7,197 matches
-
quarcuri, iar noi avem conștiința acesteia, a faptului că suntem parte a acestei energii universale. Perspectiva aceasta este transfigurată poetic de Marin Sorescu, în versuri vizionare în care iubirea poate deveni tot mai intensă odată cu ''saltul'' afectiv și fizic (în imaginar) dincolo de orizont, în adâncime și apoi spre înalt : „Dacă te-ai îndepărta puțin, / Dragostea mea ar crește / Ca aerul dintre noi.„ („Perspectivă„ , Marin Sorescu) Reflecția filozofică configurează un transfer realitate imediată, din ce în ce mai îndepărtată, în realitate lăuntrică, într-un lirism cu
IMENSITATEA IUBIRII ÎN „PERSPECTIVĂ„ (MARIN SORESCU) de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383495_a_384824]
-
pentru mai multe zile decât și-ar fi dorit ea și cărora " Șeful" s-a grăbit să le acorde o atenție specială: masă festivă, garsonieră de protocol și cine știe ce-o mai urma. Încă de la sosire, Gina a montat imaginar o pancartă pe ușa garsonierei pe care a scris cu litere mari: "ATENȚIE! FEMEI PERICULOASE!" Cei doi, revenind la masă, fură abordați de Gloria pe un ton întrebător: - Cum ți s-a părut? Se descurcă fiica noastră la dans? - Desigur
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
mod cert, ai putea să te simți oțelit și închistat; dacă acel timp a fost împodobit de modestie și iubire, copilăria îți transpare precum o grădină cu flori parfumate. Această ultimă proiecție metaforică ni se dezvăluie emoționant și fascinant în imaginarul unui distins profesor, fondator al Academiei de Științe din România, pe numele său Constantin Kirițescu, la 140 de la nașterea sa. Și cum refuz tradiționalul medalion aniversar (sau comemorativ), iată, de această dată, să dovenim nonconformiști. Să invităm pe cel aniversat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
imperfecte”, care ne-au dat măsura sublimului, materializând gânduri și emoții prin acel „laser lingvistic” stănescian, care „taie mereu realitatea în două: de o parte lucrurile, de altă parte numele lor”. De la „dulcele stil clasic”, la „antimetafizica” am refăcut aventura imaginarului stănescian, de o profundă și tulburătoare originalitate, spre permanenta noastră trăire și admirație. Din fragmentele de amintiri ale prietenilor scriitori, a fost evocat tot acum omul Nichita Stănescu (chiar dacă, așa cum proclama el însuși, „Poetul, ca și soldatul, nu are viață
„Sensul iubirii”, sensul creaţiei / ATELIERELE DE LECTURĂ ŞI DEZBATERE NICHITA STĂNESCU – 82 [Corola-blog/BlogPost/93545_a_94837]
-
european 2, cultul ”poetului național” fiind rezultat al unei ”mitologii” create de adulatorii săi români, care i-au distorsionat imaginea. În acest sens, istoricul Lucian Boia scrie, negru pe alb, că ”până să se înalte, neașteptat, fulgerător și irezistibil, în imaginarul românilor (s.n.), Mihai Eminescu avusese parte mai mult de contestări și ironii decât de judecați favorabile”3; că, în ciuda unor numeroase traduceri, ”Eminescu, în lume, rămâne un nume necunoscut(s.n.) !”. Fără o argumentare solidă, bazată pe documente, aserțiunea de mai
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]
-
de știință Își văd de știința lor, nu se visează Napoleon, Alexandru Macedon sau Adolf Hilter și nici nu se joacă de-a doctor Jeckyll mister Hyde. Lozincă-ozincă, dar adevărată: nu se poate știință fără conștiință. Cel puțin nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deodată Într-un penibil impas. Toate căile care l-ar fi putut conduce Înapoi fuseseră tăiate, personajele Își pierduseră identitatea, scena era goală. O ciudată amnezie Îl făcea incapabil să se Întoarcă În trecut, iar o incursiune salvatoare În zona imaginarului Îi era la fel de inaccesibilă. Naratorul susține că facultatea de a creea o lume Închipuită nu se poate manifesta În afara memoriei. Aflîndu-se deci Într-o situație extrem de inconfortabilă a găsit În ultimă instanță o soluție de compromis. În această carte există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și demoni, avea credința adâncă înrădăcinată că prin dans, prin mișcările corpului, îmbunează spiritele, situându-se în acord și în armonie cu lumea înconjurătoare. Vracii, șamanii, preoții diverselor divinități, pe lângă incantații, foloseau, în lupta cu răul palpabil și cu cel imaginar, mișcarea ritmică sau dezordonată, datorat unor substanțe halucinogene din plante, pentru a face din nou un echilibru între om și forțele nevăzute care-l înconjoară. și vechea societate dacică și societatea românească medievală, au trăit și prin dans. Nici dacii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o dată în plus, noi piețe pentru întreprinderi și va duce la creșterea productivității economiei. întrucât va fi vorba despre servicii esențiale pentru ordinea socială, despre părți constitutive ale statelor și chiar ale popoarelor, acest lucru va modifica radical relațiile cu imaginarul individual și colectiv, cu identitatea, viața, suveranitatea, știința, puterea, cultura și geopolitica. Va fi cea mai importantă revoluție care ne așteaptă în următoarea jumătate de secol. Supraveghetorii nu vor apărea pur și simplu din imaginația unor cercetători extravaganți sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
baza unui document, dar putem avansa ipoteza că, la Aristip, trupul e suflet și viceversa; că dihotomia platoniciană pare chiar lipsită de existență sau, cel puțin, lipsită de mize asemănătoare cu ale noastre, noi cei care trăim astăzi, formați de imaginarul dualist creștin. Astfel încât plăcerile sufletului și cele ale trupului, deosebite doar artificial, numesc jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează să facă din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
formelor și a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de cristalizare perfectă. Aventura poetului este a lui Nastratin Hogea la Isarlîk, drumul unui reîntrupat în mistica bogomilică a unui hogea răspopit. Imaginarul poetic recompune un univers de reverii a unei fantome a idealului. În locul cetății Meka, Ion Barbu și-a construit o așezare de câmp și apă, de târg și port, cetatea sa fragilă de vis: "alba Isarlîk". Este golul, nimicul și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sporește esteticul, diminuând, eventual, prin subtilități de tratament, seducția, dacă creatorii nu optează cumva pentru tratamente hipersexualizate ale obiectului. În plus, fotomemoriile trupurilor văzute permanent în jurnale, reviste, expoziții, albume, la televiziune, pe Internet conduc la o inflație galopantă a imaginarului, fără ca omul să poată, pentru detensionarea eului, să reprezinte (simbolizeze) sau sublimeze imaginile, lăsându-se astfel amenințat de tulburări nevrotice, dependență și consum de pornografie și sex excesiv. Așa cum am subliniat, depozitul enorm de viziuni despre corp nu-și găsește
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
se vadă: www.goya-gutierrez-lanero.com Poemul tălmăcit acum este preluat din revista Alga, nr. 71, Castelldefels, 2014. Un lirism stăpânit, reticent și abscons, oscilând, cu subtilă pricepere, cu aparentă răceală, cu disimulat cutremur al ființei, între emoția ideii și tenebra imaginarului. E. D. Despre conviețuirea noastră I Dacă o stea ar coborî și ar cuibări la pieptul tău. Dacă ar putea steaua aceea, cu imensele aripi ale îngerului copilăriei, să-ți fie mantie. Dacă ar ști să-ți spună ce veșmânt
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
și-a propus să vină în întâmpinarea noastră și să ne ofere din preaplinul iubirii sale, cu o sinceritate dezarmantă. Este de fapt, radiografia sufletului său, pe parcursul multor ani, în care trăirile se amestecă aproape de neseparat, cu amintirile, în care imaginarul se suprapune realului și planurile se întrepătrrund. Un experiment care merita așternut pe hârtie pentru ca dragostea să capete și mai mare constitență, pentru a nu se uita nimic din această feerie trăită frumos și demn, dar mai ales, creștinește. Mai
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
și distribuite, când anume învățăm și memorăm ceea ce vedem ... Imaginea corpului pare a apărea „dintr-o dată”, impunând o altă ordine, cea a reprezentării de sine. Este necesar să introducem aici o distincție fundamentală: între imagine și reprezentare. Prima ține de imaginar, iar reprezentarea, de simbolic. Altfel spus, imaginile nesfârșite ale sânilor unor femei tinere intră în repertoriul imaginarului, reprezentarea sânilor ca simbol al feminității, fecundității și maternității țin de ordinea simbolică a lucrurilor. Prin simbol, omul introduce, o dată cu discursul, o dimensiune
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]
-
o altă ordine, cea a reprezentării de sine. Este necesar să introducem aici o distincție fundamentală: între imagine și reprezentare. Prima ține de imaginar, iar reprezentarea, de simbolic. Altfel spus, imaginile nesfârșite ale sânilor unor femei tinere intră în repertoriul imaginarului, reprezentarea sânilor ca simbol al feminității, fecundității și maternității țin de ordinea simbolică a lucrurilor. Prin simbol, omul introduce, o dată cu discursul, o dimensiune invizibilă, dar extrem de puternică: dimensiunea sacră, pe care o găsim conservată în mituri, idei religioase, în literatură
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]
-
ordinea sacră, iar cealaltă în cea profană. Sânul matern e sacru, sânul gol e concupiscent. Artiștii au avut mereu prezente în minte aceste înțelesuri. Astfel, în receptarea corpului artistic, reprezentarea anulează „sexualitatea” imaginii. Arta, ca și interpretarea ei, impune convertirea imaginarului (a repertoriului de imagini) în simbolic (repertoriu de asociații culturale). Ordinea reprezentărilor se fundamentează pe o anumită înțelegere a corpului, dar și pe o înscriere a acestuia într-o altă dimensiune care nu este cea a realității imediate. Marea provocare
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]
-
efemeră. La acest nivel, „frumusețea” nu se arată decât pe sine. Corpul femeii frumoase se poate privi cu naturalețea cu care privim un peisaj. „Sexualitatea” este un dat intrinsec, nu este manipulată de artist ca în pornografie, este realitatea unui imaginar care, invocă doar fantasmaticul, nu și deslușirea lui mentală. Dan CARAGEA București 31 iulie 2013 Referință Bibliografică: Dan CARAGEA - FOTOMEMORII / Dan Caragea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 943, Anul III, 31 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dan
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]
-
ca și iubirea îi umplu firea de explicații ale spiritului, caută în păreri savante, în mecanismele biochimice ale organismului de unde izbucnește la un moment dat, pur si simplu constatarea, ‘’ Stiu ce este fericirea!’’ Multe învățăminte spuse cu răbdare găsești în imaginarul omenesc al Suzanei Deac ! Instrumentele muzicale, păsările, iarba sau natura au rolul lor in înșiruirea idiomatica a copilăriei și nu în ultim rând rămâne numai romantismul scriitoarei-poete; mila, iubirea față de ceilalți o înnobilează și îi dă încredere nesperată în culori
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
pe altul/ îmi așez din când în când bagajele/ în gesturi fugare” (moartea-anacolut) sau metempsihoza:”amorțesc mă înalț în eter/ ca în hipnoză sau vis/ în oase e numai aer/ trupul e ușor/ și zbor/ acum sunt pasăre ! "(reîncarnare). Axele imaginarului liric focusează orizontul de așteptare al lectorului în jurul unor structuri metaforice aparent antitetice: ”floarea de colț”/ ”floarea de cleștar”, ”en-staza”/”ek-staza”, ”fluturii albi”/ ”fluturii negri”. În discursul liric sintagmele urmează o arhitectură schițată prin coincidentia oppositorum, un univers al reunirii
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
în alt timp sau în alt spațiu. Poveste alchimică, ipostază arhetipală cu fiecare carte pe care o adulmec printre răsuflări febrile, agasate de ropotul dulce al cuvintelor ce se aleargă într-un act de reconstrucție a artei”. Cartea devine în imaginarul Andreei Dănilă formă de viață, refugiu din fața realității, stadiu soteriologic al ființării: ”Și dacă ar fi să-mi construiesc o casă, mi-ar plăcea să fie din cărți... să se înalțe carte pe carte, de jur împrejur numai cărți. Ziduri
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
pentru o singură inimă... - Oscar Wilde Cuvinte cheie: ego, demitizare, imaterial, creație, gândire, spiritualizat, stafiizare, Univers, literat, profan. Într-un timp al încrederii fiindă, al lucidității depline a existenței noastre, eul își clădește imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această ființare nu este împlinită; atâta timp cât creierul perpetuu inițiat a concentra difuzia, într-un plan nemărginit al gândirii literatului, s-a îndestulat cu imagini văzute sau citite iar prin materia cenușie a creat
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!”. Creația unică, sporită din idee și dorință, rămâne o valoare, un semn de cinstire a creatorului, un fapt trăind în trăire. Migala este timpul forte care învinge și răbdarea este imaginea elevată a imaginarului ce pune în valoare materia creată cu spasm și sudoare. Lacrimile corpului, care luptă în nesomn cu durerea facerii creației: Ziua vine ca o dreptate făcută pământului. / Flori peste fire de mari / îmi luminează din larg - / aureole pierdute pe câmp
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
-mi trimiți blestemul prioripost; / Adresa mea de chiriaș flotant / Se schimbă des ... și cred că n-are rost / Să căutăm ... o altă clipă în neant. Creează cu ochii deschiși lumi în care numai el este fiind și celestul coboară în imaginarul imaginii lui dând arta artei sale, putința de a conștientiza existența existentului álter egoului definită prin dublul său. Literatul se leagă de toți ceilalți prin constucția telurică a trupului însă puterea minții se unește cu álter egoul său matricial. El
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
moment dat: Dincolo e tăcere. / Numai, / Tărâm Divin / Dar mai mereu / Finit ... . Un moment când semenii, cu dorințe arzătoare de distrugere a inteligenței creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputință scârbavnică a înțelegerii lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-și limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]