1,586 matches
-
Spaniei“, scria prințesa de Metternich, „absolut nevrednic de serbarea care Îi era oferită“. Artificierul Ruggieri luminase a giorno fiecare fîntînă și agățase În copaci baloane colorate pentru a da iluzia unor fructe luminoase. La căderea nopții, Întregul Versailles a fost iluminat de patru buchete succesive de cîte douăzeci și cinci de mii de rachete fiecare! Scenariul meu avea ca titlu provizoriu Electronic Orgy, un titlu la care țineam de cînd un grangure de la Hollywood Îmi spusese că-i plăcea. Venise să Întîlnească niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe maica Hortensia fără să spunem nici pîs de-a lungul unui coridor cu aspect de peșteră al cărui miros Îmi aminti de tunelele de la metrou. Coridorul era flancat de niște cadre lipsite de uși, dincolo de care se zăreau săli iluminate de lumînări, cu șiruri de paturi rezemate de perete și acoperite cu plase Împotriva țînțarilor ce se ondulau ca niște lințolii. Îndărătul perdelelor se auzeau jeluieli și se Întrezăreau siluete. — Pe aici, indică maica Hortensia, care ținea avanpostul cu cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l ia jos, să-i scoată cuiele, pentru a fugi atât de departe, încît ecoul suferințelor oamenilor să nu mai ajungă până la el. Nu că Isus ar fi încetat deodată să mai creadă în misiunea și ideile lui - era prea iluminat pentru a putea fi un sceptic -, dar moartea pentru alții este mult mai greu de suportat decât moartea ta, consumarea destinului tău personal. Isus a suportat răstignirea, deoarece știa că numai prin jertfa lui proprie pot triumfa ideile sale. Așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
țâșnit din străfundul său cel mai tainic, ca o ceață fără culoare care să dea formă informului, și abia a pornit ea să se Întindă, că În centrul ei s-a format o izbucnire de flăcări ce s-au revărsat iluminând sefiroții inferiori, și tot așa În jos, până la Regat. Dar poate că În acest tsimtsum, În acest adăpost, În această singurătate, zicea Diotallevi, exista deja, făgăduința reîntoarcerii. 2 HOCHMAH 3 In hanc utilitatem clementes angeli saepe figuras, characteres, formas et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aveau să vină. „Nu, că murdăresc cartea, bagă-mi-o În gură, nu, nu face pe proasta, așa, bine. Doamne, ce bună-i mamaia, rosencreutzlische Mutti-ja-ja... Dar știi că ceea ce primii rozacruceeni au scris În primii ani ar fi putut ilumina lumea, dornică de adevăr?” „Și ce au scris?” „Aici e trucul, manifestul nu spune, te lasă să-ți vină apă-n gură. E un lucru atât de important, dar atât de important, Încât trebuie să rămână secret.” „Ce nemernici.” „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avea să se desfășoare așa-zisa sesiune, sau gira, era Într-o zonă destul de centrală, dacă se poate vorbi de centru Într-un oraș ce-și Întinde limbile de pământ printre coline, până ce dau În mare, astfel Încât, văzut de sus, iluminat În timpul serii, pare un cap pletos, atins de pete Întunecate de calviție. „Amintiți-vă, astă-seară e vorba de umbanda. Practicanții nu sunt posedați de așa-numiții orixás, ci de eguns, care-s spirite de răposați. Iar pe urmă de către Exu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fragment dintr-un anume Anselm of Canterbury. Cine e? Nu l-am găsit nici măcar În Dicționarul Autorilor”. I-am spus că era Anselmo d’Aosta, numai că englezii Îl numeau așa pentru că Întotdeauna vor să fie altfel decât ceilalți. Mă iluminai deodată: aveam o ocupație. Hotărâi să pun pe roate o agenție de informații culturale. Ca un fel de copoi al cunoașterii. În loc să-mi bag nasul prin barurile de noapte și prin bordeluri, trebuia să mă duc prin librării, prin biblioteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lași să fac anticameră!” Era Lorenza Pellegrini. Agliè se-ndepărtă ușor, Îi sărută mâna și Îi spuse, arătând spre noi: „Draga mea, scumpa mea Sophia, dumneata știi că ești ca la dumneata În orice casă pe care binevoiești s-o iluminezi cu prezența. Însă Îmi luam rămas-bun de la acești oaspeți”. Lorenza ne observă prezența și făcu un semn vesel de salut - nu-mi amintesc s-o fi văzut vreodată surprinsă sau Încurcată de ceva, orice ar fi fost. „O, superb, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plecare În călătoria către centrul pământului. De ce credeți că au făcut-o?” „Ca să aerisească metroul, n-ați spus așa?” „Ajungeau gurile de aerisire. Nu, În fața subteranelor eu Încep să intru la bănuieli. Mă Înțelegeți?” Vorbind despre obscurități, părea că se iluminează. L-am Întrebat de ce suspecta subteranele. „Păi fiindcă, dacă există Stăpânii Lumii, nu pot să stea decât În subsol, e un adevăr pe care toți Îl ghicesc, dar pe care puțini Îndrăznesc să-l exprime. Poate că singurul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am temut să nu fiu printre condamnați, și mulți din jurul meu șopteau „nupțiile, nupțiile...” Pierdusem contactul cu Lorenza, și abia atunci m-am Întors s-o caut printre umbre. Acum sala era o criptă, sau un mormânt somptuos, cu bolta iluminată de un grant de o mărime extraordinară. În fiecare colț apăreau niște femei În veșminte virginale, În jurul unui cazan cu două niveluri, un fel de mic castel pe o temelie de piatră cu un portic ce părea un cuptor, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aici, uită-te bine” - și-și bătea pântecele, șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o Înțelepciune calmă o ilumina cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, În burtă, e bine, pentru că acolo crește copilul, acolo intră cocoșelul tău foarte bucuros și acolo coboară mâncarea bună și gustoasă, și de aceea sunt frumoase și importante peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar trebui să-i adreseze partenerului său măcar un cuvânt, să facă un gest oarecare. Nu i se pare potrivit să dea mâna cu el. — Bravo, băiete! zice el morocănos. Nu te lăsa! Când se închide ușa, o străfulgerare orbitoare iluminează deschizătura din perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu-l într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai „provocator” decât cele anterioare. Focul și magia au fost dintotdeauna înrudite. Explozii, lumânări, flăcări de propan, atât de folosite de artiști ai evadărilor... Focul, onorată audiență, este jucăria diavolului, iar diavolul a fost întotdeauna legat de practicile magiei. Focul iluminează, dar și ascunde. Distruge, dar creează. Focul transformă. Și este în centrul următorului număr pe care l-am ales pentru dumneavoastră. Eu îl numesc „Omul-Carbonizat”... Școala Cartierului de pe Fifth Avenue din Greenwich Village este o clădire din calcar demodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un spion trimis cu treabă. „Conflictele“ de o natură pur epică și numai în subsidiar psihologică (în cuplul Traian-Christa) își vădesc, astfel, finețea. Acumulate, îmbogățite, acestea nasc verosimilitate, umplându-se de o substanță multiformă. Scenele se lărgesc, detaliile, „filmate“ îndelung, iluminează semnificațiile. Dialogurile devin mai clare, dar sunt dialoguri ale surzilor: românul occidentalizat, tânjind după Ithaca lui, nu înțelege teama de „acasă“ a nemțoaicei care a lăsat deja două vieți în urmă și mai multe schelete în dulap. De fapt, s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
mișună contrabandiști și mafioți ruși... Ăștia sunt mai răi decât comuniștii, căci banul înrăiește. Dragoș se vrea convingător deși nu prea are argumente s-o convingă pe Dora să renunțe la planul ei. Cade pe gânduri ca apoi să fie iluminat de o idee : Dar viză aveți ? Viză pe pașaport, acolo se poate intra numai cu viză... Obținerea ei durează luni de zile și adeseori răspunsul este negativ. Nu, nu am avut motive să mă interesez de viză, neștiind unde va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cea care poate proveni de la lampă. Dora, care până acum a văzut-o pe gazda ei doar înfășurată în berta fără culoare, este plăcut surprinsă să vadă o cascadă de păr alb cu reflexe de argint căzându-i pe umeri, iluminând fruntea înaltă și bombată. În orbitele cernite de vârstă, ochii neobișnuit de mari, peste care cad obloanele pleoapelor, par în așteptarea un semnal pentru a-și dezvălui culoarea. După câteva minute de tăcere deplină, dintre buzele încă frumos conturate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o femeie mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În curând nu se mai vedeau decât spatele lor Îndoite, Îmbrăcate În alb. Unul era subțirel și scund, celălalt, Înalt și bine făcut. Trecu o secundă, apoi filmul se Înnegri brusc și nu se mai văzu nimic. Când ecranul se ilumină din nou, imaginea era ștearsă, dar focusul a fost restabilit treptat. Pășind În fața camerei, presupusul asistent se duse la colegul său. Unghiul fusese schimbat cu aproximativ nouăzeci de grade. Modificând poziția camerei, a fost nevoit s-o refocalizeze. În loc să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar trebui să știi asta, Sascha. Asta nu e „risotto“ pentru fete, sau i-o fi zis Polster. E artă adevărată! — Irizare, l-am corectat. Pentru mine suna mai degrabă a pornografie. Nu credeam Într-un adevăr suprem care ne ilumina la sfârșit, ca un apendice. Poate că În filmele despre care povestea Anton se Întâmpla așa, dar În viața reală, În nici un caz, aici adevărul era Împărțit egal - Îmbibat atât de materie, cât și de minte. Încet am Început totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o stradă lăturalnică, apoi Înspre o alta. Acum ne Îndreptam din nou spre nord, Înapoi spre direcția din care veneam, deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă apropii de adevăr. Zăceam nemișcat În patul prietenului meu, speriat că cea mai mică mișcare ar putea să alunge pe acel cevasau cineva de după ușă, să-l facă să dispară cu pași mici. În sfârșit, mintea mi s-a iluminat: ceea ce se Întâmplase la Dora trebuie să fi avut de-a face cu „Anton“. Dar poate să zică cineva că acesta era chiar subsemnatul? Nu putea fi chiar persoana În patul căruia mă lăfăiam? Dacă stau să mă gândesc, Lakritz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
investigațiile noastre. Lucrând la un cinematograf, ați adunat destulă experiență. De asemenea, am reușit să facem legătura Între doctorul Karp și Dora Wilms. Se opri delicat. Înțelegeți ce vreau să spun? Nu Înțelegeam, dar am presupus că Wickert mă va ilumina. Cercetând registrul fundației, poliția descoperise că Dora l-a vizitat pe Karp acum câțiva ani - și aproape În fiecare zi În ultimele săptămâni. — Cu siguranță că mi-a povestit despre aceste Întâlniri, și poate a menționat chiar și detalii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut timp berechet să-mi dau seama de lucrurile pe care Dora le exprimase prin gesturi tăcute și nu prin vorbe rostite tare. Și, Într-un final, m-am iluminat, dându-mi seama unde ascunsese obiectrul pe care Îl căutau toți. Nu era În camera 202 din Hotel Kreuzer, ci chiar aici, În casa de pe Otto-Ludwig-Straße. Și nu era În calul troian, recuperat de Anton. Animăluțul din lemn conținea, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pavaj, am simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de oră mai târziu, se auzi un tunet turfaș, Înfundat, și acum plouă cu găleata. După câteva săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină de fulgere nervoase, de parcă o putere supremă s-ar fi jucat cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos și ultima găleată cu flori, am descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de metru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]