmai cei mai importanți scriitori români ai momentului: Norman Manea, Virgil Nemoianu, Matei Călinescu, Andrei Codrescu, Bujor Nedelcovici, Paul Goma, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc. O altă noutate, de data aceasta neîndoielnic dezagreabilă, este apariția studiului lui Cornel Ungureanu despre Mircea Eliade și literatura exilului; există, În carte, un Întreg capitol care Îți este consacrat În exclusivitate (alături de un altul, care se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
intelectualii noștri de acum, dacă și Gabriel Liiceanu, autor al celebrului „Apel către lichele”, s-a lăsat sedus de arta mefistofelică a flatării și a lingușirii, devenind, În 1993, o lichea dintre cele mai dezgustătoare?! Prezentându-i pe scriitorii Virgil Ierunca și Monica Lovinescu pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamț, În ziua de 14 Septembrie 1993, domnul Gabriel Liiceanu și-a exprimat regretul că Încă n-au fost botezate două bulevarde din București cu numele celor doi exilați. Un cult atât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
felicit, chiar summa cum laude, pentru strașnicul articol publicistic „Miracolul Întâlnirii (mele) cu Liiceanu.” Apoi, vreau să vă aduc la cunoștință o declarație dezgustătoare, plină de lichelism, făcută de Gabriel Liiceanu, la Piatra-Neamț, când Îi plimba prin țară pe Virgil Ierunca și pe Monica Lovinescu, la prima vizită a acestora În România. Era prin 1992 sau prin 1993. Nu mă mai laud cu memoria, acum, la 77 de ani. Eu activam ca profesor de limbă și de literatură română la Liceul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Liberă, Liiceanu, fără să roșească și, ignorând regula care prevede acordarea cinstei de eponim unor personalități numai după decesele acestora, rosti cu emfază cele ce urmează: „Regret că Încă nu există, cel puțin În Capitală, două bulevarde cu numele Virgil Ierunca și Monica Lovinescu.” Auzind aceasta, Îmi veni așa de mare greață că era să vomit În sală. Ca să nu se fi petrecut asemenea scenă, ieșii repede afară. Nu trecuse decât puțină vreme de când fusese lansat „Apelul către lichele” și iată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
isprava ei, se grăbește să i-o anunțe mamei, în România. Cunoscând pesemne competența fiicei sale în domeniu și evaluând corect riscurile, mama trimite o telegramă: Arretez tout de suite. Lettre suit. Îmi amintesc, de asemenea, de seri petrecute la Ierunci, când felul de mâncare luat de la traiteur trebuia pus la cuptor. Virgil își nota pe un carnețel minutele pe care traiteur-ul îi spusese că trebuie să le petreacă în cuptor felul de mâncare ales. (A cerut "timpul de preparare" și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nașterea libertății lui. 16 august Sânt la Paris de două-trei zile. Este "aniversara" lui Virgil, născut pe 15 august, dar înregistrat "oficial" pe 16 august. Locuiesc la Mihnea, plecat cu ai lui la Veneția. Pentru cina sărbătorească de diseară de la Ierunci pregătesc salată de vinete, singura bucurie (gastronomică) pe care i-o pot face lui Virgil, pentru că Monica, cu care tocmai am vorbit la telefon, îmi mărturisește că Virgil suportă din ce în ce mai greu zilele sale de naștere. Acum, de pildă, stă întins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gură, după care erau încarcerați pentru 20 de ani sau pentru restul vieții. Lavinia Betea constată "progresul" înregistrat față de naziști, care scoteau dinții îmbrăcați sau punțile dentare din aur după ce purtătorul lor murea sau era omorât. M-am întors de la Ierunci, care au acceptat să se lase sărbătoriți prin cina pregătită de mine. (în afara salatei de vinete, pe care o făcusem acasă, la Mihnea, am făcut la fața locului niște superbe șnițele aurii din escalope de dinde cu un supreme de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spiritele acestui loc, cei prin fața cărora s-a perindat zi de zi vreme de câteva decenii acest cortegiu de măști izvorâte dintr-o istorie bolnavă. Cineva, sosit după anii '90 la Paris, s-a dus, fără să-i cunoască pe Ierunci, tot așa, târziu într-o seară de vară, și a stat o vreme, privindu-le, recules, casa. "Este primul drum, mi-a spus apoi, pe care ar trebui să-l facă orice român în Paris. Ani de zile am stat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își evacuează actorii, căutând alt decor și alte personaje. Cei pe care am venit să-i văd rostindu-și epilogul și-au jucat bine rolul. 19 august Poimâine plec din Paris și m-am dus să-mi iau rămas-bun de la Ierunci. A fost o seară "testamentară", în care Monica mi-a recapitulat instrucțiunile au cas que: unde se află plicul cu datele Societății "Bellini Obseques" care ar urma ca "la momentul potrivit", în urma unui simplu telefon, să intervină pentru declanșarea "procedurilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a intrat în scenă Andrei, care sosise la un an după mine, scos practic din țară ― după ce fusese dat afară de la Institut pe chestia grotescă cu "meditația transcendentală" ― de o campanie făcută la Europa Liberă de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Avea camera la parter, exact sub camera mea, și-mi amintesc cum într-o seară târziu, după ce fuseserăm împreună la filmul Shining al lui Kubrick și ne întorseserăm acasă destul de speriați, mi-a venit ideea să cobor către miezul nopții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lenta avansare către un anume dogmatism. Matur devine cel care se poate orienta tocmai pentru că are câteva repere ferme (chiar dacă printre ele se numără și scepticismul). 18 martie Mâine plec pentru șase zile la Paris: trebuie să-i văd pe Ierunci, șubreziți de bolile iernii ― Monica îmi va da anii 1981-1986 din Jurnalul ei corectați ―, trebuie să-i întîlnesc pe Vera și Milan Kundera, pentru a discuta condițiile publicării complete a operei lui Kundera la Humanitas, trebuie s-o văd pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
păstrîndu-și umorul, Virgil a optat totuși pentru "viziunea prafpulberistă", cum am botezat-o într-o vacanță petrecută împreună la Megeve în 1998. Imaginam atunci și o lucrare de doctorat cu titlul Prafpulberismul în cultura română de la Miron Costin la Virgil Ierunca, fapt care lui Virgil îi plăcea enorm și îl făcea să râdă cu poftă. Așadar, îl găsesc pe Virgil la telefon în vervă prafpulberistă, de Ecclesiast postmodern. "Ce faceți, Virgil?" ― "Ce să fac, Gabriel, regret că nu mai am timp
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o aglomerație nebună. Și pe urmă spitalul însuși e un mic oraș. Până găsim clădirea cu radiologia..." Mă hotărăsc să îi respect angoasele, așa încît nu mai comentez. Astăzi de dimineață la 6 și 35 de minute eram sub geamul Ieruncilor, după ce traversasem un Paris în care, în afara gunoierilor și a unei mașini de pompieri, fusesem singurul automobilist. La 7 și zece minute coborâm în fața clinicii de neurologie și radiologie de la Pitie Salpetriere, după ce străbătuserăm curțile și aleile pustii ale spitalului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anotimpurile]. În rândul lumei animale vom aminti: vipera cu corn[Vipera ammodytes], șarpele lui Esculap[ Tropinopodus tesenotus], șoparla . Animalele predominante în pădurile din Moldova Nouă sunt: vulpea, lupul, șoarecele gulerat, pârșul, jderul de pădure, mistrețul, căprioara, iepurele, cocoșul de munte, ierunca. Rețeaua de ape din zonă este bogată în diferite specii de pești, cum ar fi: păstrăv curcubeu, lipan, mreana, cega, somnul, șalăul,știuca. REȚEAUA HIDROGRAFICĂ Județul Caraș Severin prezintă o rețea de ape curgătoare, ape subterane și lacuri, bine conturate
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
români nu au avut avantajul unei tradiții solide pe care s-o destabilizeze. Nu este uitată și o figură de obicei trecută cu vederea atunci când este invocată avangarda: Victor Valeriu Martinescu care publică în „Caete de dor“, revista lui Virgil Ierunca, texte anticompromis. Autorul se afla în România în momentul publicării și va plăti cu închisoarea îndrăzneala de a fi afirmat spiritul antitotalitarist prin excelență pe care trebuie să-l apere fiecare avangardist. „Gestul lui Marinescu, explică Gulea, este oricum singular
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
rînduri), Euphorion, Mozaic, Cuget liber, Premiul național Tudor Arghezi, Premiul orașului Bistrița, premiul Serilor de la Brădiceni, premiul Festivalului internațional de poezie Emia, Premiul Asociației Culturale Duiliu Zamfirescu, Premiul pentru opera omnia al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Național Monica Lovinescu-Virgil Ierunca 2009 Cariera literară Scrie de peste cinci decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în Familia, Viața românească, în Contemporanul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
poet decadent, scos din biblioteci, interzis. Și mai făcusem cîteva vizite doamnei Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, fosta soție a marelui critic literar, în clădirea în care a funcționat cenaclul Sburătorul. Fiica lor, Monica, începuse a desfășura la Paris, alături de soțul său, Virgil Ierunca, o activitate ce deranja autoritățile comuniste. Am avut parte de o ședință de "demascare", conform tipicului epocii, plasată chiar în seara ajunului de Crăciun. S-a votat cu unanimitate, nu se putea altminteri, excluderea mea din acel colectiv "sănătos", pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Paraschivescu. Geo Dumitrescu se afla și el acolo, dar de când începusem să lucrez nu mai schimbam în redacție decât saluturi; în afara de cazurile când mă invita să mergem la Gambrinus la o bere. Venea Untaru, care începuse să semneze Virgil Ierunca, acest băiat care nu dormea nopți în șir luând cofeină, atât de mult era pasionat după cărți (anul trecut, în '47, Virgil Untaru, Ierunca, părăsea țara și cu anii, acest om de stânga în perioada războiului a evoluat încet, dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă invita să mergem la Gambrinus la o bere. Venea Untaru, care începuse să semneze Virgil Ierunca, acest băiat care nu dormea nopți în șir luând cofeină, atât de mult era pasionat după cărți (anul trecut, în '47, Virgil Untaru, Ierunca, părăsea țara și cu anii, acest om de stânga în perioada războiului a evoluat încet, dar fără întoarcere, spre dreapta), venea Sîrbulescu, "masivul" cum îl poreclisem eu, credeam că o să trăiască o sută de ani, a murit de inimă pe la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era tăcut, totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust îndoielnic, represiv contra sentimentelor lăbărțate, pe care cu un umor și o ironie ai fi zis amară (îl făcea pe feciorelnicul Untaru, care începuse să semneze Ierunca, să roșească) le lua în derâdere. În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână, cu care se născuse și pe care o remarcasem de la prima noastră întîlnire. Era semnul unui destin? Poate
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Filerot, zic, ți-a dat drumul cenzura, l-ai trimis din nou? - Nu, zice, e același volum. - Păi ce-ai să faci, Filerot? - O să văd eu! Am râs toți, râdea și el, "masivul" puțin strâmb, Geo Dumitrescu admirativ, totuși îngrijorat, Ierunca depă- șit. Ei, gândeam, Filerot ne minte, face pe nebunul, altfel n-ar fi așa de vesel. M-am dus acasă și l-am citit. Era într-adevăr subversiv, versuri "tari" despre războiul pe care îl duceau armatele noastre, prin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
crime, procese spectaculoase și ucideri senzaționale, le trimitea la șapte ziare și încasa șapte salarii ca de la șapte vaci grase, luând pâinea de la gură a cel puțin șapte reporteri care mâncau astfel de la vache enragee. Furioși, Ion Caraion și Virgil Ierunca s-au dus și ei la poliție după informații pentru ziarul de dimineață Poporul să culeagă fapte diverse, să câștige și ei un ban. Comisarul care împărțea știrile, un coțcar și un pilangiu, nici nu s-a uitat la ei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uitat la ei. A fi reporter de fapte diverse, ehe, asta ridica tirajul unui ziar, și lui, comisarului, ce-i ieșea de-aici? Nu-i cunoștea pe cei doi și nu le-a spus nimic. Și atunci Ion Caraion și Ierunca au născocit ei, după metoda lui Caracu- di, al lui Caragiale, fapte diverse de un senzațional care depășea faptul real, bine scrise, cu suspens, cu amănunte de roman foileton, atât de gustate de public. Poporul le publica. Poziția lui C. V
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]