1,394 matches
-
mai înalt de intensitate a autosatisfacției sănătoase și autentice. Este unicul motiv care face din starea de sfințenie valoarea-călăuză, polul director, idealul spiritului rațional valorificator și în același timp unicul motiv care face ca limbajul simbolic, facultate de expresie supraconștient imanentă funcționării psihice, să reprezinte idealul-călăuză valabil pentru orice om prin simbolul ce personifică "Divinitatea" și, prin imaginea transcendentă a "Divinității-Judecător", originea valorilor într-adevăr imanente din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și în același timp unicul motiv care face ca limbajul simbolic, facultate de expresie supraconștient imanentă funcționării psihice, să reprezinte idealul-călăuză valabil pentru orice om prin simbolul ce personifică "Divinitatea" și, prin imaginea transcendentă a "Divinității-Judecător", originea valorilor într-adevăr imanente din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate a manifestării unei morale naturale: dragostea de eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea autentică de sine este acceptarea necesității de a lupta introspectiv împotriva autosupravalorificării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evolutivă cu deschidere etică, adică iubitoare de adevăr, unicul mijloc evolutiv. Și continuînd să studieze viața de dragul adevărului, științele despre viață vor descoperi poate într-o zi oricît de îndepărtată ar fi ea că nu numai valorile și nonvalorilor sînt imanente funcționării extraconștiente și că ele trebuie să devină conștiente, ci și că justiția este chiar din cauza aceasta în mod necesar imanentă, aceasta datorită simplului fapt că legile armoniei și dizarmoniei, legile alcătuirii și ale descompunerii, guvernează de la atom pînă la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vor descoperi poate într-o zi oricît de îndepărtată ar fi ea că nu numai valorile și nonvalorilor sînt imanente funcționării extraconștiente și că ele trebuie să devină conștiente, ci și că justiția este chiar din cauza aceasta în mod necesar imanentă, aceasta datorită simplului fapt că legile armoniei și dizarmoniei, legile alcătuirii și ale descompunerii, guvernează de la atom pînă la om toate fenomenele temporale și devin o dată cu animalizarea legile vieții și ale morții. Cuprinse de uimire în fața misterului de nepătruns a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
hazardul există? De ce tot ce există există? Punînd în sfîrșit întrebarea cea mai firească, științele vieții vor face descoperirea cea mai evidentă; atît de evidentă încît ea a existat preștiințific dintotdeauna în mitologiile tuturor popoarelor. Sensul și valoarea vieții sînt imanente existenței temporale manifest și totodată misterios. Spiritul uman trebuie să studieze toate modurile și toate modificările existenței nu numai extinderea obiectelor spațale, ci și intenția motivațiilor psihice ca să descopere imanența valorilor etice. Dar, chiar dacă ar urca pînă la limita extremă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al dezmărginirii și al intensificării experiențelor și al experimentelor vieții împinge știința medicală să descopere teritorializări corporale inedite, noi accelerări ale vibrațiilor vieții, noi mutații în identitatea umană, dar și noi accepții ale morții. Entitatea virtuală se confruntă în mod imanent cu noi forme de întrupare în cyberspațiu și/sau în realitatea virtuală, mijlocite de juxtapunerea dintre medicină și cibernetică. Scrierile transumaniștilor (vezi capitolul al treileaă ilustrează în cel mai mare grad relaționarea dintre medicină, genetică și informatică (vezi de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al lipsei alterității, al automatizării și al inerției. În timp ce transumaniștii sunt încrezători în aspectele pozitive ale perfecționării tehnologice a umanului, inclusiv în cel al cyberimortalității, acești filosofi francezi văd în tentativele de izgonire a limitelor și a slăbiciunilor umane riscul imanent al reversiei, metastaza nesfârșită a umanului. Adoptând o atitudine umanistă, Baudrillard critică utopiile tehnologice ajunse în orizontul postumanismului și al transumanismului, însă recurge la distopii identitare și umane. Aceste perspective distopice, pe de o parte, temperează și echilibrează prima extremă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
filosoful francez, trupul se află în centrul oricărei experiențe umane: se întâlnește cu lumea prin propriile percepții și nu prin intermediul minții abstracte situate în el. Prin urmare, corpul este o experiență trăită în spațiul familiarizat: spațiul aparține trupului în mod imanent, este trăit el însuși. Experiența corpului-subiect este una a spațiului prin intermediul gesturilor, mișcărilor și acțiunii. Astfel, trupul este o spațialitate de situație și nu de poziție, întrucât este situat în lume și nu poziționat precum obiectele; este spațiu (spațiu corporală
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
optării pentru existența de tip zeiță. În același timp, deopotrivă figura mitică și nonumană a zeiței și figura „monstruoasă”, hibridă și postumană a cyborgului pot fi instrumentate de cyberfeminism întrucât ambele stabilesc o legătură între uman și non-uman (transumană, între imanent și transcendent sau între material și spiritual. Ambele iconuri chestionează noțiunea de puritate ontologică în condițiile hibridării ființei și sfidează conceptele de uman și de masculin, de normă (divină sau militară, guvernamentală, medicală etc.Ă și de umanism occidental. De
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca la o intenționalitate care atribuie sens lucrurilor. Constituirea fenomenelor de către conștiința intențională este descrisă în legătură cu percepția sau cu lucrul perceput ca un sistem complex de aparențe și unghiuri de vedere ale experienței imediate. Reducția fenomenologică permite accesul la esențele imanente ale conștiinței în experiență, neafectând caracterul absolut al conștiinței. Astfel se poate obține esența lucrurilor existențiale în conștiință. Ne interesează în schimb, perspectiva lui Merleau-Ponty care, deși este influențat de Husserl, accentuează latura existențială a corpului, mai degrabă decât latura
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. autor [author]. Cel ce face sau compune o narațiune. Acest autor empiric sau concret nu trebuie confundat cu AUTORUL IMPLICAT al unei narațiuni, sau cu NARATORUL său și, spre deosebire de aceștia, nu este imanent narațiunii și nici deductibil din ea. Greața și Erostratus, de exemplu, au același autor Sartre -, dar autorii implicați diferă între ei, ca și naratorii. Tot așa, o narațiune poate avea doi sau mai mulți autori empirici și un singur autor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
HETERODIEGETICE cu FOCALIZARE ZERO (NARATOR OMNISCIENT). ¶Brooks, Warren 1959. cititor [reader]. Decodificatorul sau interpretul (unei narațiuni scrise). Acest cititor real sau concret nu trebuie confundat cu CITITORUL IMPLICAT al unei narațiuni sau cu NARATARUL acesteia și, spre deosebire de ei, nu este imanent și nici nu este deductibil din narațiune. Inima întunericului și Nodul de vipere, de exemplu, au diferiți cititori implicați, ca și naratari diferiți, dar pot avea același cititor real. În plus, o narațiune cu un singur cititor implicat și un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și, în acest din urmă caz, funcționează ca PROTAGONIST în evenimentele povestite (Marile speranțe, Călătorie la capătul nopții), un personaj important (Marele Gatsby), unul minor (Un studiu în roșu), sau chiar un simplu observator (Trandafiri pentru Emily). Naratorul, care este imanent narațiunii, trebuie deosebit de AUTORUL real sau concret, care nu este imanent: Greața, Peretele și Erostratus au același autor Sartre dar naratori diferiți. Naratorul trebuie deosebit și de AUTORUL IMPLICAT: cel de-al doilea nu povestește situații și evenimente (dar noi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
povestite (Marile speranțe, Călătorie la capătul nopții), un personaj important (Marele Gatsby), unul minor (Un studiu în roșu), sau chiar un simplu observator (Trandafiri pentru Emily). Naratorul, care este imanent narațiunii, trebuie deosebit de AUTORUL real sau concret, care nu este imanent: Greața, Peretele și Erostratus au același autor Sartre dar naratori diferiți. Naratorul trebuie deosebit și de AUTORUL IMPLICAT: cel de-al doilea nu povestește situații și evenimente (dar noi îl considerăm ca fiind responsabil pentru selectare, distribuire și combinare); în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
istoric, temporal și spațial profilul personajului. Reprezentarea romanesca a personajului este cea prin care personajul devine relevant că un construct literar. Reprezentarea mitică asigura trăsăturile "canonice" ale personajului, legate de ceea ce perpetuează un anume mit cultural. Reprezentarea teatrală decurge din imanenta personajului și dezvăluie identitatea să ascunsă. Investigația are ca punct de plecare delimitarea celor două moduri de reprezentare din Poetica lui Aristotel: directă (teatrală) și indirectă (narativa) și dezvolta demersul kantian, conform căruia reprezentarea nu este o cunoaștere a lucrurilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a lumii în conștiința noastă. Am dori să precizam că sintagma propusă în titlu Reprezentarea romanesca a Parizienei nu ține doar de reprezentarea în sensul clasic de mimesis, ci și de construirea unui univers teatral al reprezentării, ce corespunde inerentei imanente a femeii pariziene. Reprezentarea mentală și romanesca a Parizienei din capitolul I se completează cu Pariziana în reprezentare în capitolul ÎI. Această polisemie a conceptului reprezentare reflectă complexitatea personajului și dimensionarea inedită a interpretării lui. • aplicarea modelului hermeneutic creativ și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ipostaze ale Parizienei ca entitate complexă: geotip social, personaj mitic, personaj al "Comediei urbane" și personaj literar tipic, implicând legislație, spații, activități, alte personaje, coduri, scenarii. Ea nu este o figuranta, ci un protagonist al istoriei, al culturii, al literaturii; • imanenta de factură teatrală a Parizienei predispune la o lectură a românului că piesa, o punere în abis de esență dramatică. Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
c'est toute leur vie; avoir de l'importance, c'est tout leur rêve. L'amour n'est pour elles qu'un succès; être aimée, c'est seulement prouver que l'on est aimable" [Girardin, t.II, 1986, p.213]. Imanenta emotiva feminină a Parizienei este destul de relativă; fire rece și calculată, ea știe să-și urmărească scopul. Doamna Girardin constată că ceea ce înlocuiește pasiunile în Franța sunt pretențiile, capabile să conducă la revoluții [1986, I, p.564]. Capriciile sunt multiple
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.215-216]. Semnificative apar însă recomandările lui Duroy, dezgustat de sentimentele prea sincere și acaparatoare ale doamnei Walter, care dă sfaturi de tactică feminină, bazată pe sentimente și durere, mai mult simulate decât resimțite 324. Scenă așteptării Tradițional, așteptarea corespunde imanentei statice feminine: Penelopa așteptându-l pe Ulise, singurul autorizat de a călători. Așteptarea este, pentru tânăra față sau femeia în vârstă, o fericire în sine, o stare de disponibilitate față de lume și elementele sale. Scenă femeii care așteaptă la fereastra
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i)etică a aparentei, care își găsește manifestare în po(i)etică măștii, po(i)etică scenelor, po(i)etică verbalului și nonverbalului, po(i)etică modei. Imanenta Parizienei-spectacol proiectează o lectură de tip teatral a românului, care aduce la suprafață multiplele roluri ale acestui personaj în Comedia urbană. Prin fuzionarea diferitor dimensionări de analiză, lucrarea este un model de interpretare poetica și interdisciplinara a unui personaj complex
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a omului într-o încercare de refacere a ordinii lumii în absența transcendentului divin sau a imanentului spiritual, iar pe de altă parte, reacția la această mișcare riscă, paradoxal, să elimine omul însuși din spațiul umanului; teoria filosofică asupra personalității, care trebuie interpretată, prin raportare la filosofia contemporană, ca proiect personalist. Modelul explicației antropologice (împreună cu interogațiile care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ideile fie în sensul totalizării experienței și ca reper spre care trebuie să se îndrepte cunoașterea, caz în care ideile sunt regulative, nu constitutive și aceasta este folosirea lor firească din punct de vedere teoretic -, fie într-un sens constitutiv (imanent), ca fiind implicate în cunoaștere, caz în care ele conduc la producerea paralogismelor, antinomiilor și "idealului" rațiunii pure. Această pretenție a rațiunii de a-și implica într-un mod constitutiv conceptele sale transcendente (pretenție numită de Kant "dialectică" sau "logică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
chiar elementele ei temeinice: condițiile sufletești. Ordinea culturii este una de finalitate, desigur. Prin tipul individual de personalitate, finalitatea este extinsă și asupra naturii. Dar nu pentru a o reordona finalist în ea însăși, ci pentru a-i preciza ordinea imanentă care, paradoxal, o scoate din sine și face posibil negativul ei. Tipul individual aparține culturii prin relativa libertate cu care poate folosi energiile, prin funcțiunea lui ca sistem de aptitudini specifice diferitelor meserii. Dar el este și al naturii, pentru că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
va cuprinde universul uman poate fi dobândită doar prin adoptarea, ca normă a oricărei activități umane, a imperativului energetic: "expansiunea frumuseții și dragostei, extensiunea spiritului de sacrificiu și a devotamentului întregii umanități devin o exigență a imperativului energetic, o necesitate imanentă a întregii noastre vieți reglată într-o formă monistă"278. Orientarea într-o astfel de desfășurare a energiei, care are ca scop fericirea omului, o căpătăm prin știință, în general, prin știința culturii culturologie -, în special. Imaginea edenică pe care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru că existența corpului Alfa (Dumnezeu) nu poate fi explicată prin recursul la metodele "obiective", acestea din urmă reprezentând o intervenție necesară în modelul explicativ (scenariul metodologic) personalist energetic. Al doilea tip de monism explică unitatea lumii folosindu-se de cauzele imanente fenomenelor cunoscute de mintea omenească. "Acest al doilea tip de monism, adâncind gândirea în înfățișările fenomenale, vrea să obțină secretul realității, pe care celalt monism vrea să-l obțină lărgind orizontul de gândire dincolo de hotarele universului cunoscut"279. Filosoful susține
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]