1,464 matches
-
și semănau cu niște pinguini uriași... Zborul devenise o plutire plicticoasă, fără sens, fiindcă scopul fusese atins. Fiecare trebuia să privească la tot ce se petrecea în spațiul stăpânit de privirea sa. Cei de deasupra poate doi trei dirijau lumina imaculată spre spațiile nemărginite, imunde din adâncuri. Propagarea ei se făcea rapid, generând sufluri ascendente și descendente sau în direcții nebănuite. Dar asta se întâmpla rar și fără efecte vizibile de către cei ce călătoreau mai jos decât jos... Desigur, obiceiul ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu-i va uita, deoarece acum făceau parte din el ca un ecou profund, nesfârșit, sosit din depărtări nebănuite. Turiștii "Doar în muzee e mai multă răcoare și în beciuri adânci săpate în piatră" Ușa încăperii, proaspăt vopsită în alb imaculat, era larg deschisă și soarele pătrundea discret luminând cu razele-i jucăușe, strecurate printre frunzele mișcătoare ale copacilor, rafturile pline de cărți ale bibliotecii. În apropierea clădirii, cufundată parcă într-o liniște desăvârșită, șerpuia neobosit râul tumultuos. Bibliotecara, femeie trecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile argintii ale râurilor șerpuitoare, ce răzbeau până sus, îi temperau răzvrătirea. Atunci silueta avionului se estompa, dispărea, până în noaptea următoare. Trebuie să dau jos fotografiile, își spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe oricine are spiritul destul de liber pentru a nu-l acuza pe autor de subiectivitate, dar este și suficient de obedient pentru a accepta “lațul” întins, firul Ariadnei prin care conduce cititorul în complicata țesătură de intrigi. Atribuindu-și masca imaculatului Inorog, Cantemir vorbește despre sine la persoana a III a, ca despre un altul, fapt ce este de regulă fie semn de mare modestie, fie de orgoliu extrem. Cum autoatribuirea măștii Inorogului exclude modestia, credem mai curând în varianta orgoliului
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
și moral într-o cumplită inferioritate.” Folosind “spada cuvântului”, autorul face satira tiraniei și se complace în deformarea agenților ei absurzi. Singurul aspect pe care nu îl falsifică este scara valorilor morale, poate și pentru că era în avantajul personajului său imaculat, “protejatul” său, căruia trebuie să-i afirme superioritatea absolută într-o lume a relativității. Istoria ieroglifică este prin urmare rezultatul criteriului subiectiv de apreciere a realității, ca orice literatură trecută prin “ochiul sufletului”. Adevărul în numele căruia pornește Inorogul cruciada nu este
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
timpului și datorate unei rigide ierarhii și ordini sociale care l-a exclus și l-a aruncat în “ilegalitate”. Eficacitatea unei astfel de raportări satirice este cu atât mai mare cu cât se manifestă sub forma unei opoziții tranșante între imaculatul Inorog și lumea contemporană decăzută. Mai mult, efectul satiric este condiționat de poziția de superioritate a subiectului demistificator față de obiectul de satirizat. Iar superioritatea Inorogului este strivitoare pe toate planurile - moral, intelectual, spiritual - fapt ce-i permite să se detașeze
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
km de București). O dimineață splendidă de vară, soarele strălucitor învăluie aerodromul cu razele sale calde. Terenul este vast și permite decolarea simultană a mai multor escadrile în patrule de câte patru. Nori groși de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezenți pe cer, mici și totodată imenși, contribuind astfel la o perfectă vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
km de București) O dimineață splendidă de vară, soarele strălucitor învăluie aerodromul cu razele sale calde. Terenul este vast și permite decolarea simultană a mai multor escadrile în patrule de câte patru. Nori groși de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezenți pe cer, mici și totodată imenși, contribuind astfel la o perfectă vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
izvoarele.” (Moartea căprioarei) Se observă la Labiș tendința întrebuințării concrete a unor termeni „direct legați de unele trăsături profund caracteristice ale conținutului.” Întâlnim des în poezia sa ideea de puritate, de alb. Cuvântul pur este frecvent cu sensul de curat, imaculat. Poetul merge atât de departe în căutarea purității legată lingvistic de ideea de alb, încât la un moment dat are impresia că el e singurul care întunecă lumea: „Și-i totul alb și parcă-s rușinat Că singur eu lumina
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
tehnicilor de memorare bruniene, s-a simțit neîndreptățit și îl sechestrează denunțându-l Inchiziției. Acesta realizează trei denunțuri repetate cu acuzații grave, dintre care spicuim: filosoful detestă orice religie, refuză să participe la liturghie, nu crede în transsubstanțiere, Sfânta Treime, imaculata concepție, ispășirea păcatelor, contestă divinitatea lui Iisus, consideră că universul este etern și există o infinitate de lumi care sunt mereu create, crede în metempsihoză, îi desconsideră pe călugări și preoți considerându-i pe toți niște măgari, practică magia, adăugând
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
abaterile de la regulile de conduită impuse clerului cum ar fi atitudini fără respect față de icoane, ostilitate față de cler, indiferent de rang etc. Cel dea-l doilea grup se referă la contestarea dogmei catolice privind "Sfânta Treime", divinitatea lui Iisus Cristos, "imaculata concepție" etc. Cel de-al treilea grup de abateri se referă la concepția cosmologică a lui Bruno. Lucrările sale abundă de astfel de idei care ar putea fi considerate eretice. În primul rând ideea privind infinitatea universului. Concepția lui Cusanus
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
remarcabilul ansamblu din pia?a Senatului (1818-1822) de la Helsinki, m?rginit? de catedral? (1818/1830-1851) ?i de universitate (1828-1832), ale c?ror fă?ade de un galben �nchis s�nt ritmate de coloane, de pila?tri, de frize, de sculpturi imaculate. Aceast? utilizare a culorii caracteri-zeaz? ?i un num?r mare de edificii care fac din Sankt-Petersburg ?i din Moscova centre notorii ale neoclasicismului, influen?ațe de ideile, formele ?i arhitec?îi veni?i de la Paris sau de la Romă. Astfel, �nc
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
1892). Consider�nd ornamentul că un fel de arierare cultural?, Loos �?i fondeaz? proiectul estetic modernist pe o etic? a purit??îi � nuditate ?i albea?? a formelor � aplicat? cu rigoare la casele Steiner (1910) ?i Moller (1928) la Viena. Purismului imaculat al exterioru-lui �i r?spunde un spa?iu intern complex ?i foarte deschis, Raumplan-ul, dar �mbog??it cu materiale nobile. Ideologia modernist? se constituie de asemenea �n jurul mă?inii, care, �n diversele sale implică?îi, devine, �n anumite privin
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
barbian nu este departe, nici de meditațiile mallarméene asupra operei poetice, în care poetul francez dezvolta cunoscută metaforă paulină a "lumii că o carte": Dar opera în sine ce va fi? Răspund: un imn, doar armonie și bucurie; o grupare imaculata a relațiilor universal adunate pentru o ocazie miraculoasă și scânteietoare [s.n.]. A omului care să vadă cu ochii divinității; căci dacă legătură lui cu divinitatea urmează să fie făcută clară, ea poate fi exprimată doar prin paginile cărții deschise din fața
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de mijloacele de expresie radical modificate. Acest lucru presupune efortul intens al artistului - cu cat expresia este mai bogată, cu atat sentimentul exprimat este mai profund, iar viziunea comunicată mai originală și mai viguroasa. Simbolismul activ al cuvântului, acel "limbaj imaculat"49 visat de Mallarmé, prin intermediul căruia am putea acționa, asemenea anticului Orfeu, direct asupra naturii, controlând nu numai energiile vizibile și invizibile ale lumii și, prin asta, să restabilim unitatea lor originară, poate fi redobândit, afirmă Bergson, într-un singur
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în interacțiunea cu clientul sau pacientul și, în același timp, să suprime tristețea și depresia pe care le trăiesc în afara locului de muncă pentru a satisface nevoile clientului. O dată ce emoțiile întră pe tărâmul organizației, ele nu mai sunt autentice și imaculate, deoarece devin standardizate în scopurile organizației. De cele mai multe ori, angajații trebuie să fie falși și să trăiască cu o disonanță emoțională, un conflict între sentimentele interioare și expresiile exterioare. Acest disconfort psihologic este maximizat atunci când angajații se comportă fals cu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
societatea românească legată nebănuit de trecutul ei oprimant. Dezvăluie falimente postdecembriste comise de foști securiști. Dezvăluie fabuloase averi acumulate de acești exponenți ai puterii nelegitime dinainte de 89. Dar despre sine nu dezvăluie mare lucru. Se vede pe sine fără pată, imaculat, un cafegiu fără de care populația Bucureștiului ar fi fost privată de o mare favoare. Anticomunismul lui e paradoxal. Vizează pe toți aceia care au acționat în favoarea lor și în defavoarea populației. Mai puțin pe el însuși. Nu are nimic din atitudinea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care au monopolizat diferite poziții și s-au simțit concurați 3. Recunoaștem că mulți, cei mai mulți intelectuali, au supraviețuit adesea sub vechiul regim și cu prețul unor concesii. Existența lor n-a fost și nici nu putea fi, obiectiv vorbind, total imaculată. Dar nu poți trăi într-un tip de societate (oricare ar fi aceasta) și să nu fii condiționat, într-un fel sau altul, de acest tip de societate (sinistrul totalitarism, în cazul nostru). Dar nici fără a cădea, nici pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
corpul evanescent al materiei: Dacă lumina ar cânta/ vărsându-și puzderia,/ noi am vedea cum cântecul/ consumă materia 24". E o lume de culori, de sunete și de semne, "culori luminate, doar ele destăinuite trepte și har", care își oferă imaculata frumusețe a transparenței: "Albă frumusețe tu, fără apunere,/ pustietoare minune tu25". Aceasta este minunea prin care se vede "către limanul dincolo de fire", "către cele nevăzute/ -n marea noapte 26, căci arătarea ei face posibilă o altă arătare spre care ea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se arată în Poezia 6: "Coboară spre văile albe ale lunii/ Dintre brazii tulburi ai munților/ Și nu vorbi". Sensul tuturor sensurilor e drumul care coboară din înaltul viziunii, din adâncul răsfrânt în sus spre "văile albe ale lunii", topos imaculat, neparazitat de nicio apariție, al posibilului în stare pură. Spațiul tăcerii absolute, dinainte de cuvânt, este imaginea translucidă în care totul se topește și revine la sine, în premanifestarea începutului neînceput: "E atât de înaltă lumina/ Că toate cuvintele se topesc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arată nu are orizont, pare închis între, mărginit de chiar posibilitatea retezată a oricărei perspective. Dar albul e stofa posibilului, pragul incolor al tuturor culorilor. Prin alb se poate trece dincolo, în adâncul ascuns, predispus vederii, proiectat pe fundalul acestei imaculate transparențe. Albul nu colorează lumea, dar deschide spectrul ei multicolor. Imaginea se developează pe ecranul alb al fondului de spațiu, se extinde în structura diafană a intervalului. Aici, roza luminează altfel în raza noii lumini, se aprinde incendiind întreaga distanță
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru prima dată când împărțirea lumii în fraieri și șmecheri pe harta căpitanului Rică se dovedi izbitor de neadecvată experienței. Linia despărțitoare mai trebuia strașnic ondulată, răsfirată și, eventual, adusă să se închidă în jurul unor pete de un alb arctic, imaculat. Mereu susceptibilă de grosolănie, grosimea ei și-o disputau lungi și întortocheate fiorduri de tranziție în răstimpul parcimonios al unei marei la fel de înalte ca starea de spirit a navigatorului. Atunci contururile intrau dintr-o dată în imersiune și, în locul uscatului de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce se Întâmplă, este considerată „sinucigașă” pentru gestul său normal de a pune capăt unei megaafaceri naționale, subtilul domn Geoană „negociază” cu spor diplome contra voturi, onorabilul domn Bondrea dă În judecată Ministerul Învățământului pentru motivul că a știrbit imaginea imaculatei sale Întreprinderi, intelectualii Vanghelie și Oprișan fac presiuni pentru menținerea valabilității diplomelor emise... Nici nu știi În ce registru să plasezi toată această tevatură. Al ridicolului și farsei? Al unei simple escrocherii? Al Încercării de a arunca În derizoriu o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mai "cuminți". La zece ani, își amintește gânditoarea, era "o fetiță model", înțeleaptă și virtuoasă. Urmând exemplul mamei sale, etalon de credință, ajunsese chiar, mărturisește cu ironie scriitoarea, să se amorezeze de propriu-i suflet, pe care "mi-l închipuiam imaculat și scânteietor asemenea ostiei din sfântul chivot". Făcea parte dintr-o confrerie religioasă, "Îngerii pătimirii", având astfel dreptul să poarte un scapular și datoria să mediteze la cele șapte pătimiri ale Fecioarei... "În lumea mea, își amintește scriitoarea, carnea nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru a se reîntoarce apoi la nemișcarea inițială. Spectacolul este halucinant, fotografiem cu o acută senzație de culpă, în timp ce obiectivul aparatului nu reușește să evite un obiect ciudat aflat în mijlocul trupurilor albastre: un fel de cutie albă formată din cearceafuri imaculate, despre al cărui rost aveam să aflăm mai tîrziu. S-a lăsat o tăcere atît de adîncă, încît pare că nici păsări nu mai există printre ramuri. Și deodată tăcerea se frînge. E o senzație aproape fizică de sfîșiere, atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]