1,461 matches
-
În alte scrieri, revoluția - Revoluția! - nu se face o singură dată; ea, ca să luăm modelul Franței care a impulsionat Întreaga mișcare revoluționară a Europei, s-a Întâmplat În câteva faze, revoluții succesive, În țara care a confirmat prin „intelighenția” ei, iluminiștii, enciclopediștii În frunte cu J.J. Rousseau, victoria burgheziei și a noilor principii liberale: cea „mare” din ’789, apoi cele din ’830, ’848 și ’870. Aceasta, evident, nu Înseamnă neapărat că orice națiune care-și scutură jugul dictaturii trebuie să treacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
67. Ion Tănăsescu, (1892-1959), chimist, membru al Academiei Române din 1955; poate Ion Tănăsescu (1875-1954) născut la Fălticeni, creatorul școlii chirurgicale de la Iași, decan al Facultății de Medicină și rector al Universității din 1938; 68. Jean Jacques Russo (Rousseau), (1712-1778), filosof iluminist, pedagog, scriitor; născut la Geneva s-a mutat la Paris (1741) și a colaborat la redactarea Enciclopediei; urmărit pentru concepțiile sale s-a refugiat în Elveția și Anglia, înainte de a reveni în Franța; 69. Vasile Vasilievici Stroescu, (1845-1926), filantrop, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Moldovei va păstra drepturile și privilegiile dobândite de coloniști sub Rusia țaristă, printre care și dreptul de a avea școli în limba maternă. (4) La conducerea Principatului Moldovei se afla în acea perioadă, caimacanul Nicolae Konaki - Vogoride, care era nepotul iluministului bulgar Sofronie Vrancearski, fiul lui ștefan Vogoride, care și-a donat toate bunurile pentru edificarea bisericii catedrale din Țarigrad (Constantinopole - azi Istambul). (5) Dorința coloniștilor și a diasporei intelectuale bulgare din Principatele Române, Bulgaria fiind cotropită și Rusia de a
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
După cum am menționat, unul dintre aceștia, Joseph al II-lea, ca și alți despoți luminați, intenționa indubitabil să domnească autocratic, dar țelul lui era să acționeze în interesul tuturor nivelurilor sociale ale populației austriece. În ciuda faptului că unele dintre doctrinele iluministe serveau realmente intereselor monarhiilor centralizate, alte aspecte erau total opuse acestora. Atacînd conceptul de stat absolutist și mercantil, o serie de scriitori susțineau că, în conformitate cu ideea de lege naturală, toți indivizii trebuie să aibă anumite drepturi pe care le dobîndesc
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
liberalul acestei perioade sprijinea rareori sau chiar deloc nivelarea socială sau economică ori intervenția statului întru ajutorarea unei anumite părți a populației. Naționalismul secolului al nouăsprezecelea a schimbat direcția cîtorva dintre aceste idei. Pentru cea mai mare parte a scriitorilor iluminiști, statul sau națiunea erau considerate ca o asociere de indivizi uniți între ei printr-un fel de contract social scris sau implicit. Scopul guvernării trebuia să fie pur și simplu acela de a asigura bunăstarea generală în cele mai largi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ele un rol în cadrul acestei mișcări. Două personalități au dominat scena literară grecească: Rigas Feraios și Adamantios Korais. În ceea ce privește chestiunea limbii, opera lui Korais a avut o importanță cu totul aparte. Influențat de gîndirea europeană, în primul rînd de ideile iluministe, Korais era atras mai curînd de clasicism decît de civilizația greco-bizantină. Profund preocupat de educația politică a poporului său, el voia ca națiunea reînviată să exprime spiritul culturii antice. Principala lui realizare a fost publicarea a șaptesprezece volume de texte
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și intelectual de la București de a deturna marile idei, marile utopii sociale (fascism, comunism, capitalism etc). Petre Pandrea scrie într-unul dintre numeroasele sale "jurnale" editate după Revoluție: "Loja Națională din București, dintr-un club jacobin, un cuib de filosofie iluministă, a ajuns peșteră de tâlhari morali și pirați politici." Chiar și masoneria am balcanizat-o. Scriu această notă după ce am văzut pe Internet fotografii cu niște indivizi grași cu gușa triplă și urechi umflate de grăsime (doar în România oamenii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ajunși să vadă o producție culturală, vor schimba canalul după cinci minute, neînțelegând nimic, tot va fi un punct câștigat. Data vii toare poate că vor schimba după zece minute. Nu vreau să fiu înțeles greșit: nu am porniri idealist iluministe, de culturalizare a maselor cu orice preț. Cred doar că, dacă arta și cultura vor ajunge în casele a cât mai mulți ro mâni, va fi un pic mai bine în țara asta. (2010) Copii în manej La circ, lumea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fusese propovăduit evreilor din spațiul germanofon de Moses Mendelsohn, În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Pe seama lui se pune un slogan social care, În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, a devenit uzual și În cercurile „iluminiștilor” evrei (maskilim) din estul Europei : „Fii om [ca toți ceilalți] pe stradă și evreu acasă” <endnote id="(123, p. 845 ; 199, p. 135)"/>. Pe lângă Îmbrăcămintea tradițională, barba și perciunii rituali ai evreului erau semne sigure și rapide de identificare etnică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În revistă istoria Îndeletnicirilor profesionale ale evreilor din Moldova și Țara Românească (inclusiv arendarea cârciumilor), Moses Schwarzfeld scria că „legenda otrăvirii băuturilor nu se cunoștea Încă” În jurul anului 1800 <endnote id=" (109, p. 81)"/>. Într-adevăr, În acea epocă, politicianul iluminist polonez Stanistaw Staszic nu spunea o vorbă despre „otrăvirea băuturilor” de către evrei, cu toate că, În 1790, el a descris cu lux de amănunte și Într-o lumină foarte negativă cârciumile ținute de evrei În Polonia <endnote id="(682, pp. 38-42)"/>. Dacă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care trebuie [...] să descâlcim caracterul, firea, ba chiar și fizionomia popoarelor contemporane.” „Popoarele barbare și ignorante” la care se referea Carra nu erau cine știe ce populații din Africa, America sau Asia, ci moldovenii și valahii de la Dunărea de Jos. În spirit iluminist, J.-L. Carra percepea actul cognitiv ca pe unul de luare În posesie, de subordonare. De aceea „noi” trebuie să-i cunoaștem pe „ei” Înainte ca „ei” să ne cunoască pe „noi” : „Noi suntem cei care trebuie să le cunoaștem
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evangheliștilor, Editura Albatros, București, 1983. 485. C. Rădulescu-Motru, Scrieri politice, ediție Îngrijită de Cristian Preda, Editura Nemira, București, 1998. 486. Joseph Campbell, The Power of Myth (Împreună cu Bill Moyers), Doubleday, New York, 1988. 487. Ion Lungu, Școala Ardeleană. Mișcare ideologică națională iluministă, Editura Minerva, București, 1978. 488. Liviu Rotman, Școala israelito-română (1851- 1914), Editura Hasefer, București, 1999. 489. Constantin C. Giurescu, Contribuțiuni la studiul originilor și dezvoltării burgheziei române până la 1848, București, 1972. 490. Leon Volovici, „Jurnalul lui Mihail Sebastian și «teroarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar o poate face fictiv prin interpretarea pe care o dă eve- nimentelor integrându-le unui scenariu apocaliptic. Există însă și o formulă pozitivă a accelerării istoriei prin care personajele lui Caragiale, spre exemplu, Nae Cața vencu, preiau un mandat iluminist și anume credința în progres așa cum, în lectura Mihaelei Czsobor-Lupp, neîncrederea în istorie produce o accelerare inversă a dizolvării universale în urma unei progresii catastrofice. Ambele mișcări descriu tensiunea dialectică dintre utopie și distopie și reprezintă modalitatea afirmării unei identități à
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
relativism deopotrivă moral și axio logic. Ar mai fi de adăugat aici o deformare care face parte dintr-un set de deformări analizate de către Tzvetan Todorov în L’Esprit des Lumières. Tzvetan Todorov este de părere că obiecțiile cu privire la spiritul iluminist se adre- sează, de fapt, unor deformări a lui, termenul utilizat fiind cel de „caricatură”. În aceeași serie terminologică intră alți doi termeni, cel de „deturnare” și cel de „corupție”, primul fiind cel mai des utilizat. Deturnarea implică însă sensul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-ul, prezența în centrul țării a Berlinului Occidental și a autorităților americane, britanice și franceze, precum și prezența încă substanțială a trupelor sovietice. Berlin, capitală a Germaniei între 1871 și 1945, atestat din 1230, Berlinul lui Frederic al II lea, suveranul iluminist, mare strateg militar (intrând în 1806 în Berlin, Napoleon s-a descoperit la mormântul suveranului prusac spunând: Dacă el ar fi fost viu, noi n-am mai fi azi aici!".), al lui Wilhelm I și Bismarck, locul unde s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prima oară eram bine documentat știam când se construise palatul, imitație a Versailles-ului, cine fuseseră arhitecții, câte camere are... Mă interesa însă altceva acolo locuise timp de trei ani, între 1750 și 1753, la invitația regelui prusac, Voltaire. Filozoful, iluministul, marele gânditor, antimonarhistul, omul de spirit, neastâmpărat și cu limba mereu ascuțită (la aflarea știrii că regele Franței, din motive financiare, ar dori să renunțe la jumătate din caii grajdurilor regale, i-a lansat propunerea: "Majestate, mai bine decât caii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
toposuri mitice specifice unor narațiuni eroice, de călătorie sau de aventuri. Născut într-o epocă de maximă anvergură a comerțului maritim, a expansiunii coloniale, a războaielor navale, a presei, a progresului științific-filosofic și a viselor de puritate genuină tipice utopismelor iluministe, imaginarul pirateriei marine a reunit reprezentări afective ale speranțelor și temerilor din vremea respectivă. Astăzi știm deja că imaginarul e dualist, dialectic, nu doar fiindcă a afirmat-o în nenumărate rânduri Gilbert Durand. Trebuie să contrabalansăm, spunea el, gândirea noastră
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
formă mult mai agilă și vivace de urmare a lui Cristos: Congregațiile masculine și feminine dedicate apostolatului carității. Și-au aflat înmugurirea lor naturală, tocmai atunci când începea să se afirme caracterul statal și laic al binefacerii, în special în epoca iluministă și napoleoniană. E important să ținem cont de schimbarea care, în secolul XIX, s-a petrecut în relațiile tradiționale dintre clasele sociale, în tipul de muncă și în viața organizată. Și, pentru a ne face o idee despre situația de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Pietro Andrea Mutti (1840-1852). Dacă din seminarul Veronei s-a ivit această splendidă înflorire de sfinți și de opere de caritate ea se datorează, fără îndoială, zelului și muncii acestor păstori ai diecezei. În timpul Revoluției franceze și a predominării filozofiei iluministe, cultura teologică a seminarului alunecase în forme și tendințe janseniste și antiromane sau, mai bine zis, antipapale. Prin slujirea episcopală a monseniorului Andrea Avogadro (1790), la Verona a început un schimb radical de orientare pastorală și teologică. Când se adresa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
iconoclasm), se poate spune că mentalitățile unei perioade s-au epuizat și au fost depășite de altele noi, polemice și creative. În cazul românesc însă, această desprindere a fost una foarte lentă, date fiind transformările târzii, de tip umanist, apoi iluminist, sub influența Europei centrale sau, foarte rar, occidentale. De aceea, imaginarul medieval românesc și arta creștină locală s-au situat în trena unei gândiri generale conservatoare. Am încercat această sondare genealogică pentru anumite formațiuni discursive, idei și structuri simbolice ale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu totul special se discută astăzi despre criza economică, socială, morală și spirituală a societății. Această ultimă ipostază a crizei a dus la o înțelegere simplistă, uneori vulgarizatoare, a religiei. Un exemplu istoric semnificativ în acest sens Îl constituie interpretarea iluministă a religiei. credem că un rol cu totul special în reabilitarea studiului științific, profund și autentic, al religiilor lumii l-a avut și Mircea Eliade. Acesta a dezavuat convingător în multe scrieri ale sale limitele acestor ideologizări și vulgarizări aplicate
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
prozator și traducător. Descendent al unei vechi familii de boieri moldoveni scăpătați, T. era fiul Ilenei (n. Ilschi) și al lui Gheorghe Tăutu, vornic de poartă. Cunoștea bine limbile franceză și greacă, avea o cultură sistematică, hrănită cu lecturi din iluminiștii francezi. Din 1815 și-a câștigat existența ca inginer hotarnic, fiind unul din primii topometri români. Tulburările din timpul Eteriei îl zguduie profund, iar înscăunarea în Moldova a lui Ioniță Sandu Sturdza, cel dintâi domn pământean după fanarioți, îi trezește
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
limbii franceze de Charles Girault-Duvivier. După semnarea tratatului de la Adrianopol (1829) face demersuri pentru a candida la tronul Moldovei, dar nu i se permite întoarcerea în țară. Moare de ftizie. Ideologic, T. este un precursor al pașoptismului. Adept al mecanicismului iluminist, socotea că lumea este guvernată de legi imuabile și universale. Când mecanismul social se învechește, resorturile uzate trebuie schimbate, spre a restabili echilibrul originar. Înlocuirea, inevitabilă, se face prin evoluție, nu prin revoluție. Singura formă de guvernământ pe care T.
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
1824 și 1830 se ocupă de editarea calendarelor românești, una dintre cele mai populare forme de răspândire a cunoștințelor. Orientarea lor e preponderent religioasă, dar nu lipsesc nici textele istorice sau de literatură morală, nici diverse învățături. Tot o preocupare iluministă este traducerea și tipărirea unor Moralnice sentenții sau folositoare pilde (1813), a unei „istorii universale” precum și a altor scrieri cu un explicit scop etic, aparținând mai multor autori, printre care J. H. Campe și Marmontel. Traduceri: Moralnice sentenții sau folositoare
TEODOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290146_a_291475]
-
Facultatea de Drept din București (1946-1950). Este redactor la Editura Științifică (1951-1958), apoi la revista „Secolul 20” (începând din 1960). A debutat în „Scânteia tineretului” (1957), cu poezia Țara mea, și editorial în 1958, cu traducerea studiului Van-Ciun, materialist și iluminist al Chinei antice de A. A. Petrov. Colaborează la „Contemporanul”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Orizont”, „Astra”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Le Journal des poètes”, dar nu ajunge să-și editeze un volum propriu. În schimb, excelează prin
FORTUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287070_a_288399]